Carla Ionita

urmeaza-ma

2012-01-15T16:59:00.003+02:00

Da-mi mana, mana ta patrata, mai mare decat a mea, dar si mai calda, mana care nu a avut niciodata rabdare sa invete sa fie indeajuns de blanda... Urmeaza-ma in camera aproape obscura, in care ne poarta incomprehensibilul hazard, fara a avea de dat socoteala nimanui, fara grija timpului care trece. Dar si fara prejudecati, caci asa cum ti-ai fi putut deja imagina, dupa multe asteptari, ne dormin acelasi lucru. Dovada sunt chiar eu, care, iata, m-am abandonat voluptatii pe un pat ametitor de moale, un pat atat de mare pentru o singura persoana... Iar tu, esti acolo, asezat la picioarele mele, si ma mangai peste picioarele goale, cu varful degetelor. E mai curand o atingere usoara decat o mangaiere, dar as sta ceasuri intregi sa iti ascult degetele care redeseneaza gleznele mele, pulpele, genunchii.
Trupul meu incepe sa se zvarcoleasca intr-un mod pe care l-as califica drept indecent, caci capul mi-e in continuare rece, cu toate ca celelalte au inceput sa mi se-ncinga. Si raman acolo...asteptand mainile tale, care si-au inteles de mult puterile si profita in mod clar de situatie.
Vezi... ma faci sa-mi curbez salele, iar fesele mele se contracta intr-un mod caraghios.
...
Tot cautand prin asternuturi, piciorul meu stang a dat de tine.
Sunt a ta in intregime. Simti cum iti apartin? Cu o mana infipta in parul tau, iar cealalta fanatic desenandu-ti conturul spatelui, ma las abandonata posedarii de catre tine, te doresc cu pasiune.
...
Ce te-ar mai putea interesa la o femeie pe care ai dezbracat-o, a carei pudoare a capitulat sub privirile tale, care a gemut sub mangaierile tale, a tipat in imbratisarile tale?

amalgam de cuvinte

2012-01-11T17:54:00.003+02:00

Vroiam sa te indragostesti de mine, recunosc asta mi-a fost planul. Vroiam sa ma iubesti nebuneste, sa tremuri la auzul pasilor mei, simpla mea prezenta sa-ti starneasca dorinta. Era ceva in felul cum stateam, sau in ceea ce am spus, care ti-a declansat intentia de a ma proteja, ca si cum as fi avut nevoie de ajutor...si aveam, aveam nevoie disperata de tine. In ciuda fostelor mele relatii carpite, impotriva vointei mele si a nevrozelor mele obosite, aveam nevoie de tine.
Mi-e bine cu tine, ador fiecare lucru la tine, fiecare lucru care te deosebeste de ceilalti, care te defineste. Imi place atentia pe care mi-o acorzi, atentie de care aveam si am mare nevoie, care ma face sa ma simt ca apartin cuiva. Imi place ca imi intelegi si respecti toate tabieturile chit ca-ti plac, chit ca nu. Imi place pana si negativismul si incapatanarea ta. Da, pentru ca ele te fac sa ai nevoie de mine, pentru ca te echilibrez, te linistesc.
Cum ai plecat, mecanismul meu a cedat, nu ma mai pot concentra, nu ma mai gandesc la altceva, daca nu-ti simt parfumul ma simt singura... Aseara te-am cautat frenetic prin asternuturi... m-am trezit soptind la perna pe care o tineam in brate "Buna dimineata iubitule".
Te intorci "acasa" dupa ce ai cunoscut si ai gasit in cineva multe dintre lucrurile bune si sanatoase pe care le cautai de mult timp si nu le-ai gasit pana acum, si realizezi ca aceasta prietenie te readuce la viata, te regenereaza dar in acelasi timp te si doare ca esti fortat sa stai departe.

Eu iti duc dorul.
Eu abia astept sa te vad, sa te simt.
Eu ma vad cu tine, vad viitorul.
Eu te iubesc.
Tu?

Adieu mon ami

2012-01-05T22:33:00.002+02:00

Privind inapoi imi dau seama ca toate amintirile pe care candva le pretuiam mai mult decat orice pe lume, incep sa se estompeze. Se sting usor usor, mi se pare o eternitate de cand nu am mai vorbit, desi a trecut doar o luna. "Bai, iti mai aduci aminte ca aici l-ai cunoscut?" , "Stiu locul, dar nu mai stiu cum s-a intampalt...". Totul se sterge. Iau cutia plina de amintiri, cutia trecutului meu. De fiecare data cand aruncam un ochi prin ea, ma apuca instantaneu plansul, de data asta... nu am reusit sa-mi aduc aminte de unde erau majoritatea lucrurilor. Inainte iti puteam reproduce cuvant cu cuvant fiecare discutie, acum am ramas cu vesnica (deja devenita maxima) " tu nu ma intelegi".
Stiu ca te-am inteles atunci, te-am inteles cel mai bine, stiu asta pentru ca ai recunoscut-o. Dar acum, cand vad cum te porti cu cei din jurul tau, cum ti-ai lasat pietenii care tineau la tine... Mon dieu cum te-ai schimbat. Nu mai esti baiatul de care m-am indragostit nebuneste candva, dar... de cine m-am indragostit?
Prea multe randuri ca sa spun ce... ca te-am pierdut prin amintiri, amintiri care dispar pe zi ce trece, curand, foarte curand, nu o sa-mi amintesc cine ai fost si ce ai insemnat; si stii de ce? Pentru ca in final... nu ai insemnat nimic, nu ai stiut sa apreciei niciodata ce ai avut langa tine pana nu l-ai pierdut, drept urmare, pe cat de repede am inceput sa te iubesc, pe atat de repede am inceput sa te uit.
Adieu mon ami.

vocea umana

2011-11-15T21:14:00.002+02:00

Orice cuvânt al lui e mai bun decât tăcerea care va urma după ce va închide telefonul.

balada pentru un nebun

2011-09-27T17:50:00.005+03:00

Desi mai simt vinul si candoarea ta in mine,incerc sa ma echilibrez incetul cu incetul. Suntem total impresurati de intuneric si de ceata. Incep sa-mi imaginez ca ma aflu in pantecul matern - unde timpul si gandirea nu exista. Aceasta capitala a Infernului ma sufoca.
Tot ce spui incepe sa nu mai aibe sens. Camera se invarte, tu in continuare iti plimbi degetele pe fragezimea pielii mele. In aer se amesteca un puternic miros de tutun si alcool cu urme vagi de sudoare, conturand extazul nostru de seara trecuta. Ne-am ridicat amandoi si cu gesturi stangace, ineficiente si incurcate din cauza ametelii, plutind...avand capul plin de fum, ne incurcam in maneci, nasturi si fermoare. Te-ai apropiat de mine, m-ai luat in brate si mi-ai soptit cateva cuvinte. Niciodata in viata nu m-am dezmeticit atat de rapid.
Te-am sarutat pe frunte si am inchis usa.
Doi nu a fost niciodata un numar.

c'est fini

2011-09-11T16:43:00.001+03:00

M-am tot intrebat, daca as putea da timpul inapoi, ce as schimba....
Anul trecut pe vremea asta incercam sa te conving sa avem o relatie, nu ascultam nimic din ce imi ziceai, vroiam sa obtin ce imi pusesem in cap, sa te cuceresc; si am reusit. Asta e ziua pe care as vrea sa o schimb. As fi vrut sa nu fi incercat asta.
Probabil te gandesti ca regret, nu, nu regret...doar ca daca ar fi sa retraiesc acel moment, nu ar mai fi asa. Pentru ca aveai dreptate atunci, pentru ca un vechi prieten avea dreptate, pentru ca in adancul sufletului stiam si eu asta, dar nu am vrut sa vad, niciodata nu am vrut sa vad.
Nu mai astept nimic de la nimeni, nici macar de la mine.
Cand esti bun esti luat de fraier, si chiar asa e...
Le multumesc tuturor care au citit, iti multumesc tie ca mi-ai citit ultima postare. Asta a fost ultima bucata pe care am rupt-o din mine, a fost ultima oara cand mi-am pus sufletul pe tava in fata ta, a tuturor.
Citisem undeva ca daca-i spui unei fete ca a frumoasa o sa creada asta pentru un moment, dar daca-i spui ca nu e buna de nimic, o sa creada asta toata viata.... Cred ca e adevarat doar in masura in care complimentele au ocupat locul doi.
La mine asa a fost, chiar si eu, am fost mereu pe locul doi.
C'est fine la comedie.
Noapte buna Bucuresti!

Published with Blogger-droid v1.6.8

alb gol

2011-08-21T23:58:00.003+03:00

Ma intind in pat, in patul meu mare si alb; pat in care te-ai intins si tu nu cu mult timp in urma. Inca iti simt parfumul, iti simt parfumul pe fata de perna, cearceaf si ziduri. Este atat de puternic... inca il simt, te simt pe tine.
Vad pe fata de perna cateva fire rosii de par, ce-ar fi sa strang fiecare fir de par si sa-l pun intr-un dosar, pe zile, pe nopti... Fiecare fir de par e un sentiment, prima discutie cu tine, primul suras, primul te iubesc, prima noapte nedormita, primul sarut, primul orgasm... O sa se numeasca "1001 de nopti".
E una din serile calduroase... ma dezbrac si ma intind din nou in pat, in universul meu alb.
As vrea sa rup bucati din mine si sa le arunc in 10 parti diferite, cate o parte in fiecare loc de suflet. Nimic nu mai e ca inainte...
Am ramas din nou cu un pat gol... si multe regrete.
Adorm cu mana intinsa spre tine, poate intr-o zi o vei gasi si o vei ierta.

placerea bocetelor

2011-05-22T22:57:00.004+03:00

Niciodata nu am regretat nimic, nu am regretat nici macar greselile comise, de ce? Pentru ca ele m-au facut ceea ce sunt acum.
Ai idee cate zile am plans dupa tine? De fapt, am plans dupa mine, dupa reflectia mea vazuta in ochii tai. Am plans mai degraba dupa ce am fi putut fi, nu dupa ce am fost. Nopti intregi nedormite si cafea in exces, m-ai adus in pragul nebuniei. O nebunie oarecum nedefinita, o parte din mine tipa dupa tine, iar cealalta vroia sa fuga de chipul tau. Frica primara, salbatica, cum ca as putea ajunge ca tine. Ce pendulare...dulci chinuri si vesnica groaza.
Tot mai des ma imaginam aproape de tine, de rautatea si egoismul tau.... De ce m-am temut la inceput, nu am scapat.

Dupa mult timp, m-am eliberat, de orice gand patimas, de tine si slutenia ta, dupa mult timp ma gandesc si la mine...doar la mine. Iubesc.
Dar de data asta, ratiunea va ocupa primul loc.
Orice s-ar intampla, nu-mi pasa, sunt cel din umbra.

Published with Blogger-droid v1.6.8

ochii tai se pregatesc de vis

2011-05-18T00:48:00.001+03:00

I'm falling for you my dear. Did you notice? You're the most sensitive and pure person I've ever seen.
Cuvintele tale, tot ce simti, tot ce spui, imi transmiti si mie.... Te simt, esti vantul care se joaca prin parul meu, raza de soare intr-o zi calda de vara, esti apa care curge si ma invaluie treptat, esti intunericul din umbra mea, esti caldura pe care o emana corpul meu la simpla ta privire.
Adorm cu tine-n gand, stiu ca-mi fac rau, dar cum ai spus si tu, asta se intampla doar seara.
I'm falling in love again.

Published with Blogger-droid v1.6.8

06.05.11

2011-05-17T23:34:00.000+03:00

Twas not my lips you kissed, but my soul!

speranta

2011-05-08T18:56:00.001+03:00

Am si eu o speranta: speranta uitarii absolute. Dar este aceasta speranta, nu disperare?

Published with Blogger-droid v1.6.8

punct

2011-05-03T22:44:00.000+03:00

vreau sa am cui a spune "te iubesc"

play me like a violin

2011-04-28T20:20:00.002+03:00

Play me
like a violin,
place your bow
upon my strings,
soft and gentle
to and fro
hold me tight,
don't let me go.

Make
our music,
oh, so sweet,
awakening feelings,
that will grow
our love, together
so complete
as only, we can know.

Rhythm
and rhyme
and harmony,
this, together
pure symphony,
not a care in the world
have we
as long as you are here with me.

So, Play me
like a violin,
place your bow
upon my strings,
soft and gentle
to and fro
hold me tight,
don't let me go.

Love me if you dare

2011-04-27T14:36:00.004+03:00

Am incercat sa fug de realitatea cruda si sa ma refugiez intr-o lume aparent perfecta,aici e momentul in care am omis un singurul lucru:Realitatea este acel lucru care nu dispare nici atunci cand nu mai crezi in ea.Defapt,era singura cale de a ma simti linistita ... protejata.Am preferat sa ma mint si sa incerc sa fac in asa fel incat 'basmul' sa dureze cat mai mult posibil,doar imi era bine,nu?!
Dar,cum orice are un sfarsit ... acesta este sfarsitul meu! Jocul s-a terminat,ultima carte a fost pusa jos si din pacate,nu aveam cartea care ma ajuta sa continui. Majoritatea ar zice 'Asta este!Merg mai departe'. Asta o sa incerc sa fac si eu .. dar cum sa am incredere cand lumea isi afiseaza falsele masti in fata mea?Cum sa zambesc,daca imi vine sa urlu de durere?Probabil o sa treaca si asta dupa ceva timp,desi .. odata ranite,sentimentele nu mai pot fi aceleasi.
Si pui suflet si crezi ca vei reusi pana cand intervine realitatea! Abia atunci 'te lovesti cu capul de zid' realizezi ca esti viu si ca tot ce s-a intamplat parca a durat cateva ore dintr-o noapte obisnuita ca oricare alta din viata ta banala in care zi de zi te lupti cu tine insati.
Iar despre el ... nimic de spus, era cel datorita caruia aveam o speranta ca ma voi schimba,ca voi reusi sa-i redau zile cu soare si o sa-l fac sa uite de tot ce a fost rau in viata lui.Defapt,datorita lui am scris toate astea!
The end!

_____________________________
#Love me if you dare

esti slab

2011-04-23T19:58:00.003+03:00

Iarasi m-a coplesit amaraciunea, un soi de tristete adanca si lenesa, gata sa stearga amintirea zilelor pierdute. Mi-am amintit de figura lui in momentul in care am pus punct, da poate ca el avea totusi dreptate; dar... am sa mai trec pe acolo. Cine a zis ca nu puteam sa mai trec pe-acolo ca sa stau "de vorba" cu el daca aveam chef? Cine a zis asa ceva? Dar o vreme am sa-l las in pace sa se gandeasca, sa-si piarda un pic din increderea de sine.
...Ea ma certa din ce in ce mai inflacarat si mai caraghios:
- Esti un adevarat diavol, zicea ea. Asta esti tu. Esti diavolul in persoana!
- Da, da, stiu, i-am raspuns. Imi place sa aud cum mi-o spui. Sunt un diavol desavarsit. Spune-mi cat sunt de rea. Asta ma face sa ma simt foarte bine!

nimeni nu merita incredere

2011-04-10T02:12:00.001+03:00

Am fost mereu langa tine, chiar daca esti asa departe, mi-a pasat mereu de tine, de ce? pentru ce? ca sa-mi spui acum ca nu ai incredere in mine? Iti multumesc frumos, nu ma asteptam la asta, mai ales din partea ta.
Stau singura si scriu, scriu noaptea, mereu am facut asta. Imi place intunericul, asa va fi de acum si inima mea.Nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic.
Vreau sa stau in camera mea, singura, cu plapuma peste mine, citind.
Vreau sa ma plimb prin parc, singura, cu muzica mea rasunand in urechi.
Vreau sa beau cafea, singura, savurand fiecare strop si mirosind a cafea proaspata.
vreau sa ma uit la un film, singura, pentru ca doar asa pot fi atenta.
Vreau sa fiu singura, pentru ca eu ma bazez pe incredere si respect. Ori daca tu nu faci asta, eu de ce as face pe martirul?
Nu mai am nici eu incredere, mi-e frica. Mi-e frica de tine, tu, care pentru mine nu mai existi, mi-e frica de prieteni, de ce ar putea crede acum despre mine, mi-e frica de cei care inca nu ma cunosc, ma tem de voi toti. Ma tem de mine, de ce as putea simti....

14.02.1200

2011-04-04T18:26:00.003+03:00

Era imbracat in costum, ca in fiecare zi. Era atat de elegant...Si-a scos ceasul din buzunarul de la piept, era ora 23.45. Astepta pe cineva, dar nu era ingrijorat, s-a sprijinit de baston, nu pentru ca era batran, doamne fereste, avea 24 de ani, era in floarea varstei, dar ii placea eleganta, s-a autointitulat un nobil. El traia in alte timpuri. Si-a aranjat mansetele si s-a mai uitat o data la ceas. Trebuia sa apara,exact cand si-a ridicat privirea, ea era in fata lui. O fata cu mult mai tanara decat el, imbracata intr-o rochie alba din secolul XVII, cu parul prins in coc si cu palarie. S-au sarutat si au plecat de-a lungul canalelor, s-au pierdut printre stradele. Toti oamenii din jur ii priveau cu uimire, credeau ca sunt niste actori, platiti sa se plimbe pe strazile Venetiei, sa distreze turistii.
Nici vorba, erau doar doua persoane care traiau in trecut. Nu-i deranja insa nici o privire, erau furati de acest vis al lor.
Asa au decurs multe seri, se distrau dar in acelasi timp distrau si turistii veniti sa faca poze si sa-si imagineze viata secolelor trecute.
Timpul a trecut, si a venit ziua mult asteptata de cei doi: carnavalul.
Au vorbit despre asta zile, saptamani, luni intregi. Aveau in plan sa petreaca toata noaptea in stilul anilor 1200. Decadenta si sex.
El, imbracat ca un nobil cu masca pe fata, s-a dus in fata Palatului Dogilor, punctul lor de intalnire. Trebuia sa se vada la miezul noptii. Orologiul a batut de 12 ori, nici urma de fata. Mii de masti se perindau prin fata lui, dar nici una nu era a iubitei lui. A asteptat-o acolo in fiecare zi, la miezul notpii, timp de 6 luni. 6 luni in care s-a imbolnavit de inima rea.
Fata nu a mai aparut niciodata.

maine, vei mai avea o amintire

2011-04-03T22:29:00.004+03:00

Eu cred ca suntem facuti din iubire, traim pentru a primi si a darui iubire. Fara iubire, fara dragoste ar fi pustiu in lume. Dragostea poate sa umfle panzele sperantei, dar singura nu poate niciodata sa duca corabia la mal.
Am incetat de mult sa mai iubesc! Iubirea e o iluzie, o iluzie ca barbatii pot fi diferiti.
M-am saturat sa sper, m-am saturat sa astept.
Beau o ceasca de cafea si ma gandesc la cat de proasta am fost si la cate am pierdut. Regret o multime de lucruri, le regret, dar totusi nu as schimba nimic. Pentru ca datorita greselilor, am ajuns aici, datorita lor sunt ceea ce sunt. Sunt un om mai puternic si care vede altfel acum. De iubit, iubesc doar micile placeri ale vietii. De la cafeaua tare de diminieata, pana la curatatul parului cainelui de pe haine.
Nu am nevoie de nimeni ca sa fiu fericita, am nevoie doar de mine. Placerea e o minune care ma invata ca eu sunt eu. Placerea sunt eu: de fiecare data cand va exista placere, voi exista ai eu. Nici placere fara mine, nici eu fara placere!
Narcisista? Femeia se priveste totusi nespus de mult in oglinda, doar pentru a vedea acolo pe un altul - care o priveste.
Dragule, nu te mai iubesc! Nu va mai fi nimic. Ne vedem maine, dar, doar in amintire!

ce ne spunem cand nu ne vorbim

2011-03-28T17:44:00.004+03:00

Cand o sa vrei sa vorbesti cu cineva, eu o sa fiu acolo sa te ascult.
Cand o sa fi trist, eu voi fi cea care-ti va aduce o cafea.
Cand o sa vrei sa razi, o sa fiu acolo sa-ti spun o gluma.
Cand o sa vrei sa tipi atat de tare incat sa se auda in toata tara, eu o sa fiu acolo sa-ti aduc o cana cu apa ca sa o poti lua de la capat.
Cand o sa vrei sa te plimbi, eu o sa fiu acolo sa te tin de mana.
Cand o sa vrei sa te uiti la un film, eu o sa fiu langa tine sa-ti tin de urat.
Cand o sa vrei sa pleci undeva departe de lume, eu o sa fiu acolo avand grija de tine.
Cand vei avea nevoie de un prieten bun, voi fi acolo.
Cand vei avea nevoie de o amanta, voi fi acolo.
Eu voi fi cea care-ti va spune mereu "te iubesc".

jurnal 27.03

2011-03-27T23:53:00.002+03:00

Frigul imi intra in oase, mai iau o gura de cafea si ma duc la capatul peronului. Vreau sa plec. Unde? Oriunde, dar aici nu. Trenurile vin si pleaca in miez de noapte. Ma intorc "amintiri neplacute".
E el, cel pe care il cunosteam atat de bine. Puteam face orice in acel moment, nu conta, eram impreuna si asta imi dadea un sentiment de confort, de casa.
Ma uitam la trenuri, unul s-a oprit fix in fata noastra. "vreau sa plec...." "cine te opreste?" Ratiunea, asta ma opreste, mereu intervine ratiunea si-mi strica orice fel de placere, oricat de mica ar fi ea. Sa mai zica acum careva ca nu sunt un om responsabil...
Timpul trece, e din ce in ce mai frig si dorinta mea de a pleca undeva departe e din ce in ce mai acerba. Ma duc acasa unde ma mai asteapta o cafea. Gandul ca suntem din nou prieteni ma face sa-mi doresc sa mai stau putin prin zona.

cafea, gara de nord

25.03 jurnal

2011-03-25T19:52:00.000+02:00

aratai atat de bine azi....

eu sunt cel ce sunt

2011-03-24T21:04:00.003+02:00

De undeva de sus, el o privea. Ii urmarea fiecare miscare, fiecare gest. Avea niste miscari atat de gratioase, era o placere sa o urmaresti.
Intr-o zi, dandu-si parul din ochi, ea l-a vazut. Stia ca mai de mult o privea, dar acest lucru incetase. Nu se astepta sa-i mai intalneasca privirea, cel putin nu in viata asta. A zambit si si-a intors capul, era rusinata si nedumerita. A plecat.
Nu a durat mult si iar s-au intalnit, de data asta, fata i-a spus printre dinti un "buna". A primit, desigur, mult prea cunoscutul lui raspuns, "e atat de previzibil"se gandi ea... Credea ca ceva s-a sichimbat, vroia sa vorbeasca cu el, ii lipsea. Stia ca si o parte din sufletul lui, isi dorea acelasi lucru.
Va astepta, intr-o zi ii va vorbi din nou.

le melin

2011-03-20T20:44:00.006+02:00

Melamin! Aiya amin mela ile! Amin corm a ile. Irmoamin a ile, lle naa vanima.
Amin sinta lle? Manke a mela mani ona n'ala? N'uma amin melon? Ona ta a'amin melin.
Ile sinta amin naa tualle!

_______
nu va chinuiti, e in elfa!

doar un copil

2011-03-14T19:35:00.001+02:00

Avea 18 ani si nu stia ce este iubirea. Nu a cunoscut niciun fel de iubire, ai lui l-au parasit inca de la 7 ani; nici nu-si aminteste chipul lor. A trait ani de zile in mizeria capitalei, hoinarind pe stradutele inghesuite din centru. Hoinarea ca un caine, avea cateva haine primite de la niste oameni care tot trecand pe langa el, li s-a facut mila. Era slab, pielea-i atarna pe oase, erau zile in care nu avea nici dupa ce bea apa.
Timpul si-a batut joc de el.
17 iulie 1999 Str. Armeneasca ora 17.45
Mijlocul lui iulie, o zi extrem de calda, dar asta a fost ziua in care si-a dat seama, si-a dat seama ca nu-l iubeste si nu-l cunoaste nimeni. Toti il stiu drept "copilul" din centru. "Dar am un nume!" se vaita el, da, avea un nume, il chema Octav.

quotes

2011-03-09T09:54:00.003+02:00

"Come on, say it again. I'm a perfect devil. Tell me how bad I am. It makes me feel so good!"
— Anne Rice (The Queen of the Damned)

"Evil is a point of view. We are immortal. And what we have before us are the rich feasts that conscience cannot appreciate and mortal men cannot know without regret. God kills, and so shall we; indiscriminately He takes the richest and the poorest, and so shall we; for no creatures under God are as we are, none so like Him as ourselves, dark angels not confined to the limits of hell but wandering His earth and all its kingdoms."
-Lestat, Interview with the Vampire.

"None of us really changes over time. We only become more fully what we are."
— Anne Rice (The Vampire Lestat)

"Do you love me now?" I asked. He smiled; oh, it was excruciating to see his face soften and brighten simultaneously when he smiled. "Yes."
- Lestat in Queen of the Damned

"Whatever will happen will happen, but choose your companions with care. Choose them because you like to look at them and you like the sound of their voices, and they have profound secrets in them that you wish to know. In other words, choose them because you love them. Otherwise you will not be able to bear their company for very long."
— Anne Rice

" I kissed him suddenly, loving the warmth of him, the soft pliant feel of his near-human skin."
- Lestat about Louis in Queen of the Damned

"...You are the Devil. Yes. But you're not evil? Why?"
"Completely irrelevant question. Or let me put it a little more mysteriously. It's completely unnecessary for me to be evil..."
- Lestat and Memnoch in Memnoch the Devil

"Perhaps I fear him because I could love him again, and in loving him, I would come to need him, and in needing him, I would again be his faithful pupil in all things, only to discover that his patience for me is no substitute for the passion which long ago blazed in his eyes."
-Armand about Marius in The Vampire Armand

"I was good and bad, but never wicked."
— Anne Rice

"Goodnight sweet prince, may flights of devils wing you to your rest."
— Anne Rice

interzis sub 18 ani

2011-03-08T19:58:00.006+02:00

Nenorocitule, ipocritule, mitocanule!
Dracu sa te ia de nenorocit ca te-ai jucat prea mult cu mine.
Marioneta ce esti, fara sentimente, te lasi condus de oricine, numai de creierul ala al tau sec, sau de inima ta aia de piatra.
Fraiere ce esti, tu macar iti dai seama cum te-ai purtat? Tu ai vorbit pana acum? sau cacautrile alea de droguri care au pus stapanire pe tine, drogurile alea si nenorocitii aia de prieteni ai tai! care fie vorba intre noi, nu se pot numi prieteni. Sunt doar niste lepre, care la cea mai mica problema pe care o s-o ai o sa fuga mancand pamantul.
Fals ce esti! nu esti capabil de niciun sentiment, ti-ai batut joc de tot, pana si de tine ti-ai batut joc, dar esti prea fraier ca sa realizezi.
Jegosule! habar n-ai ce e aia ratiune, nu te-ai folosit niciodata de ea, nu stii ce e bine si ce e rau, nu iti cunosti proprii prieteni!
Idiot nenorocit ce esti, nici macar cretinism nu mai exprimi, nici mila nici nimic... esti dezgustator, tu si ceilalti din rasa ta de nenorociti!

___________________________________________
imi cer scuze pentru limbajul colorat.

Later Edit:
MULTA MUIE :*

timp-blestem

2011-02-26T16:51:00.001+02:00

Ma batea gandul sa-mi sterg blogul, prea multa durere, nu pot sa recitesc nimic.
Am tot meditat la trecerea timpului. Timpul... blestem, il asociez cu cel mai crunt si nenorocit blestem.
Mi-am revazut matusile si unchii.
Matusile cu care in fiecare vara mergeam la mare, care ma invatau cum sa ma port, ma invatau sa joc carti... matusile cu care alergam de colo colo si cu care radeam mereu. As fi renuntat la orice alta placere pentru a mai vorbi cu ele o ora la telefon.
Unchii cu care ma tavaleam si saream in pat, care adormeau la televizor si carora le scriam cu ruj pe frunte, cu care ma bateam pe prajituri...care ma ridicau mereu in brate si care ma gadilau mereu.
Cum au ajuns? Dumnezeule...cum au ajuns. Nu-mi vine sa cred ca spun asta, dar nici nu-i pot privi in ochi... pur si simplu, nu mai pot sta langa ei mai mult de 5 minute. Nu pot... Nu-i mai recunosc, nu mai sunt prietenii...familia mea... Nu.
Timp....te blestem.
Prea multa suferinta, nu pot rezista...

nu.

2011-02-23T21:31:00.002+02:00

Nu meriti! Nimeni nu merita!
De ce ma chinui? de ce imi fac 1.000 de griji? pentru cine? pentru ce? meriti? am realizat ca nu. Cam tariu...stiu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.
Mereu cand faci un bine, se intoarce impotriva ta, asta e clar.
M-am saturat sa nu dai doi bani pe mine, pe prietenii tai, sa nu dai doi bani pe cei care tin la tine si care te iubesc. Ai preferat sa renunti la mine, la tot ce am insemnat eu pentru tine, la orice fel de prietenie care ar mai fi putut exista intre noi, pentru cine ma? Pentru cine? Pentru niste oameni care nu fac si nici nu o sa faca nimnic pentru tine.
Stiu ca poate dupa ziua asta o sa ma urasti si mai mult, dar imi asum riscul. Vreau sa te fac sa intelegi ca gresesti, ca nu gandesti.
Candva gandeai prea mult, acum nu o mai faci deloc.
Credeam ca te cunosc, dar pe zi ce trece realizez ca nu te-am cunoscut niciodata. Te indepartezi de mine, de orice fel de om ai fost pana acum. Te indepartezi de tot si nu iti va fi bine.
Mereu ti-am fost alaturi, chiar daca ai refuzat sa vezi asta; mereu ai avut un prieten cu care sa vorbesti ore intregi. Merit oare purtarea ta? Atitudinea ta?
Daca da, atunci Dumnezeu mi-e martor ca sunt o Sfanta! Prin cate am trecut perioada asta, numai El stie.
Esti un om fara principii, fara bun simt si fara pic de respect! Nu mai esti omul de care m-am indragostit si pe care l-am iubit!

caut perfectiunea

2011-02-21T17:58:00.001+02:00

Eu nu am iubit niciodata pe nimeni!
Nu am iubit parul lung si blond, nu am iubit ochii albastrii, nu am iubit bratele puternice, nu am iubit rasul tau, nu am iubit mirosul de tigari din parul tau, respiratia ta pe corpul meu, vocea ta cand imi soptea "te iubesc", nu am iubit muzica pe care o asculti, nu am iubit personalitatea ta, pozele pe care le faci, schitele pentru arhitectura... nu te-am iubit, de fapt, nu v-am iubit, ca sunteti mai multi.
"Atunci de ce ai stat cu noi atata?"
Ha ha, ce simpatici sunteti.
Am iubit in voi doar acea parte care seamana cu mine, am gasit o parte din mine in fiecare dintre voi. M-am iubit pe mine, parti din mine. De aceea nici nu a mers, pentru ca eu nu ma multumesc cu jumatati de masura, nu vreau sa iubesc doar "o parte" din mine, vreau un intreg.
Caut, ma caut pe mine in tine, in fiecare dintre voi. Caut perfectiunea!
Vrea ca atunci cand ma uit la tine sa vad reflectia mea. Vreau sa zambesc si sa zambesti si tu, cand ridic o mana vreau sa o ridici si tu; ca in oglinda.
Da, asta caut, asta am cautat mereu si asta voi cauta.

regrete

2011-02-08T22:21:00.002+02:00

And there was light.
Te iubesc.
Da, vad, mai e putin!
- Doctore, o pierdem!
Da o sa vin sa te vad.
- Doctore, scade!
Da, in alea 3 zile in care mai stau pe pamant.
- S-a dus...
Da, vin sa te vad.
Regret tot ce nu am fost, toate visele pe care inca nu le-am avut, regret ce las in urma. Regret ca te las, regret tot ce nu ti-am oferit, regret cand nu am fost acolo langa tine. Nu am vrut sa vad, "I wasted my time 'till time wasted me". Regret ca te-ai indoit de mine.
De acum voi fi acolo, nu voi pleca niciodata. Voi fi in intuneric si in lumina, iti voi urmari fiecare pas, cand vei avea probleme sau cand vei fi fericit eu voi fi acolo. Cand vei cadea, eu te voi ajuta sa te ridici, cand o sa razi, eu o sa fiu acolo si o sa ma bucur de cat de fericit esti.
Inchide ochii.

_____________________________________________
Incepand de azi, voi scrie la sfarsitul fiecarui post ce am gandit, cum si de ce.
Sunt alt om, nu m-am tuns numai ca am pierdut un pariu, am si vrut asta, m-am lepadat de o greutate. Ce am vrut sa scriu aici? Cred ca e simplu, am murit si am renascut, da, recunosc, sunt mult mai nesimtita si indiferenta. Dar asta mi-a dat tarie. Am adunat in cateva randuri tot ce am trait si am cunoscut tim de 3 ani si mai bine. Am cuprins fiecare iubire, dezamagire, dezmat... tot in aceste cateva randuri. E posibil? Oh, da prietene este, fiecare dintre prietenii/cunoscutii mei se regasesc in aceste cuvinte. Cuvinte culese din diferite lucruri care imi plac, din trupa mea de suflet, cartile mele preferate.

jurnal online

2011-01-31T00:52:00.003+02:00

Esti atat de fraier, de fapt nu cred ca e cuvantul potrivit care te poate descrie... poate naiv, nu, cu idei fixe, pornesti cu o idee si nu accepti ce spun ceilalti. Acum stiu ca zici in gand "da" si strambi din nas.
Nu vreau sa incep prin a-ti spune cat m-ai ranit, ca nu are rost, cred ca stii prea bine ce ai facut. Eu te-am ranit? Poate, nu stiu. In afara de ce am facut acum 2 zile; ajungem si la asta, ce altceva am facut ca sa te ranesc?
Acum vine iar un "da" in gand. Si mai spui ca nu te cunosc... dragule, te cunosc cel mai bine.
Ah, stai ca s-ar putea sa intelegi gresit ce e cu acest post. Nu iti reprosez nimic, nu, nu fac pe victima, nu, ma descarc doar. Nu am mai scris in jurnal de aproape 2 luni, mai exact de pe 16 decembrie. Iti aduci aminte ce s-a intamplat pe 16 decembrie? Nu, lasa, nu asta e important, important e ca nu am mai scris in jurnal, pentru ca s-au intamplat prea multe si lucruri nu tocmai placute, si ca sa scriu totul in jurnal presupunea sa-mi aduc aminte, sa retraiesc fiecare zi, ceea ce imi era imposibil, ajungeam sa ma distrug; asa ca am ales sa scriu acum, aici pe blog sa ma descarc.
De fapt, daca stau sa ma gandesc, ce pot sa-ti mai spun? Cred ca ti-am spus tot ce aveam de spus in scrisoare si la telefon. N-am fost niciodata mai sincera ca atunci. Niciodata cu nimeni. Poate razi, poate nu ma crezi. (Daca mai zici un singur "da, bine" te mananc).
Ce faci? Cum te simti? Esti bine? Te bucura situatia? Te-ai gandit ca poate asta e sfarsitul? Ca nu o sa mai vorbim niciodata? Te-ai gandit la asta? Da sau nu? Si la ce concluzie ai ajuns, crezi ca o sa-ti placa? Sigur ca o sa ma uiti peste cateva luni, poate chiar saptamani si o sa te porti de parca nimic nu a existat intre noi, ca nu ne-am cunoscut si nu am fost prieteni, o sa te intorci la viata ta, la prietenii tai, bautura si distractie. Daca nu o sa ma vezi o sa si uiti de existenta mea. Sunt precisa, de fapt, este un caz demonstrat.
Dar unde vreau eu sa ajung, asa cum mie mi-au lipsit si inca imi lipsesc discutiile de la miezul noptii, iesirile in oras, imbratisarile, simpla ta voce, cred...la naiba, sunt sigura ca si tie iti lipsesc. Nu incerca sa negi. Dar esti barbat, orgoliul tau e nelimitat, nu ai recunoasta asta nici daca ar fi in joc viata ta. Nu o sa inteleg niciodata de ce ti-a fost, si probabil inca iti este, frica sa te deschizi, sa spui ce simti, de ce te-ai tot ascuns.
Repet, nu vreau acum nimic de la tine, nu-ti cer nimic, nu vreau iertare, nu. Vreau doar sa ma descarc. Probabil daca recitesc ce am scris, realizez ca nu sunt coerenta, ca insir niste propozitii fara sens. Sincera sa fiu, nu am recitit nicidata nicio scriere, pentru ca sigur nu imi mai placea pormo si vroiam sa o schimb radical. Dar sa revenim.... unde ramasesem? Nu mai stiu.
Vroiam sa ne vedem, da stiu ce gandesti "daca vroiai imi spuneai asta inainte...", nu nu puteam, "gandeste inainte sa faci ceva", hai taci acolo, ca si tu esti la fel, nu spun acum ca nu am gandit, ba din contra ti-am zis si la telefon cat mi-a luat pana sa iau aceasta decizie, si inca un lucru, nu uita niciodata ca sunt gemeni; "iar ma iei cu zodiile", da iar te iau, o sa-ti amintesc asta in fiecare clipa in care o sa mai vorbim (daca o sa mai vorbim vreodata).
Stiu ca acum te uiti cu coada ochiului sa vezi cam cat mai e din acest post. Si stiu ca nu o faci pentru ca te-ai plictisit ci pentru ca nu vrei sa se termine, pentru simti ca vorbesc cu tine, pentru ca numai tu stii despre ce e vorba in acest post, pentru ca stii ca e pentru si despre tine. Dar ma opresc aici, ca incep sa vorbesc mult, prost si fara rost.

Nu vei fi niciodata fericit

2011-01-28T22:29:00.003+02:00

"Imi pare teribil de rau ca eu sunt cel care-ti spune asta, insa nu vei fi niciodata fericit.
Nu vreau sa te ranesc. Ti-o spun deoarece cred ca asa e drept, sa fiu sincer cu tine inainte de a incepe. Sper ca apreciezi acest lucru, pentru ca nimeni nu va mai fi drept sau sincer cu tine de acum incolo. Deci inca o data, iti spun din capul locului: nu vei fi niciodata fericit. Ti-o dau in scris, si sa-ti fie de bine!
Vreau sa iesi din casa, in cea mai insorita, mai minunata zi a anului, si sa rostesti cu voce tare: "N-o sa fiu niciodata fericit". Chiar si in caldura aceea, ar trebui sa recunosti sa-ti vezi respiratia rece, aburita, confirmand aceasta afirmatie. Singurul mo de a evita sa-ti vezi respiratia este sa o spui cu mandrie, ca un om intelept: "N-o sa fiu niciodata fericit!". Incearca s-o spui din cand in cand.
Cand ma gandesc la tine, ma gandesc la un norisor ca din desene animate atarnand deasupra capului tau, o ploaie torentiala a ta, personala. Te vad udandu-te pana la piele, iti vad intreaga fiinta siroind de apa, si esti mereu bolnav pentru ca nu te poti usca niciodata. Vremea rea te deprima, obrajii iti siroiesc de lacrimi de crocodil, dar lacrimile se evapora si se preschimba intr-un alt nor care se revarsa si mai nemilos peste tine. Nu poti castiga.
Va fi trist. N-o sa te alegi niciodata cu fata. N-o sa gasesti niciodata dragostea adevarata. N-o sa gasesti nici un prieten demn de incredere. N-o sa fii niciodata multumit. N-o sa ai niciodata destul.
Te asteapta vremuri grele, copile.
Considera-te avertizat. "

____________________
Fragment din "Torturati-l pe artist" de Joey Goebel

fagaduiesc ca-mi voi asculta ratiunea de acum

2011-01-16T22:46:00.002+02:00

Fagaduiesc
Fagaduiesc
Fagaduiesc
Se spune ca a treia oara e cu noroc...
Efectiv m-am saturat, mi s-a luat. Nu pot sa inteleg, nu pot sa TE inteleg. Sincer nu credeam sa existe lucru pe lumea asta pe care sa nu-l pot percepe, intelege cum trebuie...iata inca o dovada ca viata e o curva, ca acel lucru exista.
Zile, saptamani intregi m-am hranit cu o iluzie, ce fel de iulizie? Nu stiu sigur... o iluzie sa-i zicem... de mai bine. M-am hranit cu dragoste, de fapt, cu gandul asta, nimic palpabil.
Zile intregi am incercat sa-ti spun doua cuvinte. Alea doua cuvinte nenorocite mi-au stat in gat, nu stiam cum sa fac, vroiam sa scap de ele, de chinul asta, vroiam sa-ti zic, dar am asteptat. Ce? Nu stiu ce am asteptat, dar mai bine ca am facut asta; pentru ca probabil acum m-as fi urat daca ti le-as fi spus.
Urasc acea senzatie de neputinta...
___________________________________________________________________________
Ca un apropo, mereu mi s-a parut o imensa tampenie melodia de la Taxi- cele doua cuvinte.... acum incep sa o inteleg!

scrisoarea asta e pentru tine

2011-01-12T20:57:00.002+02:00

Ma vrei, stiu asta, o vad in privirea ta. Dorinta. Imi urmaresti fiecare miscare, esti mereu langa mine, stai in umbra ca sa nu te vad, sa nu vad ca te uiti lung la mine. Da, ma vrei. Tanjesti dupa inca un sarut. Stiu ca-ti amintesti cum te muscam de buza, tremurai... iti placea.
Ti-e dor sa ma iei in brate, sa ma cuibaresc langa tine, sa stau pe pieptul tau si sa ma foiesc ca o pisica. Ai da orice sa ma mai auzi macar o singura data mieunand.
Ai da orice ca sa ma mai iei o data in brate, stiu ca nu mi-ai mai da drumul, sti si tu asta.
Vrei sa pari dur, vrei sa-mi dai senzatia ca ai uitat totul si ca nu-ti mai pasa; dar stii ce? Din contra, pari vulnerabil. Esti vulnerabil.
De ce? De ce faci asta? De ce incerci sa pari ceva ce nu esti? Cand o sa te plictisesti de jocul asta al tau?
Nu conteaza, eu astept, a ajuns sa-mi placa, imi hranesc si eu orgoliul dupa mult timp. Nu conteaza cand o sa renunti la joc, pentru ca stiu ca atunci, imi vei cadea in brate, si nu voi mai face prostia de a-ti da drumul.

ca la cersetori

2011-01-10T23:00:00.003+02:00

Imi arunci cate un cuvant pe an, si ala in scarba. Stau cu mana intinsa si nimic. Nici macar nu te uiti, nu te obosesti sa vezi cine e langa tine. Habar nu ai ca sunt aici si cersesc putina atentie. Da, atentie, nu mila. M-am saturat de mila ta, de falsa ta aparenta, de falsa ta privire de ingrijorare. M-am saturat de toata falsitatea din jurul meu, de zambetele chinuite, de intrebarile de complezenta, de gesturile fortate. Cand ai zambit ultima oara din inima?
M-am saturat sa ma saluti de la 7 mile distanta, m-am saturat sa ma bati pe umar in semn de "la revedere". Ai idee cand m-ai luat ultima oara in brate? Ai idee cat de mult am nevoie de bratele tale in jurul meu? Nu, fireste ca n-ai, pentru ca tie nu-ti pasa, tu esti in lumea ta in care ma vezi ca pe un cersetor.
Poate ca nu intind mana, poate nu sunt chiar atat de evidenta, dar uita-te in ochii mei si spune-mi ce vezi. Uita-te bine si spune-mi maine!
Cersetorul nu are rusine, eu am. Mi-e jena, pentru ca imi dau seama imediat cand nu sunt dorita. Cersetorul continua sa spere, dar eu nu. Am sperat prea mult timp, pentru ca speranta moare ultima ca murim noi inaintea ei. Da, eu am murit de mult. S-a stins si ultima flacara care mai ardea in mine si odata cu ea, s-a stins speranta, increderea, prietenia, viata.
Ii invidiez pe cersetori. Da, pentru ca ei mai au pentru ce trai, nu inceteaza sa spere si se bucura la cel mai mic gest de ingaduinta, mila, afectiune....spune-i cum vrei.
Maine probabil ca nici nu o sa te mai uiti la mine.

nu te vreau

2011-01-08T19:20:00.001+02:00

Unde erai cand aveam nevoie de tine? Ce faceai cand ma plangeam la tine ca sunt singura si ca sunt cu moralul la pamant? Ce faceai cand iti ziceam ca ma distrug usor usor? Ce faceai cand cautam sprijin? Ce faceai cand cautam sprijin in TINE? Ce faceai cand te doream atat de tare?
"Nu stiu" bun raspuns. Ai fost orb, sau pur si simplu nu ti-a pasat, erai cu gandul in alta parte.
"Te vreau" nu zau baiete? Ma vrei? Cum asa, cum ai ajuns tu la concluzia asta? Te-ai gandit tu cu capu ala al tau si ai realizat ca ma vrei? Nu zau, esti patetic!
"Imi pare rau" iti pare rau ca ce? Ca ai ratat o asemenea oportunitate? De ce iti pare rau?
"Tin la tine" acu ti-ai dat tu seama ma baietule ca ti la mine? Acum? Pana acum ce ai facut? Nu ai tinut si pana acum la mine?
"N-ai idee ce rau imi pare" da, si mie imi pare rau, imi pare rau ca am avut atatea zile urate, am avut zile in care ma simteam singura, si ghici ce, chiar eram singura! Sa-ti para rau!
"Te iubesc" hai ca n-am timp de tine; nici timp nu mai am, nici pentru tine, nici pentru nimeni.
Ai grija de tine!

te iubesc dar in aceeasi masura te si urasc

2011-01-04T18:07:00.003+02:00

Am crezut ca am trecut peste, ca nu-mi mai pasa, am crezut ca stiu ce vreau. Am crezut ca vreau sa fiu pe cont propriu, sa nu-mi pese de nimeni si nimic. Am crezut ca vreau sa ma distrez si sa beau pana pic! Am crezut ca vreau sa ma concentrez numai pe invatat si pe facultate. Credeam ca stiu ce vreau... imi facusem atatea planuri. De fapt nici nu stiu de ce imi fac planuri pe termen lung, pentru ca niciodata nu se realizeaza, si mai mult sunt dezamagita.
Mi-am dat seama ca nu stiu ce vreau. Vreau multe, dar in acelasi timp nu vreau nimic. Da, stiu pare ciudat, dar chiar asa e, iubesc un lucru atat de mult..dar in aceeasi masura il si urasc.
Credeam ca mi-am stabilit prioritatie, dar pe zi ce trece imi dau seama ca gresesc.
Poate unele lucruri nu sunt facute pentru mine.
Forget the past, don't think about the future, live the present.
Everything happens with a reason... karma!

miau

2010-12-30T21:05:00.001+02:00

Urasc targurile de craciun, pentru ca niciodata nu am suficienti bani la mine si aproape intotdeauna gasesc o multime de lucruri frumoase, numai bune de cumparat. Cel mai recet drum prin centru mi-a adus...nu, nu va zic, va las in suspans pana la sfarsit. Era atat de draguta, era alba cu o tenta albastra si era micuta. Am luat-o in brate, s-a mulat perfect pe umarul meu. Ma gadila si imi placea. Am zis ca trebuie sa fie a mea. Mi-am scos cheile si protofelul din geanta si mi le-am bagat in buznar. Era frig afara si ea era un pui care tremura. Am baga-o in geanta, am inchis fermoarul pana la jumatate si am plecat fericita spre metrou.
A sunat telefonul "pronto (miau)"da, ce a urmat pormo in telefon....nu are sens sa redau. Mi-am luat micutul cadou si am schimbat directia spre un magazin veterinar. Am luat de pe drum o fundita rosie si o felicitare "craciun fericit si va rog sa aveti grija de ea". Am lasat-o 3 statii mai incolo.

"Ce-ti trebuie tie pisica? Tu esti o pisica!"

iubind imi daunez doar mie

2010-12-15T21:43:00.006+02:00

Ce inseamna patru pereti? Te consideri acasa intre patru pereti? Te consideri protejata? Gandeste-te la asta..
Eu ma simt inchisa, ma simt ca-ntr-o cusca. Inchisa intre patru pereti rigizi, reci, duri si total neprimitori. Nu ma simt nici protejata, nici iubita, nu ma simt deloc cum probabil va simtiti voi, sau marea majoritate dintre voi.
Patru pereti ostili. I-am decorat cu diverse lucruri de la voi prieteni, ca sa ofer un sentiment de caldura, sa va simt aproape. Dar degeaba. Parca mai rau fac. Parca imi intaresc convingerile, parca fac acesti patru pereti sa para mai negrii.
Vreau sa ma stranga, sa ma sugrum intre cei patru pereti. Vreau sa nu am aer, vreau sa amortesc, sa ma doara toate oasele, sa nu-mi mai simt corpul si mintea, poate atunci o sa fie altfel, poate o sa mai simt ceva, vreau sa simt ca apartin unui mediu, cuiva.
Ma duc intr-un colt. Ingenunchez. Imi cuprind intreg corpul, sau ma rog, atat cat conteaza. E intuneric si e frig. Tremur. Liniste. Aud cum rasuflu, aud cum aerul patrune in mine. Latrat de caine. Ostil.
Degeaba.
Orice as face, oricat as incerca, nu ajuta cu nimic.
Sunt un strain in propria-mi casa.

a nimanui

2010-12-06T17:47:00.001+02:00

Ea nu-l vroia, ii intorcea spatele. "Dar te vreau!" tipa dupa ea, "te vreau, te iubesc". Nu-i pasa. S-a dus spre el sa-l sarute, vroia sa fie un sarut scurt, un sarut de "adio"; el nu a permis asa ceva. A luat-o in brate si a sarutat-o ca-n prima zi. Nu vroia sa-i dea drumul, acel sarut a cuprins toate amintirile lor, a cuprins zilele de fericire si ziele in care se urau si se certau, un an intreg cu bune si cu rele. "Te rog, nu vreau sa fie adio..." se tanguia el. "Atunci e un la revedere" i-a raspuns ea desprinzandu-se din bratele lui.
Isi pune gluga-n cap si vrea sa plece. O prinde de mana si o intreaba "ma mai iubesti?". Era disperat, disperat dupa ea, credea ca nu o s-o mai vada niciodata, putea sa se obisnuiasca cu gandul ca nu vor mai fi niciodata impreuna, dar nu putea concepe faptul ca exista posibilitatea ca acesta sa fie un adio.
Ea nu stie ce sa-i raspunda.... decat sa zica ceva care l-ar putea rani, mai bine tace.
A ajuns la capatul puterilor, il innebunea "Spune-mi macar de ce m-ai tot sarutat zilele astea.."
Alta intrebare grea... dar nu putea sa-i bataasa joc de el, trebuia sa-i raspunda ceva.. "pentru ca dupa mult timp incep sa ma gandesc si la mine, vreau ca perioada asta sa ma gandesc numai la mine, la cum pot face sa ma simt eu bine, traiesc doar pentru placerea mea".
L-a incurcat, nu stia ce sa mai zica "deci razi de mine?"
Fata a inceput sa rada, era amuzant.. cum putea sa se gandeasca ca radea de el.. cum?
"Trebuie sa plec" ii zice, "am sa te mai sun, mereu mi-au placut buzele tale" si pleaca.
El a ramas singur in ploaie, tipa dupa ea "ai grija de tine".
A auzit, a zambit si a raspuns mai mult pentru ea "mereu am".
Ii placea acea senzatie, ii placea sa fie dorita.
Merge prin ploaie spre metrou, e ora 20.45. E inca devreme, se gandeste ca poate sa traca pe la un prieten. Un prieten poate nu la fel de innebunit dupa ea, dar cu siguranta la fel de plin de dorinta.
A primit mesaj "nu uita ca ne vedem maine".
Si maine o lua de la capat...
E singura si pe strada e pustiu, e a nimanui!

un vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi

2010-12-02T22:24:00.003+02:00

Lipseste o parte din mine. Cat de greu imi e sa recunosc asta... Am pierdut-o, sau pur si simplu am lasat-o in urma. Imi lipseste pentru ca ma cunoaste cel mai bine. Pentru ca ma simteam in siguranta in bratele lui, pentru ca imi placea sa adorm pe pieptul lui sa-i aud bataile ritmice ale inimii. Nu ne puteam minti unu pe altul, ma cunostea cel mai bine, stia exact cand sunt fericita si cand afisam o masca ca sa evit unele intrebari sau discursuri interminabile. Eram o pisica in bratele lui, el ma mangaia si eu torceam, imi placea sa ma alint, si lui ii placea, ii placea cum ma prosteam. Imi lipsesc discutile interminabile dupa ora 00.00, vorbeam despre orice, de la ce facem maine, sau ce purta X-ulescu azi la scoala, pana la filozofie. Da, mi-am adus aminte de un fragment din Ultima noapte de dragoste: "i-am fixat umerii in olanda alba a asternutului, petrecandu-mi mana stanga pe sub talie, arcuindu-i astfel pieptul. Ii prinsesem amandoua mainile, caci cu cotul ii apasam bratl stang, iar cu degetele ii inclestasem bratul celalalt aproape de umar. Corpul ii era de sub sani in jos liber si gol tot, dar nu putea sa scape din prinsoare, cu toata truda ei de zvarluga. In felul acesta gura ii era in voia mea, caci stam in genunchi si aveam si bratul drept cu totul liber. N-o sarutam. Imi apropiam numai buzele de coltul gurii ei si asteptam. Se smucea, arunca picioarele cautand sa ma loveasca, dar totul era de prisos."
Da, ne jucam, si imi placea. Imi placea pentru ca stia ce-mi place, stia absolut totul despre mine. Aveam incredere in el, nu mi-a fost frica de el niciodata, l-am iubit. Iubeam felul in care ma atingea, iubeam mersul lui, iubeam ficare cuvant pe care-l zicea.
M-a lasat, a plecat pe un alt drum.
Stau in pat cu o cana de vin fiert si scriu. Scriu pentru mine, pentru ca mi-e dor. Nimic nu mai conteaza. Te sarut si drum bun.

Doi straini

2010-12-02T21:38:00.001+02:00

"Ea il pretuia si il placea, totusi nu-l dorea". Asta simtea de ceva timp incoace. Simtea in ea un sentiment mai mult... protectiv daca pot spune asta. Vroia sa-l protejeze, sa fie acolo mereu cand avea nevoie de ea; chiar daca refuza sa vada asta, chiar daca refuza si nega orice ajutor. Ea vroia sa fie acolo. Nu mai era acea dorinta erotica de acum ceva timp, a ramas doar ceva cald, ceva de care amandoi aveau mare nevoie. El avea nevoie de ea si ea de el, cum nici nu-si imaginau, cum de fapt nu vroiau sa-si imagineze.
Aveau atat de multe de oferit amandoi, dar nu aveau cui. Nu simteau pe nimeni atat de apropiat caruia sa-i cedeze, sa-i spuna tot ce aveau pe suflet. Erau in aceeasi situatie dar refuzau ajutorul unul altuia. Refuzau sa se priveasca. In subconstientul lor exista o vibratie, ceva le spunea ca greseau.
Dar ei in continuare refuza sa se priveasca.
Doi straini in noapte.
Doi straini singuri pe strada.
Doi straini carora nu le mai pasa de nimic, nici de propria persoana.
Doi straini care si-au inchis ochii.

praf

2010-11-28T15:34:00.002+02:00

Sunt singura pe strazile pustii ale orasului. Am pierdut si ultimul metrou. "Genial" imi spun. Ma uit la ceas, e 00.01. Incep sa rad, mai demult imi spunea o prietena ca daca ma uit la ceas si e 00 ma iubeste, iar daca e si 01 ma inseala. Tin minte cum credeam in toate prostiile astea, cum ma uitam la ceas cu 10 minute mai devreme ca sa prind 00, sa am acea "certitudine" ca ma iubeste. Ce mica eram... de multe ori mi-e dor de zilele alea, eram asa inocenta, traiam intr-un vis. Niciodata nu ma gandeam ca se poate intampla ceva rau, sau ca mie mi s-ar putea intampla ceva rau. Traiam in lumea mea (nu, nu nemuritor si rece - cum imi place mai nou sa zic).
Aud un claxon "hei papushe te duc undeva?". Nu ma intorc, de ce doamne toti libidinosii pamantului trebuie sa fie la ora asta in oras?
Ma uit la ceas din nou, e si 10. Am o gramada de mers pana acasa, de ce am ales sa vin tocmai aici, asa departe?
Mi-e frig, niciodata nu m-am imbracat asa subtire... o bluza subtire si decoltata, daca te uitai cu atentie, puteai vedea modelul sutienului meu negru cu danteluta; si o geaca care nici nu imi acoperea spatele, toti mi-au zis ca aia nu e geaca de inceput de iarna, e de primavara. Dar eu nu ascult, niciodata nu am ascultat de nimeni si nu intentionez sa incep acum.
Ma opresc sa ma leg la sireturi. Cad.
Suna telefonul. Mi-am dat seama ca suna abia dupa vreo doua minute, am uitat ca mi-am schimbat soneria.
"Alo?" zice o voce de baiat. Vroiam sa folosesc cat mai putine cuvinte, asa ca nu am intrebat cine e, am luat telefonul de la ureche sa ma uit. "oh la dracu" am zis, nu el... "esti bine?" ma intreaba. "da, perfect" ce era sa raspund, nu aveam chef sa stau acum la telefon. Dupa o pauza lunga, zice "bine, ai grija ce faci", "mereu am" i-am spus, si am inchis.
Drumul este pustiu, este si 30 si mai am mult pana acasa.

ma descriu pe mine

2010-11-26T00:41:00.003+02:00

Stiu ca ti-ai fi dorit tu sa ai aceasta onoare, dar momentan nu se poate... poate intr-o zi cu soare.
Da, sunt o nemernica! O curva nenorocita, o lasa!
Mereu am fugit de responsabilitati atunci cand am putut. De ce? Dumnezeule, pentru ca face parte din mine, din zodia mea, din a fi femeie. O femeie nebuna, da...cat imi placea cand ma alintai asa...femeie nebuna.
Sunt o crizata fara sanse de scapare. De ce? Nu-mi ies din minti des, dar atunci cand o fac, se dezlantuie toata furia naturii, nu ti-ai dori sa fi langa mine, sau sa fi subiectul unei mari crize. Crede-ma, nu ai vrea asta.
Sunt o narcisista care doreste ca cineva sa scrie o carte despre ea. De ce? Pentru ca am un orgoliu imens care trebuie satisfacut. Satisfacut...ador acest cuvant, cred ca in ultimii ani l-am folosit excesiv...satisfacut, a satisface, satisfacator...
Sunt pisicoasa. Imi place sa ma alint. Multi adora asta, dar in acelasi timp multi urasc asta. Imi place sa ma miorlai, sa dau din coada cand sunt fericita si sa torc cand sunt satisfacuta. Oh, iar acest cuvant... satisfacut, a satisface, satisfacator.
Sunt si plina de toane uneori. Contrazic pe toata lumea, nu neaparat pentru ca am dreptate, contrazic doar de dragul de a contrazice, imi place.
Rad, rad cu pofta. Uneori imi vine in cap o imagine ciudata si ma trezesc razand de nebuna in metrou sau in drum spre liceu. Rad, rad ca nebuna.
De multe ori visez, dar aproape mereu uit ce am visat. Sau daca imi amintesc, desigur e ceva din cale-afara de porcos sau de straniu.
Rar se intampla sa ma vezi dansand. De ce? Nu neaparat pentru ca nu-mi place.. nu stiu sa dansez, zici ca am doua picioare stangi, se lovesc intre ele.
Fotografiez orice, dar aproape mereu cand am aparatul foto cu mine, nu am inspiratie. Da-o dracului de treaba, mereu patesc asta.
Urlu la concerte de-mi ies plamanii. Poate si d'asta sunt crizata, din cauza muzicii pe care o ascult...
Citesc mult. Sau cel putin vreau sa citesc mult. Hei...am vointa. Mereu ma apuc de 15
carti dar foarte greu le si finalizez. Lucru care ma oftica al dracului de tare.
Beau lapte si ceai in cana mea preferata cu Amsterdam. Sau cel putin as vrea sa fac asta zilnic, dar cand am ceai nu am timp sa beau si cand am asa o pofta de un ceai fierbinte cu rom si visine, ghici ce? nu am...
Imi cumpar tot felul de prostii, dar nu le regret niciodata. De fapt.. nu a fost lucru pe care sa-l regret. Pentru ca mereu am facut ce am vrut. Chiar daca am actionat impulsiv uneori, fara sa gandesc, nu am regretat niciodata nimic.
Banii... alta problema de-a mea... cum am bani pe mana, in cel mult 2 zile s-au dus. Nu sunt in stare sa-i pastrez... si nu, nu sunt mandra de asta.
Lenea... un fenomen des intalnit la mine. Uneori ma intreb cum de respir... Intr-o buna zi o sa-mi fie atat de lene incat nu o sa mai vreau sa respir.
Dorm. Dorm bustean. Poate sa fie un al treilea razboi mondial chiar sub balconul meu, eu dorm tun. As dormi cred ca zile intregi. Imi place atat de mult atunci cand teoretic dorm dar sunt constienta de ce se intampla in jurul meu. Intelegi ce vreau sa zic?
Mereu am vrut ceea ce nu puteam avea. Mereu am vrut imposibilul. Iar cand pun mana pe acel ceva, imediat imi pierd interesul. Da, sunt o scorpie la faza asta, mi s-a mai spus.
Mereu o sa vreau ce nu pot avea, mereu o sa fiu aceeasi, nu o sa ma schimb niciodata. Doar perceptia ta asupra mea se va schimba cu timpul.
Believe in me in what I have written, cuz this is the only truth that exists.

carnaval

2010-11-24T21:32:00.001+02:00

Sunt...
...albastrul din ochii lui
...blondul din parul tau.
...vantul care trece si-l loveste in spate.
...vocile din capul tau.
...amintirea zilei de ieri pentru tine.
...amintirea zilei de azi pentru el.
...ziua de maine pentru voi.
...apa din paharul verde din care bei in fiecare dimineata.
...prosopul cu care el se sterge pe fata.
...venele de pe mana ta incordata.
...inelul de pe degetul lui.
...expresia fetei tale.
...durerea si disperarea lui.
...binele si raul din sufletul tau.
...indiferenta si atentia.
...atingerea si respingerea.
...dragostea si ura din tine.
Sunt o masca, sunt masca din sufletul tau si din sufletul lui.
Rad de voi!

candva

2010-11-23T18:27:00.006+02:00

"Parul mi-e blond, buclat si-mi coboara pana aproape de umeri, dar pare alb in lumina fluorescenta. Ochii imi sunt cenusii, dar absorb usor culorile albastru si violet de pe suprafetele inconjuratoare. Am nasul scurt si fin si o gura bine conturata, dar o idee prea mare pentru chipul meu. Gura mea poate arata foarte rautacioasa ori extrem de generoasa. E insa intotdeauna senzuala. Dar emotiile si atitudinile se reflecta mereu in intreaga mea expresie. Am o figura sugestiva.
Cand scriu, utilizez un vocabular ce mi s-ar fi parut obisnuit in secolul al optsprezecelea, cu fraze nascocite parca de autorii pe care-i citeam.
Bantuiam strazile din New Orleans, calare pe o motocicleta Harley Davidson mare si neagra, facand un zgomot asurzitor, iar in buzunar aveam un mic casetofon, care-mi deversa in teasta, prin castiile-i marunte "Arta fugii" a lui Bach. Si iata ce mi-a fost dat sa vad colindand strazile orasului:
Femeile erau superbe, goale in caldura primaverii, cum trebuie sa fi fost in vremea faraonilor egipteni, purtand fuste scurte, vaporoase, ori rochii asemenea tunicilor sau, alteori, pantaloni barbatesti si tricouri mulate pe corp, lasand privirea sa se bucure de trupurile lor ademenitor curbate. Se machiau si se incarcau de aur si argint chiar si atunci cand nu aveau de mers decat pana la bacania din colt. Alteori, ieseau cu chipurile proaspat spalate fara nici o podoaba. Acestea nu contau. Isi ondulau parul ca Maria Antoaneta, si-l taiau scurt sau si-l lasau sa fluture despletit.
Poate pentru intaia oara in istorie, erau la fel de puternice si de interesante ca si barbatii.
In lumea artei si a divertismentuui, realizarile secolelor trecute erau mereu "reciclate". Muzicienii cantau jazz, Mozart sau muzica rock; oamenii mergeau sa vada azi o piesa de Shakespeare, iar maine se inghesuiau la cel mai recent film frantuzesc.
De la standurile luminate cu neon ale unor gigantice magazine puteai sa-ti cumperi casete cu madrigaluri medievale, pe care le puteai apoi asculta la casetofonul masinii, goning pe autostrada. In librarii, poezia renascentista statea alaturi de romanele lui Dickens si ale lui Ernest Hemingway. Manualele de educatie sexuala se aflau pe acelasi stand cu Cartea mortilor, egipteana." (Anne Rice)

Dar unde vreau sa ajung?
Nicaieri de fapt, vroiam doar sa ma descriu, sa va fac sa ma iubiti, dar vad ca m-am lungit si probabil v-ati pierdut pe drum. Daca mai sunteti aici si cititi in continuare aceste randuri, o sa va spun o poveste despre mine.

Vreau sa va spun ca acum mult timp, am iubit pe cineva. Multi probabil o sa radeti, si o sa ziceti ca m-am iubit pe mine. Da, pe mine m-am iubit si inca ma iubesc, ma iubesc constant, pentru ca eu nu-mi pot face rau singur, eu nu ma mint, actionez cum vreau si nu depind de altii.
Era frumoasa, era ca o zi de primavara, mereu ma facea sa zambesc. Adoram zambetul ei de copil inocent, adoram mainile ei gingase pline de inele, suvitele ei de par care mereu ii veneau in ochi. O adoram, pentru mine era o zeitate. Ii sorbeam fiecare cuvintel, uneori nici nu eram atent la subiect, doar ii priveam buzele miscandu-se. Imi imaginam cum era sa o sarut, sa fiu o manusa pe mana ei, o raza de soare in parul ei, un inel pe degetul ei, un pistrui pe obrazul ei. Vroiam sa fiu langa ea, vroiam de fapt sa intru in ea, sa fac parte din ea. Visam la acea contopire. Am asteptat ziua aceea cum nu am asteptat nimic in viata mea. Dar nu s-a intamplat niciodata. Zile intregi am privit-o, am atins-o si ma bucuram pentru fiecare cuvant pe care mi-l adresa. Era cea mai sublima fiinta. Vroiam sa o am doar pentru mine. Vroiam sa-i vad privirea in timp ce o posedam si fata ei gingasa care nu mai facea nicio grimasa.
Eram egoist, da, tare egoist. Aveam fantezii peste fantezii, dar nu mai puteam rabda. O doream! O doream mai mult decat orice pe lume, as fi dat totul pentru ea.
Eram langa ea si pe neasteptate am simtit atingerea unei maini cuprinzandu-ma. Era rece si puternica, precum marmura. Ochii mi-au zvacnit, deschizandu-se in intuneric. Mana si-a accentuat stransoarea. Plete matasoase imi mangaiau fata. Un brat rece mi-a trecut peste piept.
"Oh, te rog iubito, frumoasa mea, te rog!" as fi vrut sa-i spun. Dar ochii mi se inchideau! Buzele refuzau sa se miste. Imi pierdeam cunostinta.
La suprafata, rasarise soarele.

omul invizibil

2010-11-23T01:13:00.004+02:00

Nu ma vezi, nimeni nu ma vede, sunt invizibila si merg ca vantul. Da! toti va doriti asta! Ei bine eu am aceste puteri, sau cel putin le am pentru o noapte.
Il urmaresc. E ora 18.30, el pleaca de la scoala. Merge cu 2 prieteni de-ai lui la metrou. Se duce acasa. Ajunge repede. Isi tranteste ghiozdanul si se duce la masa. "Pofta buna" ii soptesc. Fireste ca nu ma aude. Se duce la el in camera si-si deschide calculatorul. Vorbeste cu "n" persoane. Nu ma obosesc sa ma uit ce si cu cine, nu-mi pasa, vreau doar sa-l privesc, sa-i urmaresc toate miscarile. Ma fascineaza. Imi place zgomotul facut de taste la contactul cu degetele lui.
Peste cateva ore inchide calculatorul. Se pune in pat. E in bustul gol, e cald in casa. Ma duc langa el in pat. Ma mulez pe trupul lui aproape gol. Il mangai pe piept. A tremurat, a simtit ceva. Am fugit in celalalt colt al camerei. Oare m-a simtit? Imposibil.
Se uita in stanga si in dreapta, nu vede nimic ciudat. Poate era vantul, lasase geamul deschis sa intre racoarea noptii. Se duce sa-l inchida si se tranteste in pat.
Ma intorc la el, mi-e frica sa il mai ating, stau pe marginea patului si-l privesc. Il privesc cum adoarme, ii privesc pulsatiile corpului. Dau sa-l sarut pe frunte, mi-e frica. Mi-e frica sa nu ma simta, sa-si dea seama ca sunt acolo langa el, sa-si dea seama cine sunt, sa-si dea seama de ce vreau.
Adoarme repede, adoarme tremurand. Pun mana pe el, frigea, dar tremura. Iau plapuma si-l invelesc.
Ma duc la birou. Iau o foaie din sertar si mazgalesc cateva cuvinte, nu vreau sa stie cine a scris: "nu m-ai cunoscut nciodata" . Pun pixul jos si ma duc la el. Il pup pe frunte.
Am plecat si nu ma mai intorc!

love song

2010-11-21T18:53:00.000+02:00

for you are Irresistible

for you are the One for me

for you can light up the Night

for you are Unforgettable

for your tender Touch

pagini

2010-11-19T00:49:00.003+02:00

"Era un barbat alb, cu parul blond si ochi albastri, inalt de un metru nouazeci. Avea colti, dar erau prea mici pentru a fi observati cand radea, doar daca nu cumva tinea cu tot dinadinsul sa si-i arate. Poseda sensibilitatea unui contemporan, imbinata cu impecabilul bun-gust al defunctei aristocratii. Stia exact cine e, era chipes." (Anne Rice)
S-a apropiat de ea. Avea un mers impecabil, zici ca levita. A luat-o de mana "ai un foc?" Cuvintele acelea... il admira, vocea lui era asa de calma si de dulce. Nu-si putea lua ochii de la el. A repetat intrebarea zambind in coltul gurii. "Nu.." a raspuns descurajata. Stia ca urma sa plece si ca nu-l va mai vedea niciodata.
Spre surprinderea ei, a ramas. Era acolo, statea in fata ei. "Sunt Alex" i-a zis intinzandu-i mana. Era tupeist, ii placea. Contactul mainilor a fost impecabil. Avea mana ferma, de barbat care a trecut prin toate. I-a zambit.
Se vedea ca era mandru de el. I-a dat drumul la mana si a plecat.
Ce s-a intamplat? De ce a plecat? l-a dezamagit.
A inceput o melodie lenta, o melodie pe care acum cativa ani, fata era in bratele celui mai bun prieten al ei si dansau. Nu o sa uite niciodata acel moment, a fost special.
Toata lumea in jurul ei se tinea in brate si canta. Era trista, cel mai bun prieten al ei nu era acum cu ea, iar Alex plecase. Vroia sa ia in brate pe orcine, vroia sa se stie a cuiva. Ofteaza, vrea sa iasa afara, nu a apucat sa se intoarca, Alex era chiar in spatele ei. "Unde aveai de gand sa pleci?".
Nu stia ce sa-i spuna, o parte din ea vroia sa-l intrebe de ce a plecat, dar nu avea sens. A luat-o in brate si a inceput sa o sarute.
Nici nu se putea mai bine, era la unul dintre concertele ei favorite, se auze una dintre cele mai speciale melodii pentru ea, si era in bratele noului ei iubit.

e seara

2010-11-17T19:38:00.002+02:00

Nu era frig, dar simteam nevoia sa-mi trag manecile de la hanorac, poate pentru ca ma simt...protejata asa, parca ma tin in brate.
"Ce-ti pasa tie de ce fac eu?" ma intreaba. Ce-ti pasa tie... acel tie l-a spus cu..dispret, de parca eu nu am reprezentat nimic pentru el; de parca eu sunt doar un obstacol in calea lui. Am insistat, "de ce?" De data asta m-am uitat in ochii lui...respingere, neincredere si dezgust. Nu am cunoscut niciodata acea privire, si nici nu credeam ca am sa o cunosc vreodata. Nu am putut sa cred. Nu stiam ce sa zic. Nu imi dadeam seama ce ma durea mai tare, faptul ca ma respingea verbal, prin privire sau era o durere fizica, de care habar nu aveam ca s-ar putea amplifica.
Am plecat. Cu greu am rezistat tentatiei de a ma uita inapoi. Am fost cuprinsa de 8 brate. Am zambit, nu eram singura.
E seara, imi tot vine in minte o fraza din Jurnalul dragostei ""In seara asta il iubesc pentru felul minunat in care mi-a daruit pamantul."
Desigur, acum suna a ironie, dar m-a facut sa inteleg un lucru... s-a sfarsit.

fa-mi loc in patul tau

2010-11-12T23:18:00.002+02:00

Ma uit la cer, parca e o zi de primavara, in niciun caz o zi de noiembrie. Aud pasi. Zambesc. Simt ca vii la mine. Ma cuprinzi in brate. Ma alint. E noapte. Imi respiri in ceafa si ma saruti pe gat. Esti lipit de mine. Te simt. Te vreau. Ma intorc la tine. Ne privim. Nu. Imi intorc privirea, nu vreau sa fac vreo prostie. Nu stiu cum ai reactiona. Ma strangi in brate. Da. Zambesc. Ma simt bine. Mi-ai lipsit. Iti soptesc ceva. Ma pupi pe frunte. Torc. Ma vrei. Ma retrag. Incerc. Reusesc. Te vreau! Dar nu acum!

otrava

2010-11-10T10:35:00.003+02:00

Nu m-ai iubit niciodata.

Ai facut doar niste gesturi ca sa-mi induci acea stare, sa ma faci sa cred ca ma iubesti. Mi-ai intrat in vene, "iubirea" ta imi curgea prin vene, tremuram, iubirea vroia sa iasa. Am tinut cu dintii de ea. Am crezut in ea. M-a dezamagit.
Nu mai cred nimic, nimic nu a fost real. Parca a fost un vis, sau un cosmar. A fost un conflict intre materie si spirit.

Nu m-ai iubit! Niciodata nu ti-a trecut prin gand sa ma iubesti. Ai tinut strans de convingerile tale, ai crezut doar in tine, ce ai vrut sa obtii?

Nu m-ai iubit niciodata! Ai fost ca un drog pentru mine. Drog care inainte imi facea atat de bine, s-a transformat in otrava. Otrava de care nu pot scapa. Otrava care se acumuleaza pe zi ce trece. Care imi impanzeste organismul, care pune stapanire pe trupul meu.

Nu mai simt nimic. Nici pentru tine, nici pentru nimeni! Un singur lucru m-ai invatat, sa nu mai am incredere.

Sunt ca "doliul ce se exala de pe-atatea mari morminte" (Al. Vlahuta), patrund in durerea tuturor, incercand sa uit de a mea. Incerc sa patrund in tine. Nu pot, e un zid ce nu-mi permite. Nu ai durere!

Nu a existat niciodata acea trecere intre trup si suflet. A existat doar trup, sufletul a fost plecat in alta parte, te-a parasit in tot acest timp.

"Inimi lase, abatute, far-a fi luptat vrodata!" (Al. Vlahuta)

___________________________________________

Pian - Beethoven - Fur elise

Pentru ca nu am mai cantat de multi ani, pentru ca imi era dor, si pentru ca ma linistesc.

Fa ce simti

2010-11-09T23:08:00.004+02:00

Gandeste-te la tine, la mine, la ce a fost si cum am ajuns. Gandeste-te ca ne iubeam. Gandeste-te ca asta e mai important decat orice neintelegere. Iubeste-ma suficient ca sa intelegi ca fac si eu acelasi lucru.

Intelege ca ficare judeca in felul lui. Intelege ca atunci cand simti o tensiune trebuie sa vorbesti. Vorbeste cu mine si-ti voi arata ca inteleg!

Crezi numai ce vrei, gandesti prea mult. Nu-ti mai asculta ratiunea.

Tu gresesti, eu gresesc. Da gresim. Dar asta nu e un motiv suficient de bun ca sa nu mai credem, sa ne mintim unul pe altul si sa nu putem sa ne mai privim in ochi.

Impotriva ta esti doar tu, pentru ca iti induci o stare, stare care nu te reprezinta. De ce nu ai incredere in tine? in mine? in noi? de ce nu faci ce simti?

Fa ce simti!
Fa ce simti!
Fa ce simti!

Vae victis!*

2010-11-09T19:52:00.002+02:00

Te urasc pentru ca ma faci sa te urasc!
Mai demult ziceai ca nu vrei sa ajungem asa, ca nu vrei asta si dadeai vina pe mine ca eu o sa ajung sa te urasc. Stiai tu ceva, vroiai de atunci sa ajung sa te urasc. De ce? Pentru ce?

De ce pari atat de indiferent? De ce nu vrei sa-mi zici ce simti? De ce nu vorbesti cu mine? Nu mai simti nimic?
Parca am fi patru persoane complet diferite, doi gemeni care nu-si mai vorbesc... Doi gemeni care inainte erau nedespartiti. Doi gemeni care s-au rupt in patru si care nu vor sa mai stie unu de altul.
Se striga intre ei...dar parca nu aud, isi fac semne...dar parca nu vad, se ating ... dar parca nu simt. Au ajuns niste fantome, fantome ale trecutului, prezentului, viitorului si inca ceva.. ceva nedefinit.
Trecutul nu mai recunoaste prezentul si nu vede viitorul. Prezentul sufera, dar ii este frica sa atinga viitorul.

Patru fantome in linie, niciuna nu indrazneste sa priveasca in stanga sau in dreapta. Le-a mai ramas un singur lucru in comun, frica.

....de adevar.

Patru fantome fara inima.

Patru fantome fara nimic.

Patru fantome care candva erau doua persoane.

Doua persoane care refuza sa se priveasca.

________________________________
Vae victis- lat. 'vai de cei invinsi'

regrete

2010-11-08T20:43:00.002+02:00

"Nu, imi faci rau" ii zice ei mutandu-si privirea. Nu poate sa o priveasca in ochi, nu poate. Se abtine sa nu planga, nu vrea sa-i vada lacrimile. Isi infige unghiile in palme, se opreste cand realizeaza ca isi face rau. Insista "pot sa te iau in brate?". Nu, de cateva zile asta e raspunsul. Nu. El e nelinistit, face miscari fara sens, dar nu o priveste in ochi, nu poate. Ea cedeaza, a inteles. Pleaca impreuna, cum plecau inainte, acelasi drum, aceleasi persoane, dar fara inima.
Se opresc, ea vrea sa-i zica ceva. "Chiar nu pot sa te iau in brate?" se simtea teama in glasul ei, ii era frica de raspuns. A lasat-o. L-a strans in brate, cea mai scurta imbratisare de pana acum. Parca era un film, isi aducea aminte cum erau inainte imbratisarile, cum o saruta si cum o strangea la piept atat de tare incat scotea tipete de durere.
A oprit acea scurta imbratisare cu o mana, prea mult, a suportat prea mult.
"Ai grija de tine", "mereu am" ii raspunde incet, nu crede ca a auzit.
A zis ca nu mai plange, dar o lacrima tot a scapat.

diminetile

2010-11-03T20:56:00.002+02:00

"Neata, hai trezirea, se aude in receptor. E mult mai placut sa te trezeasca el dimineata decat alarma aia nenorocita pe care iti vine sa o arunci pe cealalta parte a globului.
"Hm, inca putin" ii zic intorcandu-ma pe partea cealalta cautandu-l. Ce frumos a fost cand ne-am trezit unul langa celalalt. Cand m-am trezit cu capul pe pieptul lui ascultandu-i bataile inimii. Degeaba il tot caut prin asternut, nu e... "bine ma trezesc" ii zic intr-un final cu o urma de dezamagire in glas. As fi vrut sa-i zic asta, ca vreau sa ma trezesc langa el, dar nu avea rost, l-as fi amagit, nu pot sa-i transmit si lui dezamagirea mea actuala. "Te iubesc" imi sopteste. Nu stiu ce sa-i raspund. Daca zic "si eu" e sec, nu transmit nicio emotie, niciun tremur. Vreau sa-i zic cat de mult il iubesc, dar nu stiu ce cuvinte sa folosesc, ma hotarasc la un "eu mai mult". Rad, rad de cat de copilaresc a putut suna...
Ma uit la ceas, e deja tarziu, ii mai zic un "te iubesc" si inchid. Ma uit in oglinda, zambesc. Da, mereu ma face sa zambesc un "te iubesc" spus din inima.
Ma imbrac si ies, ma duc sa ma vad cu el.

tu sa fi gol si eu sa fiu goala

2010-10-31T17:14:00.002+02:00

Am uitat, am uitat de mine. Nu m-a mai preocupat persoana mea de mult timp. Nu am mai stat ore intregi pe balcon gandindu-ma la ce o sa fac mai departe. Lui i-am dedicat toate noptile.
Pun muzica si imi imaginez ca e langa mine. Ma duc spre el cu pasi mici in ritmul muzicii. Sta pe pat si rade, rade pentru ca ii place. Ma asez langa el. Ma ia in brate. Imi sopteste ceva la ureche si ma saruta. Ador cand ma saruta, sarutarile lui fac mai mult decat 1000 de cuvinte.
Nu vreau sa-mi dea drumul.
Ma trezesc...

incerc din rasputeri

2010-10-17T16:10:00.002+03:00

Am mai vorbit despre asta, despre obsesie. Inainte nu credeam ca pot avea obsesii, ca voi ajunge ca fetele care citesc Cool Girl si il intreaba pe Dr. Love diverse tampenii legate de relatia lor.

DA! Sunt obsedata, sau dependenta. Mai bine dependenta, are o alta nuanta. Sunt dependenta de el, de simpla lui prezenta. Nu ma multumesc cu un telefon, sau cu un mesaj dat in graba pe facebook. Il vreau langa mine.

Nu vreau sa-mi spuna nimic, vreau doar sa-i simt prezenta, sa fie in camera cu mine. Vreau doar sa respire langa mine. Nu imi ajunge o ora, nici 5 nici macar o zi intreaga. Oh, il vreau pentru totdeauna...asta da obsesie...si egoism. Il vreau doar pentru mine.
Sunt geloasa pe tot si toate. Ma uit urat la fiecare fata care trece si se uita la el, injur de mama focului cand vorbeste cu alta. Scot flacari pe nari cand vad ca se pupa cu alta. Sunt geloasa pana si pe prietenii lui, pentru ca am impresia ca il cunosc mai bine decat il cunosc eu. Sunt geloasa pe profesorii lui, pentru ca stau in aceeasi incapare cu el mai mult decat stau eu. Pe camera lui, pentru ca ii stie toate secretele. Sunt geloasa pana si pe pixul cu care scrie...

Stiu ca nu e bine, stiu ca o iau razna, incerc din rasputeri sa ma calmez, sa il las in pace, sa nu-l mai sun, sa nu-i mai dau niciun mesaj...
Nu pot.. tremur toata, nu pot.

15

2010-10-11T19:36:00.001+03:00

Iubesc pamantul pe care calca si aerul de deasupra capului sau, iubesc fiecare lucru pe care-l atinge si fiecare cuvant pe care-l spune, ii iubesc privirea si purtarea, il iubesc cu totul..

on/off

2010-10-03T21:28:00.002+03:00

"Experienta m-a invatat ca propriul meu trup este sursa tuturor informatiilor esentiale pentru viata, care mi-au deschis calea spre mai multa autonomie si constiinta de sine. Abia cand mi-am admis emotiile atat de mult timp ferecate si am putut sa le simt, m-am eliberat din ce in ce mai mult de trecutul meu. Adevaratele sentimente nu se obtin cu forta. Ele se afla acolo si au permanent o cauza, chiar daca aceasta ne ramane adesea ascunsa." Alice Miller - Revolta trupului

Imi urasc corpul, il urasc pentru ca ma tradeaza mereu.

Vreau sa am un buton on/off. Nu ma pot lasa in voia trupului, nu pot. Unde am ajunge?
Calm, ZEN ZEN ZEN.

1 4 3

2010-09-12T19:26:00.000+03:00

te iubesc
doar atat pot sa zic
te iubesc

Cadoul

2010-09-02T15:24:00.002+03:00

O alta zi mult prea calduroasa de vara. Acelasi Chris, aceleasi obiceiuri.
Se trezeste, isi bea cafeaua, isi trage pe el o pereche de blugi rupti si iese pe plaja. Ce noroc ca are casa pe malul marii. Se uita urat la soare, isi ia o bere de la un bar si se tranteste pe nisip. S-a tot saturat sa vada cupluri in jurul lui. Vara e trista cand esti singur. Ia o gura de bere si se duce spre apa.
- Hei, poti te rog sa ne faci o poze? il intreaba o fata semi-dezbracata intinzandu-i aparatul.
Chris se uita la ea si mai ia o gura de bere.
- Sa va ia naiba, zice el aruncand sticla goala de bere si intorcandu-se spre casa. A tras draperiile, a pornit aerul conditionat si s-a trantit in pat.
- Ciudat, tin minte ca am inchis cand am iesit din casa...imbatranesc..
Inchide ochii sa adoarma. Aude un zgomot ciudat in baie.
O fata venea pe hol in in ciorapi si fara nimic altceva, cu o expresie de pisicuta abandonata.
- Stop! a spus Chris, inainte sa poata pasi in dormitor.
Draperiile erau trase, dar Chris a mai verificat o data.
Cand s-a intors, fata era in spatele lui, pusese bratele in jurul lui, apoi il saruta pe piept. S-a adunat ca sa poata spune:
- Tu cine..
- Prefa-te ca sunt un cadou pentru o astfel de zi calduroasa, sopti ea.
A fost usor sa se prefaca, de-a lungul a mai multor ore.
Cand s-a trezit urmatoarea zi, era atat de relaxat si fericit ca mai mult nici nu se putea.
I-a luat ceva timp sa-si dea seama ca acea fata misterioasa al carei nume nu l-a aflat, disparuse.

prin minte

2010-06-07T16:28:00.000+03:00

Prolog

A fost adus cu forta, batut, trantit si batjocorit de toti cei din spital. A fost aruncat intr-o camera obscura, fara geamuri, legat de maini si de picioare. Nimeni nu intra in camera, nimeni nu vorbea cu el, era interzis. Ii aruncau o data la 2 zile un colt de paine si o sticla cu apa, si numai atunci intra cineva la el. Doctorii il vedeau prea linistit, si i-au fixat o zi pe saptamana o intalnire cu un psihiatru. Psihiatrul era o tanara studenta, dar cu un viitor promitator. O chema Maria, lucra la spital de 1 an, un an in care a facut cunostiinta cu partea intunecata a societatii. Era tanara dar nu se lasa intimidata de nimeni si nici nu se speria usor.

*
Maria isi facea tura de noapte, trebuia sa mearga sa vada ce face George, tanarul inchis pentru omor.
- Buna George, cum te simti? Intreaba Maria incercand sa introduca in camera un scaun.
George nu-i raspunde, nici nu ridica capul din pamant.
- George, trebuie sa vorbesti cu mine.
Nu raspunde.
- Bine atunci, cum vrei. Hai sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie..
George ridica capul din pamant, se uita indifferent la ea si ii spune:
- Nu ma intereseaza povestile altora.
- Atunci spune-mi o poveste despre tine, spune Maria incantata ca el o baga in sfarsit in seama.
- Nu-mi plac povestile.
- Stiu ca te doare, dar povesteste-mi despre familia ta.
Nu mai raspunde, lasa capul in pamant si isi musca buzele pana incep sa-i sangereze.
- Imi cer scuze, nu esti pregatit. Poti sa-mi spui cu ce obiect te asemeni?
- Nu seman cu niciun obiect. Raspunde el indiferent.
- Te rog George concentreaza-te, fa un efort.
- Sunt o veioza, raspunde el privind-o fix.
Maria nu intelege, nu stie cum sa interpreteze, se uita la el cerand detalii.
- Sunt o veioza, pentru ca atunci cand am pasiuni, cand imi doresc ceva, atunci cand am de indeplinit ceva, ma aprind, sufletul meu prinde viata. Iar atunci cand sunt confuz, trist, indifferent, e intuneric in sufletul meu.
Din prima zi de cand Maria l-a vazut si de cand i-a citit biografia, a stiut ca poate invata ceva de la George. Din primele discutii, discutii seci, a putut sa-si faca o idée despre caracterul lui.
- Ne vedem saptamana viitoare George, pa pa.
Era pierduta, nu intelegea ce vroia sa spuna George, s-a retras in camera ei, in seara asta avea de meditat. S-a dezbracat si a intrat in dus, mereu ii venea inspiratia in dus.
Se gandea la trecutul tanarului, isi facuse in cap un film, care acum se derula cu repeziciune. Nu intelegea unele lucruri. A inchis ochii si si-l imaginea pe George cu un revolver in mana. Gandul acesta i-a produs frisoane, a deschis ochii si i-a vazut chipul lui George reflectandu-se in apa din cada. S-a speriat infiorator, aproape ca i-a scapat un tipat. A dat o data cu dusul pe ea, a smuls un prosop din cui si a iesit din baie. Probabil se gandise prea mult la el, dar de cand l-a vazut, ceva a atras-o la el, o atragea intr-un fel pervers. Intelesese ca George a vrut sa-si razbune familia, dar nu intelegea de ce a practicat acel ritual diabolic de a le manca inimile criminalilor. Vroia sa stie daca acest ritual insemna ceva anume pentru el, vroia sa afle asta, era atrasa de aceasta obscuritate.
A luat pe ea un tricou si s-a trantit in pat, poate maine va cere voie sa-l vada pe George.

*
Directorul spitalului i-a permis o vizita suplimentara la George. Era momentul sa afle ceea ce o macina si ceea ce ii starnea interesul de peste 2 saptamani.
- Azi nu aveam consiliere draga Maria, ce te aduce pe la mine? Intreaba George pe un ton glumet.
- Buna si tie, ai dormit bine?
- Sunt legat ca un caine, imi cer scuze ca mi-am uitat manierele acasa; ii spune el usor ironic.
- George, ce inseamna inima pentru tine?
- Inima este un organ musculos,cavitar, tetracameral, care pompeaza ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene.
- Te-am intrebat ce inseamna pentru tine inima, nu ce este inima.
- Sursa de viata.
- Metaforic vorbind George, ce simbolizeaza inima pentru tine?
George nu a mai raspuns.
Maria a plecat, si si-a continuat tabieturile, dar in seara aia, in dus, s-a intamplat ceva.
Imaginea lui George nu s-a mai reflectat in cada, s-a reflectat in aburii din camera, parka era o fantoma. Acea forma i-a vorbit: “Uita-te bine la mine…ceea ce vezi nu e ceea ce sunt /Uita-te la mine,ce vezi?/ Vezi doar ochii tristi si expresia sadica,/ Cum visez viitorul in lungi amiezi/ Si te privesc cu ura malefica”. Dupa aceste cuvinte, aburul s-a lasat in jos pe covor.

*
Saptamana urmatoare, Maria s-a dus la George la sedinta. A intrat in camera, dar camera era goala. A fugit la director, ca sa afle intr-un tarziu, pe ocolite, ca George a murit cu cateva zile inainte.
Maria a facut un mic calcul, si a realizat ca el a murit exact in ziua cand “figura” lui, i-a vorbit.

iubirea e sursa tuturor relelor

2010-05-25T19:18:00.002+03:00

Cand ma gandesc ca fiecare privire pe care mi-o arunca o putea arunca oricui. Fiecare se bucura de zambetul pe care mi-l arata mie in fiecare dimineata.
Imbratisa la fel pe toata lumea, si acum, doarme langa cine se nimereste sa-i fie alaturi.
Nimic nu era pentru mine.
Daca ar fi vrut sa-mi spuna mie vreun cuvant pe care putea sa-l spuna oricui, sa-mi impartaseasca vreun gand pe care l-ar fi putut spune oricui, vreo dorinta pe care i-ar fi putut-o satisface oricine...
Si mie mi se parea ca de mine avea nevoie, ca pentru mine erau cuvintele, privirile, atingerile...
Iubirea e sursa tuturor relelor. Din iubire mintim, din iubire tradam.
Sunt trista pentru ca lui ii e bine si mie nu.

traiesc in lumea mea, nemuritor si rece

2010-04-27T21:54:00.003+03:00

Nu te recunosc, nu ma recunosc. Unde sunt? Ce fac? Alo!!! E cineva?
E intuneric. Alerg. Negru, negru, negru. Parca e o gaura neagra, nu se mai termina. Incerc sa respir. Puls, nu am puls. Dar ma misc, vorbesc...stai, nu, eu nu vorbesc. Deschid gura dar nu iese niciun sunet. Vad, vad negru, sau am doar ochii inchisi? Incerc sa0mi amintesc ceva, orice. Nu-mi vine nimic in minte.
Stai, vad ceva, vad o lumina, alerg intr-acolo. Se zareste o silueta, sunt...sunt eu, cred ca sunt eu, ma reflect intr-o oglinda.
Ce ochi am, par trista... trista sau indiferenta?
Mai vad ceva, ceva in spatele meu. Nu inteleg, e ceva in ceata. Ahhh nu-mi pot aminti, e ceva cunoscut, stiu asta. Iau oglinda si-o trantesc de pamant. Ma intorc si dau nas in nas cu acea silueta. "Dispari, dispari am zis", trec prin ea, dispare ca un nor de praf.
Fug, fug inapoi in intuneric, in indiferenta mea. Nu te cunosc, nu te-am cunoscut niciodata!

postul cu nr 100

2010-04-15T20:40:00.004+03:00

Mi-e dor de tine. Da, mi-e dor de zambetul tau, de mana ta, sa ma imbratisezi, sa ai grija sa ma trezesi in fiecare dimineata la timp, sa-mi dai un telefon cand ma astept cel mai putin, sa-ti aud vocea, sa te tin de mana si sa ne plimbam ore in sir, sa ma uit urat la tine cand bei prea mult, sa-mi faci ceai cu visine si rom, sa iesi pe balcon sa fumezi iar eu sa vin sa te imbratisez, sa ne uitam la un film impreuna, sa ma mangai, sa ma saruti, sa te visez, sa incerci sa-mi faci poze iar eu sa ma uit urat la tine, sa te cert ca nu mergi la facultate, sa-ti usuc parul, sa-ti port tricourile, sa ma iei de la liceu, sa vii la mine cu medicamente cand sunt racita, sa mergem impreuna la cumparaturi. Mi-e asa dor... si stiu ca si tie ti-e dor. Recunoaste! Recunoaste macar in sinea ta! Spune ca ma iubesti. Vreau ca de fiecare data cand inchizi ochii sa-ti aduci aminte de mine si sa soptesti "te iubesc!"

Phoenix

2010-04-10T21:41:00.003+03:00

Vreau sa fiu undeva in desert, in pustiu. Vreau sa fiu singura, departe si sa tip. Sa tip pana nu mai am glas, sa nu ma auda nimeni. Vreau sa fie ars in jurul meu, sa fie cald, sa friga nisipul iar eu sa merg desculta pe el. Drept penitenta? Nu, ca dovada de putere. Putere fizica? Nici vorba. Corpul este doar o carcasa, carcasa sufletului.
Vreau sa imbratisez cactusii, tepii sa intre in pielea mea arsa de soare.
Sa ma asez intre doua dune, sa ma frec de nisip..sa ard toata.
Vreau sa uit acum tot.
Vreau sa mor, si sa renasc precum pasarea Phoenix.

Ce-i amorul?

2010-03-15T21:27:00.001+02:00

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.

.

2010-03-10T23:02:00.000+02:00

am buzele atat de crapate...

Mă iubesc

2010-03-06T19:58:00.002+02:00

Iubesc. Nu, nu pe tine; mă iubesc pe mine! Da, pe mine, pentru că am reușit să trec peste multe, de la notele de 3 și 4 până la iubirile eșuate. Mă iubesc pentru că zâmbesc, că râd cu poftă, pentru că am iubit cu toată ființa mea, că am plâns și că m-am zbătut pentru ce-am iubit.
Mă iubesc pentru că nu sunt cum ți-ai dorit tu! Pentru că ies din tipar, pentru că fac ce mă taie capul, chiar dacă uneroi regret asta. Pentru că am nevoie de puțin ca să fiu mulțumită, pentru că îmi plac animalele. Pentru că am prieteni buni, mereu alături de mine.
Mă iubesc pentru că sunt impulsivă, pentru că vorbesc corect, pentru că nu am vicii de genul tutun și alcool. Pentru că obsesia mea e să iubesc și să fiu iubită!
Asta-s eu și dacă nu-ți convine poți să dispari!
Am plecat în vârf de munte!

povestea Anei

2010-02-21T15:49:00.006+02:00

Azilul Bakra, un azil obisnuit, unde isi petrec batranii ultimele clipe din viata. Undeva la etaj, pe coridorul principal, e camera 23, camera Anei. Sta de 4 ani la Bakra, dar nu a iesit niciodata din camera si nici nu vorbeste cu nimeni. Nimeni nu intelege de ce face ea asta. Dar ea, Ana, are o poveste, pe care, din fericire nu o stie nimeni.
Iata povestea Anei...
Avea 17 ani cand s-a intamplat. Era vara atunci. Ana tocmai terminase de intins rufele in curte, pentru ca era foarte cald, s-a gandit sa mearga la lac. Nu era nimeni prin jur, s-a dezbracat si s-a aruncat in apa. A stat pana i s-a incretit pielea, iar cand a iesit, l-a vazut pe el, Andrei. Si da, poate suna invechit, dar s-au iubit mult timp, erau nedespartiti, se intalneau mereu la lac; pana cand, intr-o zi, Andrei nu a mai aparut.
Ana l-a asteptat o zi intreaga, refuza sa creada ca Andrei nu va veni. N-a pus geana pe geana, spera sa-si vada iubitul venind pe poteca. Nu a aflat nici pana acum ce s-a intamplat cu Andrei, nu a primit nicio veste de la el. Multi spuneu ca s-a sinucis sau ca a fost omorat, altii ca a gasit pe altcineva si ca a plecat departe, la oras... Ana nu zicea nimic, a ramas tacuta.
Acum, la 79 de ani, adusa cu forta in azil, ea inca il asteapta, se uita pe fereasta si il asteapta, sperand ca intr-o zi, Andrei sa apara la geamul ei.

Epilog:
Ana s-a stins la 84 de ani. Numai gandul ca Andrei va aparea, a tinut-o atata in viata.

schimbari si schimbari

2010-02-07T01:34:00.002+02:00

Sunt altfel, mai tacuta, mai atenta la detalii, mai indiferenta, mai nesimtita, mai narcisista (daca >virgula< comentati, va sparg), mai egoista, mai zambitoare, mai calma, mai coerenta, mai realista, mai mai mai mai...
De ce? Nu stiu.. poate timpul, poate relatiile si discutiile cu alte persoane...
Daca e bine sau nu.. nu stiu, voi ce credeti?

Unde esti tu?

2010-01-05T19:04:00.002+02:00

Unde esti, unde esti?
Am varsat, am plans isteric si mi-am bagat unghiile in podul palmelor pentru tine.
Am rupt cu dintii fata de perna doar pentru tine.
Unde esti?
Mi-am mestecat atata obsesia, incat creierul meu a cedat.
Am rupt, am spart, am aruncat tot ce gaseam prin jurul meu pentru tine.
Am fost puternica si masochista si increzuta si verde si albastra si neimblanzita si mai presus de orice, am fost frumoasa, pentru tine.
Iti asezai capul pe pantecul meu si ma jucam in parul tau lung.
Unde esti?
Si vroiai sa fumezi si eu nu te lasam, si aruncam in tine cu ce prindeam doar doar nu ajungi la pachetul tau de Marlboro. Si tie ti-a placut. Da, ti-a placut.
Imi conturai trupul cu degetul.
Am fost fericita multe zile.
Unde esti?
Nu vreau sa te intorci, ci vreau sa nu fi plecat niciodata.

Rosu pt zile negre

2009-12-12T21:15:00.002+02:00

A nins azi, pacat ca nu s-a depus. As fi vrut ca acum sa fie totul alb, sa-mi cufund nefericirea in noianul de zapada.
Multi mi-au sugerat sa fac un dus rece. L-am facut si nimic.
Multi mi-au spus sa iau ceva pe mine si sa ma plimb 10 minute. M-am plimbat si ...nimic.
Multi mi-au spus sa dau muzica la maxim si sa cant. Am dat la maxim si ..nimic.
Multi... mi-au spus ca nu s-a inventat o doctorie pentru mine..
Ce am facut, te intrebi?
Mi-am luat din baie sticluta cu oja, m-am ajezat in mijlocul patului, am pornit televizorul (am nimerit chiar M si for Michael si am dat la maxim), am inceput sa cant si sa-mi pictez unghile cu rosu. Rosu pentru zile negre.

Nu stiu

2009-12-10T21:56:00.001+02:00

Si-acum?
Si-acum ce?
Si-acum ce faci?
Nu stiu!
Cum sa nu stii...
Simplu, nu stiu.
Il iubesti?
Da.
Nu crezi ca te iubeste?
Nu stiu.
Cum sa nu stii...
Simplu, nu stiu.
Te-ai schimbat?
Da.
S-a schimbat?
Da.
Deci stii!
Stiu.
Cum de stii?
Simplu...stiu.
Ai vrea ca totul sa fie ca atunci?
Nu stiu.
Cum sa nu stii...
Simplu, nu stiu.
Ai vrea sa fie mai bine?
Da.
Te inteleg.
Nu te cred!
Cum sa nu ma crezi?
Simplu, nu te cred.
Iti lipseste asa-i?
Nu.
Nu iti lipseste?
Nu.
Cum asa?
E al meu.
Si asta inseamna ca nu iti lipseste?
Da, asta inseamna.
Deci te poti vedea cu el cand vrei, nu?
Nu chiar cand vreau.
Deci cand nu te vezi cu el, iti lipseste.
Da, imi lipseste atunci.
Te deranjeaza ceva la el?
Da.
Ce?
Nu stiu.
Cum nu stii?
Simplu, nu stiu.
Adica te deranjeaza ceva la el, dar nu stii ce?
Exact.
Cum asa?
Nu stiu.
Crezi ca pe el il deranjeaza ceva la tine?
Probabil.
Ce vrei sa faci de Craciun?
Chestii care se fac de Craciun.
De ce?
Pentru ca imi place.
Vine el cu tine?
Nu.
Cum nu?
Simplu, nu.
De ce?
Pentru ca nu ii plac.
Deci asta te deranjeaza la el?
Poate si asta.
Cum poate, deci mai e ceva?
Da.
Ce?
Nu stiu.
Da...
Deci sunt bine?
Tu, da...
Eu da?
Da.

Atentie se-nchid usile

2009-12-02T22:33:00.003+02:00

"Atentie, se-nchid usile!" ah, la naiba, iar nu l-am prins.
Asa se intampla in fiecare seara, in drum spre casa.
Ma urc in metrou la Basarab. E atat de aglomerat.. noroc ca jumatate coboara la Crangasi, imaginati-va cum ar fi sa stati in acea duhoare de transpiratie inca 3 statii, pana la Eroilor? Vorba aia, "curat murdar". Vad un loc liber in celalat compartiment, grabesc pasu intr-acolo. Bun, acum imi pot scoate cartea, n-are rost sa stau degeaba 10 minute. Merg de regula mult cu metroul, de ce nu as valorifica acest timp citind? Termin 3 pagini si exact cand sa intru in lumea cartii, o voce ma anunta ca am ajuns la Eroilor. Pff.. inchid cartea si ma indrept spre usa. Ma asez in spatele unui domn inalt, tuns periuta. Nu am fost niciodata in stare sa deschid usile alea cand butonul e verde, pur si simplu nu pot. Aici schimb, trebuie sa o iau spre Gorjului. Super, metroul e in statie. Cum se deschid usile o iau la goana pe scari incercand sa nu lovesc din greseala pe nimeni. Cand sa ajung pe celalalt peron, aceeasi voce imi da una peste fata si imi spune "data viitoare sa te grabesti draguta", de fapt era "atentie se-nchid usile!" Ah la naiba, iar l-am pierdut.

Sarut

2009-12-01T21:40:00.002+02:00

Am iesit de la bar. Era o noapte tare friguroasa. L-am strigat pe Fintan si l-am rugat sa imi imprumute un pulover. A iesit din bar cu el in mana.
- Poftim. E destul de frig, sigur nu vrei sa te conduc acasa?
- Sigur. Multumesc frumos. Ne vedem maine la 5. Mi-am luat cheile din geanta, am deschis masina si am pornit.
Am tot zis ca il rog pe Clarence sa se uite la masina mea, de la un timp aveam probleme cu caldura. Eh, acum trebuia sa suport frigul pana acasa. Nu stateam departe de bar, la vreo 15 minute, dar frigul tot a avut timp sa se instaleze comod in mine.
Am parcat chiar in fata usii, eram prea obosita sa mai fac alte 2 manevre. Am deschis cam stangaci din cauza mainilor inghetate, am trantit usa si am luat-o pe scari in sus, spre dormitor. M-am oprit in fata usii intredeschise. Era cineva in camera mea. M-am strecurat inauntru fara zgomot. Usa de la baie era deschisa. Cineva facea dus. Dar cine, cum, cand si de ce a intrat la mine in casa. Am mers usor prin umbra langa pat, la telefon. Am ridicat receptorul, si cand sa formez, cineva mi-a pus mainile la ochi si m-a tras in pat. Cred ca pentru cateva secunte am uitat sa respir.
- Iubito, ce vroiai sa faci? spuse vocea din spatele meu.
- Cine esti si ce vrei? i-am spus, reusind sa-mi pastrez calmul in voce. Doamne, ce bine reusisem.
Si-a ridicat o mana de pe ochii mei si in momentul acela am incercat sa ma lupt cu el. Dar degeaba. Isi ridicase mana numai pentru o secunda, cat sa ia o esarfa si sa mi-o puna la ochi.
- Ah, la naiba, vrei sa-mi spui odata cine esti si ce naiba vrei? Eram deja nervoasa pe el.
Nu-mi spusese nimic, dar s-a tras mai aproape de mine.
- Nu stii sa vorbesti sau ce? i-am spus aproape scuipand cuvintele din gura.
- Te rog, nu mai vorbi, fa-mi jocul. Ce voce patrunzatoare avea, mi se parea totusi cunoscuta... am incercat sa-mi amintesc unde o mai auzisem.
M-a luat de maini si m-a ridicat pe pat. Mi-a scos tricoul cu sigla barului si m-a impins cu o mana in pat. Ce maniere, imi venea sa urlu la el, dar m-am mai gandit odata si mi-a placut, asa ca am tacut.
Mirosul lui s-a impletit cu cel de aburi care venea din baie. Ah, ce bine era.
S-a jucat putin cu cureaua mea, si apoi mi-a tras pantalonii jos. Nu-mi placea sa nu vad. Nu-mi placea sa nu stiu cine era misteriosul barbat din camera mea.
S-a aplecat spre mine. I-am oprit inaintarea cu piciorul.
- Ce vrei? Doamne, cum puteam sa il intreb tocmai asta? Era clar ce vroia.
Nu-mi raspunse.
- Am sa tip daca nu ma lasi.
Nimic.
Cred ca involuntar ii faceam jocul. Cred ca ii placea cum il tineam. Am profitat de extazul lui ca sa-mi scot legatura de la ochi. Dar am fost prea impiedicata si m-a observat. Intr-o fractiune de secunda, mi-a dat piciorul laoparte si m-a apucat de maini.
- Pentru numele lui Dumnezeu spune-mi odata cine naiba esti! Am strigat chiar enervata.
- De ce vrei sa il bagam pe Dumnezeu in asta? A spus chicotind.
Radea de mine. Doamne ii stiam vocea. Da imi e cunoscuta. Dar nu pot sa ii gasesc o infatisare.
Urasc cand mi se intampla asta. Nu mai eram atat de speriata, stiind ca vocea imi era cunoscuta.
Am zis sa ii urmez jocul.
Statea acum intre picioarele mele, asa ca l-am incalecat si l-am trantit pe pat. Eram deasupra lui, aveam un avantaj. Am inceput sa il mangai ca sa-mi dau seama cine era. Avea parul lung si era bine facut, doar atat mi-am putut da seama. Am incercat sa-mi fac in cap o lista a cunoscutiilor mei care aveau parul lung. Nu erau multi, de fapt, erau chiar 2, Clarence, mecanicul, si Maurice, un tip mare care lucra cu jumatate de norma ca barman la nu stiu ce restaurant de fite din centru. Dar nu aveam o legatura stransa cu ei asa ca nu aveau cum sa fie niciunul dintre ei.
- Se pare ca nu ti-ai dat seama cine sunt. A spus amuzant. Dar sa stii ca imi place, continua sa ma atingi, nu de alta, dar sa-ti dai seama cine sunt.
- De unde stii ca nu mi-am dat seama? I-am zis nesigura.
- Daca ar fi fost asa, cred ca pana acum ma pocneai si ma dadeai jos din pat.
- JEAN-CLAUDE!!! Am tipat dezlegandu-mi esarfa de la ochi, iesi imediat afara din patul si din casa mea!
RAdea, radea cu pofta.
- Ce naiba cauti aici? Se intelegea din glasul meu ca ma calmam.
- Mi-a fost dor de tine iubito, de abea am venit din San Francisco si am vrut sa-ti fac o vizita, stiam la cat scapi de la bar si am vrut sa ma gasesti acasa. Nu am mai avut timp sa trec pe la mine, asa ca am facut dus la tine, dupa cum ai observat.
Am inceput sa rad, lucru care l-a cam derutat. Inainte tipam la el sa plece din casa si acum radeam. L-am tras spre mine si l-am sarutat.

Nu sunt bine

2009-11-30T14:45:00.000+02:00

Urasc asteptarea. E prea dureros. Mai bine un NU direct, decat "ma mai gandesc", "da-mi putin timp"... e prea dureros. Imi vine sa dau cu telefonul de pamant in asteptarea unui semn. Sau..cateodata imi vine sa sun eu si sa-i tip in telefon "bai idiotule nu vezi cat sufar din cauza ta?" si sa inchid. Asta m-ar face sa ma simt mult mai bine. De ce? Pentru ca o data in viata as vrea sa ma descarc in fata lui. Nu vreau sa creada ca da, sunt bine, mi-e foarte bine, ma distrez, pentru ca nu e asa! Nu sunt bine si as vrea ca el sa stie asta.
Nu-mi place cand afisez celebra masca in fata lui cand ma intreaba ce fac, "buna, ce sa fac si eu ... bine :)"
Pacat ca nu va afla niciodata...

Priviri

2009-11-27T20:03:00.000+02:00

Si stateam fata in fata.
Nu vorbeam.
Ne priveam.
Ne priveam.. si ne priveam
Mai luam o gura de bere si mai trageam din tigara.
Si-i spuneam din priviri "Te iubesc!"

Inchid ochii

2009-11-26T19:47:00.001+02:00

Stropii imi ating din ce in ce mai puternic pielea, ajung sa ma biciuie.
Opresc apa, stropii isi continua marsul prin par, spre sani si cad cu zgomot in cada. Ma intind dupa prosop, dupa acel prosop, cu care s-a sters si el odata, ma invelesc cu el. Il simt, simt ca il imbratisez.
Acea senzatie se indeparteaza din ce in ce mai mult de mine. Ajung sa uit, sa uit acei fiori ai imbratisarii, acele clipe par atat de departe. Dupa cateva secunde, devin indiferenta la acea atingere a prosopului. Il dau jos si ma duc in camera. Ma intind in pat. In patul meu imens si alb, pangarit odata de el.
Inchid ochii.

Tristete

2009-11-24T21:37:00.000+02:00

As vrea sa am o cutie mare, si de fiecare data cand sunt trista, sa ma ascund in ea si sa ii pun capacul, sa nu-mi vada nimeni lacrimile, sa nu ma vada nimeni asa. Vreau ca in acel moment, daca va intreba cineva de mine, cineva sa-i raspunda, ca nu exist, nu nu a existat niciodata o Carla. Vreau ca in acel moment lumea sa uite complet de mine, asta vreau, si eu, la randul meu sa uit de ei.
As vrea ca inchisa in acea cutie, sa nu ma gandesc la nimic, as vrea sa stau acolo mult timp si sa ma linstesc, sa plutesc, sa fiu ca aerul; pregatita sa infrunt o alta suparare, o alta dezamagire, o alta tristete.

un corp de mult uitat

2009-11-23T22:27:00.002+02:00

Mereu ma trezesg greu diminetile... e imposibil sa ma trezesc la primul sunet al ceasului, e imposibil, pot spune ca urasc diminetile. Nu, nici chiar asa.
Ah, ce dimineata frumoasa. Ma uit la ceas, 10.00, am fost chiar matinala. E sambata, asta inseamna ca pot lenevi toata ziua. Mai stau putin, aprind televizorul, asa fac eu ochi mai repede. Dau pe desene animate, imi plac desenele animate, adica imi plac clasicele. E un episod din Tom si Jerry, ma trezesc imediat, mereu am sperat ca intr-o zi, Tom sa-l prinda pe Jerry, evident ca nici de data asta nu l-a prins. Ma trantesc in pat si ma intind. Bine.. ma trezesc.
Ma duc la baie, imi dau cu apa pe fata si caut prosopul. Ma sprijin de chiuveta si ma uit in oglinda. "Arat groaznic in dimineata asta, cum sa arat eu bine pe langa o asemenea zi?" Ma dezbrac, imi arunc hainele in coltul baii si urc in cada, am nevoie urgenta de un dus.
De obicei pierd mult timp sub dus, mai ales sambata.
Imi pun prosopul, aah cat ador sa stau in prosop. Ma intind in pat. Inchid ochii. Lipseste ceva, ziua nu poate sa fie perfecta asa. Deschid ochii si trag aer in piept. Simt acel parfum care continua sa-mi evoce acel corp de mult uitat.

orasul

2009-11-14T19:21:00.003+02:00

Am fost si la tara, dar nu am rezistat mai mult de o saptamana, orasul ma atragea ca un magnet. Iubeam senzatia de asfalt incins, mirosul unui motor pur de Dacia, parca trecuse o fesnicie de cand nu mai respirasem ceva asemanator.
Nu suportam mirosul de balega sau de fan, nu suportam arsita de la camp.
Ase e, sunt un monstru, dar unul care trage aer in piept de fiecare data cand o Dacia trece pe langa. Ador sa pun mana intr-o zi de vara torida, pe crapaturile de pe strada, sa simt acea caldura care parca vine din centrul pamantului.
Imi plac isteriile din trafic, pasiunea cu care soferii apasa acceleratia si franeaza brusc la semafoare.
Imi place traficul greu, cand stau in masina cu radioul pornit, cu geamul pana jos si cu o tigara in mana. Iar cand ajung acasa, parca se rupe ceva din mine...astept o noua zi.

vise

2009-11-06T15:46:00.003+02:00

Tin minte serile acelea din Rotterdam, cind mergeam cu mama pe stradelele din jurul portului. Sirenele vapoarelor uriase sfisiau ceata calduta care ni se lipea de obraji ca un voal ud. Mergeam in pas cadentat ca sa ne incalzim, umezeala ne patrundea in oase, si cintam marsuri germane. *
Ne oprisem in fata unui magazin de palarii; erau de toate felurile, pentru toate ocaziile. Ce noroc am avut ca am nimerit magazinul inchis, ca altfel, mama sigur ar fi facut paguba in bugetul familiei. Cu greu o convisesem sa mergem mai departe, vroiam sa vad vapoarele in seara aia. Nu eram departe de port, prima sradela la dreapta si bereit. Eu eram cu vapoarele ca mama cu palariile, diferenta era ca eu n-aveam bani nici de carma; dar imi placea sa le privesc, imi placea mult. De multe ori ma furisam noaptea pe puntea unui vapor pozitionat mai in umbra si faceam pe capitanul, dadeam ordine, tipam de bucurie. Asta pana intr-o zi, cand mama si-a dat seama ca plecam noaptea de acasa. Nu mi-a spus nimic nici pana in ziua de azi, dar stiam ca de fiecare data cand veneam singur in port, ea ma urmararea. Nu stiam de ce facea asta, se punea in pericol, o femeie tanara, cocheta plimbandu-se singura prin port si ascunzandu-se dupa panouri publictare.
Renuntasem la visul meu, la mica mea placere, nu-mi placea sa o pun in pericol, pentru ca asa era, era in pericol, oricine ar fi putut profita de ea.
Acum, cand vedeam vapoarele, mai ca imi venea sa o trag pe punte si sa plecam pe mare, ca doi indragostiti care fug de lume. Asa am fi putut fi si noi, amanti plecati pe mare, condamnati la o eternitate de singuratate. Dar cu o femeie ca mama, niciun barbat nu avea cum sa se plictiseasca.
Ma vazuze pe ganduri, sigur ghicise la ce ma gandeam, a preferat sa imi atenueze chinul, luandu-ma cu orice pret din fata visului meu. Atunci eram tare furios, dar am inteles ca era pentru binele meu. Eram asa un visator atunci...

Nota

* Fragment din romanul Sexagenara si tinarul de Nora Iuga

cartea viselor sau cartea vietii

2009-11-02T12:20:00.001+02:00

Intorc pagina, am ajuns la un alt capitol. Ma uit sa vad cat mai am de citit, peste cate trebuie sa mai trec. Paginile parca nu se mai termina. "Uite cat mai ai, treci peste, doar nu o sa ramai la capitolul asta o vesnicie", imi zice mama mangaindu-ma pe crestet. "Vreau sa fiu singura, te rog, vreau sa rasfoiesc in liniste" ii raspund. Are atata dreptate, mereu are dreptate...sunt nervoasa, nervoasa pe mine fiindca nu o ascult niciodata. "Da, uite urmeaza un nou capitol, si inca unu, si inca unu." Dar nu incetez sa ma intreb, de ce acesta a fost atat de scurt... de ce. Dau inapoi foaia. "Imi place" zic zambind. Mai dau o pagina inapoi, inca una, si inca una, si tot asa, pana la inceput. Cat mi-as dori sa ma pot intoarce in timp de cate ori as avea chef. Sa fie asa simplu, asa...ca si cum ai citi o carte.
Acum.. nu pot spune unde sunt. Inapoi ...sau inainte.. sunt cu o pagina in mana.. sunt undeva pe aici..la granita cum ar veni..

Obituary

2009-10-05T16:13:00.003+03:00

Se gandea, oare ce o sa scrie despre el cand va muri?
S-a asezat la birou, si-a tras spre el o foaie de hartie, a luat un pix si a inceput sa scrie. "Voi fi amintit pentru... pentru..pentru simul umorului", ba nu.. nimeni nu a ras la glumele mele, adica au ras, dar Maria mi-a spus ca au ras mai mult de mine, si oricum, nu vreau sa fiu amintit ca un nebun care rade non-stop. "Voi fi amintit pentru bunul gust". Mi-am aranjat singur apartamentul, covor adus din Turcia, cele mai bune lampi din Franta, mobilier din secolul XVI din Italia, bine multi au spus ca apartamentul e prea incarcat.. Nu, nu vreau sa fiu amintit pentru asta, nu vreau ca lumea sa creada ca am fost un superficial.
"Voi fi amintit pentru cultura mea in arta si literatura". Am citit mult viata asta, l-am citit pe Shakespeare, Dante, Goethe, Balzac... doar ca, nu prea pot sa le explic celorlalti despre operele lor, nu ca nu le-as fi inteles, nu, doar ca nu au capacitatea necesara, nu au intelectul meu. Oricum, nu vreau sa fiu amintit ca fiind un tocilar.
Si tot asa, sterge si scrie, sterge si scrie...si la final, pe o foaie complet alba, scrie pe centru "Voi fi amintit ca.. OM". Asa este, am nimerit, lumea va trece pe langa locul meu de veci, si va spune "aici se odihneste un om".

P.S te iubesc

2009-09-24T20:33:00.002+03:00

Imi place atat de mult cand ma atingi usor pe umeri. Imi dai fiori. Imi plac buzele tale atat de dulci...atat de delicioase. Imi place sa ma joc in parul tau... e o placere atat de mare. Imi place cand ma strangi in brate, daca ar fi dupa mine, as sta in bratele tale o zi intreaga si nu m-as satura. Imi place sa te sarut pe obraz... Imi place cand ai buzele reci. Imi place cand ma saruti pe gat, cand ma atingi usor pe sani. Imi place cand razi. Imi place vocea ta. No one touched me like you do..
Imi place sa stiu ca ma iubesti. Imi place ca te iubesc.

scrisoare

2009-09-14T17:04:00.002+03:00

Iti scriu iubitule, pentru ca mi-e dor de tine. Mi-e dor de zambetul tau diabolic, de privirea ta dulce, mi-e dor sa ma joc in parul tau, mi-e dor de mersul tau, de vorbele tale, mi-e dor de bratele tale, mi-e dor de o imbratisare, de un sarut...
Parca a trecut o eternitate de cand nu ne-am mai strans in brate, nu ti se pare? Minutele trec greu...
Iubitule, ce dor imi e de tine. Cand ai sa vii, n-ai sa scapi usor de mine, de bratele mele care se vor inchide dupa gatul tau.
Mi-e dor de un film vazut impreuna. Mi-e dor sa atipesc in bratele tale, mi-e dor de sarutarile tale atente ca sa nu ma trezesti. Mi-e dor de rasul tau. Esti departe... dar cand ai sa vii...

Intr-o zi

2009-09-11T14:03:00.001+03:00

Nu asculta nicodata, se gandeste ea si da cu piciorul intr-o piatra. La naiba, de ce ma chinui eu atata sa ii explic ceva, ce el oricum nu va intelege niciodata? Pot sa ii explic cat de bine pot, de cate ori ma tin nervii, nu va intelege... Da de ce? De ce are impresia ca mereu are dreptate, pff, vreau sa stau jos - se aseaza pe o banca la coltul unei case parasite - nu e de acord cu nimic din ce zic, si cand zice "da, ai dreptate", imi spune asta doar ca sa tac mai repede ca s-a plictisit. Nu spun ca detin adevarul absolut, dar poate am si eu in prostia mea o farama de dreptate. E chiar asa de greu pt el sa inteleaga asta? Fac ceva..se supara, orice fac sau orice zic, reusesc sa il supar, nimic nu e bine. M-am saturat -tipa fata. Se ridica de pe banca si o ia la stanga dupa casa. Se ciocneste de...El. A auzit tot. Nicio reactie din partea lui, fata incearca sa ii zareasca ceva pe chip, nimic.. A ramas masca.. Nici acum, nu spune nimic.- Intr-o zi, cand ai sa ma cauti, nu ai sa ma mai gasesti. - ii spune fata si pleaca plangand.-

23 23 23 totul la tine era 23

2009-09-07T20:48:00.002+03:00

Am ascultat melodia si mi s-a facut dor. Un dor nebun de tine, de mare, de parul tau mereu ud si de glumele noastre de-a dreptul stupide, dar ce ne mai amuzam atunci. Iti aduci aminte cum ma sunai la 12 si 11 minute ca stiai de fobia mea cu 23? Iti aduci aminte cat ma enervai? Cat de frica mi-era?
Iti aduci aminte cand m-ai sunat la 00.00 sa imi spui primul La Multi Ani? Poate iti aduci aminte cum te-am injurat ca m-ai trezit din somn, dar am apreciat foarte mult gestul, chiar daca nu ti-am spus asta pana acum.
Iti aduci aminte "chelnerul catre o doamna?" vai.. cat de mult m-am chinuit sa iti zic bancul asta cap coada...
Cand imi aduc aminte de tine, cand mai vad pe undeva bancul acesta groaznic, cand merg la mare... zambesc, zambesc si sunt fericita.

___________
Este o poveste fictiva!!

jurnal 06.09.09

2009-09-06T21:26:00.001+03:00

Te-ai gandit sa te desparti de el pentru ca il iubesti prea mult? Ca nu vrei sa il mai vezi suparat? Ca te gandesti ca nu esti destul de buna pentru el? Pentru ca el o sa vrea mai mult si tu pur si simplu nu ai ce sa-i oferi?
E trist cand te gandesti asa. Te mananca, te roade si te doare.
Ai vrea sa pui capat cat mai repede ca sa nu il doara prea rau. O sa ii treaca, o sa iti treaca.

_____________________
Cred ca am sa imi transform blogul in jurnal. Ma mai gandesc.

Vreau

2009-08-25T22:53:00.004+03:00

Vreau sa fug in bratele tale, sa te sufoc cu sarutari. Esti al meu iubitule, in sfarsit, al meu. Vreau ca unghiile mele sa te zgarie usor pe spate, sa-ti vad muschii contractandu-se, sa ma strangi la pieptul tau. Vreau sa-mi auzi rasuflarea pe gatul tau si sa ma doresti. Vreau sa ma trantesti in pat si sa ma mangai usor. Vreau sa ma joc in parul tau, vreau sa iti placa. Vreau sa te sarut pe obraz, apropiindu-ma incet de buzele tale. Vreau sa ma doresti mai mult. Vreau sa vin peste tine, sa ma uit la tine. Vreau sa vad cum tremuri. Vreau sa ti se citeasca pe chip dorinta. Vreau sa ma saruti. Numele tau, dorinta, gura ta, aceste cuvinte, linistea se transforma in murmur, radem, capul meu cade pe spate. Vreau sa te ridici si sa-mi spui "Te iubesc".

Aiurea.

2009-08-20T21:06:00.004+03:00

Se tin de mana.
- Te iubesc, spune el.
- Aha, si il saruta.
- Dar de ce doar aha, mereu imi raspunzi "aha" sau "super" sau "naspa". Nu poti sa m zici o data in viata TE IUBESC?!
Fata ii da drumul de la mana, se intoarce si spune: Aici trebuie sa cobor, ne vedem maine. El, o trage spre el, o tine in brate si ii sopteste: Nu, nu aici. Ai sa cobori cand ai sa ma lamuresti ce e cu tine.
- Nu e nimic cu mine, i-a raspuns fata cu ochii-n pamant.
- Atunci spune-mi ca ma iubesti, si stai cu mine, implora baiatul.
- Stau cu tine, ofteaza fata.
- Nu ma iubesti?
- Ba da!
- Atunci spune-mi! Te iubesc!
- Nu pot, suspina fata.
- De ce?
- Mi-e frica!
- Frica de ce?
- Ca nu vreau sa sufar si din cauza ta. Am suferit destul data trecuta, cat pentru o viata, nu mai vreau.
- Sa suferi din cauza mea? Ce prostie mai e si asta? Te auzi?
- Poate imi spui ca ma iubesti cand suntem impreuna, dar cine stie ce vorbesti cu amicii tai cand eu nu sunt de fata. Poate iti bati joc, poate sunt doar un alt pion pe tabla vietii tale.
- Cum poti sa spui una ca asta?
- Pentru ca am suferit din cauza asta, si de atunci nu mai arat ce simt.
Baiatul o strange in brate si o saruta: Nu va fi asa.

5 minute

2009-08-08T16:23:00.003+03:00

5 minute pana la inceperea spectacolului.
"Andre, esti gata? in 5 minute intri."
Undeva in spatele cortinei, Andre asteapta, priveste multimea, recapituleaza totul. >Lumini, efecte pirotehnice, pe a treia melodie ma dau putin in spate, pe a sasea ma urc in spatele lui Mike... ok ok<
"Andre!!!? Unde e Andre? L-a vazut careva pe Andre? intra intr-un minut".
"Aici" a spus, si a urcat pe scena "Buna seara Germania!" si acordurile primei melodii rasuna in toata sala.
Totul decurge conform planului. Dupa 5 minute de aplauze frenetice, trupa se intoarce pentru bis. Publicul e plin de energi.
Acordurile ultimei melodii se pierd... luminile se sting, si o ultima flacara iese din podea, concertul a luat sfarsit.
"Omule, unde ai fost, era sa ma nenorocesti, vroiai sa im pierd slujba?"
"Scuze, eram cu ale mele.." se scuza Andre absent.
"Ale tale, ale tale, mereu esti cu ale tale, fii atent la mine, data viitoare sa-ti lasi gandurile pentru cand o sa fii pe WC, inteles?"
Andre a facut un semn intr-o parte cu mana si a iesit in parcare.
Poate are dreptate Steve, poate pierd prea mult timp gandindu-ma la mine...arr ce frig e afara...
Andre isi pune gluga in cap si isi aprinde o tigara. Trage un fum.. se uita la ea, si o arunca. "La naiba cu asta" isi scoate pachetul de tigari din buzunar si il arunca la primul cos de gunoi "de cateva luni tot zic ca ma las de fumat", isi baga mainile in buzunar se urca in autocar si se culca.
Urmatoarea zi.
13.30
"Andre, ai intarziat, dar nu-i nimic, vino sa iti prezint planul concertului de azi" Steve ii face semn sa se apropie. "Uite cum facem, pe soloul de chitara de la Angel, iei astea doua tevi in mana si jonglezi cu ele, din acestea o sa iasa flacari."
"Eu nici macar nu stiu sa jonglez cu doua mere, vrei sa jonglez cu foc?" il intreaba Andre evident mirat.
"Desigur, publicul va fi incantat, trebuie sa aducem cateva noutati in concert."
"Nu am nimic cu noutatile, dar pur si simplu cred ca ar fi trebuit sa imi zici asta cu cateva luni inainte, sa iau lectii, nu cu 7 ore inainte de concert."
"Hey, eu sunt seful aici si vei face cum iti zic, pe soloul de la Angel vei gasi tevile in fata tobelor, si cum vei incepe sa le rotesti, vor iesi flacari. Acum, nu mai pierde timpul si antreneaza-te."
Steve a plecat sa dea alte indicatii si Andre a ramas uimit in fata tevilor. "Se pare ca am ramas doar noi.." spuse Andre vadit descurajat.
20.00
In tot acest timp, Andre a jonglat cu focul... spre surprinderea lui Steve si chiar a lui Andre, jonglatul nu a fost chiar atat de dificil.
20.30 incepe concertul
"Hai Andre, urmeaza Angel" i-a soptit Steve in casca.
Se aude soloul de chitara, Andre se duce la tobe si incepe sa jongleze. Din aplauzele necontenite ale publicului, Andre capata curaj. "Incearca sa la dai printre picioare" ii spune Steve in casca. Andre ezita, "Acum!" s-a rastit Steve, si Andre s-a supus. In doar o fractiune de secunda s-a produs incidentul, i-a luat foc piciorul. Toti au sarit in ajutorul lui, Steve in schimb si-a aruncat castle si microfonul tipand exasperat "nu pot lucra cu incompetenti" si a plecat.
Andre a fost internat in spital cu arsuri grave. Doctorii au spus ca si-ar putea pierde piciorul drept. La auzul acestor cuvinte, membrii trupei s-au revoltat si au inceput sa tipe la Andre "mereu vrei sa fii in centrul atentei, mereu vrei sa primesti toate aplauzele, nu te mai saturai, si acum, din cauza ta s-a dus cu trupa noastra, ai idee ce o sa scrie maine presa?"
Andre nu a zis nimic, a stat si a ascultat, a tinut toata durerea in el. Respira din ce in ce mai greu. Nu suna la asistenta, asculta si inghitea toate jignirile colegilor de trupa, asa zisi prieteni ai lui. "Ei, ce naiba ai de zis" se rasteste Mike.
Cu o ultima suflare, Andre sopteste "imi pare rau"...
"Iti pare rau, iti pare rau..ce sa zici si tu, e numai vina ta!" continua Mike. Si toti pleaca fara sa isi dea seama ca Andre nu mai e.

Inainte

2009-06-29T23:45:00.004+03:00

E seara si ma plimb pe strada. Mi-e frig, mi-e tare frig, rochia mea alba nu e facuta pentru o plimbare noaptea. Imi cuprind corpul cu mainile si merg mai departe. Nu, acasa nu ma duc, nu vreau, e prea multa tristete acolo. Am renuntat de curand si la hainele mele negre, imbracandu-ma in alb, sper sa alung durerea.
Trec pe langa un magazin care are in loc de geamuri, oglinzi. Ma opresc in dreptul uneia si ma privesc. Par atat de inocenta in rochia asta, atat de.. pura, asta cred ca e cuvantul. Incep si plang. Asta nu sunt eu, imi zic, si o iau la fuga pe strada pustie, luminata din 5 in 5 metri de cate un felinar obosit.
Ma opresc la o intersectie. Pe unde sa o iau. La dreapta, e negru, e mult prea intunecat, iaar la stanga, sunt prea multe lumini. Ma asez langa un zid. Imi cuprind genunghii cu mainile si incep sa plang. E atat de greu sa-ti alegi calea...
Dupa 5 minute, aud pasi venind spre mine. Ma uit in sus si vad o batrana care imi intinde mana "ce ai patit draga mea?". Ma uit socata la mana, pe urma la chipul ei. Ce vrea batrana asta de la mine, de ce e asa buna cu mine, nu e speriata? nu ar trebui sa fie speriata?
"Te inteleg perfect" imi zice aceasta.
Cum, ce a zis? Ca ma intelege perfect? Dar cum, nu am zis nimic, ce sa inteleaga ea?
Si in secunda urmatoare, o vad asezata langa mine.
Nu cred ca am vazut in viata mea o asemenea persoana.
Ma cuprinde in brate si imi zice "exact aici am plans si eu, acum 40 de ani. Tin minte si acum, era o zi la fel de urata ca asta, si eram imbracata in rochia alba a mamei."
Ma uit la rochia mea, e alba....
"Si.. ce ati facut? vreau sa zic..." am intrebat eu..
"Draga mea, eu, am mers inainte. Nici stanga, nici dreapta, inainte!"
M-am intors la ea, dar batrana nu mai era langa mine. M-am ridicat repede si m-am uitat in fiecare parte. In departare, vad o silueta.
"Inainte!" mi-am zis, si am fugit intr-acolo.

R I P Michael Jackson

2009-06-26T12:06:00.004+03:00

Miezul noptii, ploua, tuna, fulgera, o noapte imposibila.
Oamenii se indreapta grabiti spre casele lor. E o senzatie ciudata in aer, toata lumea a observat asta, poate e doar de la furtuna de afara.
Ajunsi acasa, dupa un dus natural, lumea se schimba, se usuca, si ca in fiecare noapte, deschide televizorul pana adorm.
Cu putin dupa mezul noptii, CNN a aruncat bomba "The King Of Pop dead".
Toti raman inmarmuriti, tmpul parca trece pe langa ei fara sa simta, le vin in minte imagini din trecut cu Michael.
E socant, e trist, e devastator.
La doar 50 de ani, Jacko a murit.

RIP
Michael Jackson
1958-2009

RIP

2009-06-21T21:53:00.003+03:00

Demult, am auzit un planset aici, un copil plangea intre acesti patru pereti. A plans ore, zile intregi si nimeni nu s-a intrebat cine era si de ce plangea. Toti se purtau normal, auzeau plansetul zilnic, dar nu se opreau si nici nu chemau ajutoare; dar intr-o zi, s-a oprit. Nu s-a mai auzit niciun copil, niciun scancet de durere, nimic, s-a facut liniste. Nimeni n-a indraznit sa intre in casa aceea, nici dupa ce plansul s-a oprit. De ce? De ce atat ignoranta? S-a pus o banda in fata usii, s-a interzis accesul in acel loc cumplit. Intr-o seara, cand ploaia era de neoprt, m-am aventurat in abisul intunecat al iadului, in acea casa parasita. Nimic nu parea ciudat, bizar, nimic nu indica faptul ca cineva a plans acolo, ca cineva s-a chinuit zile intregi intre acei pereti. Dar, am continuat sa privesc, sa cercetez. Intr-un colt, langa fereastra, am zart un patut mic de copil, candva era rozaliu, dar culoarea a palit odata cu timpul. Inauntru era o papusa, o papusa cu parul blond carliontat si cu ochii albastri. Trebuia sa fie tare la moda in acea vreme. Am mai aruncat o privire in jur, pe jos, era aruncata o carte. Am rasfoit-o putin, lipsea o pagina, doar una. Cine si de ce a rupt-o? Poate era un semn. Am cautat pagina lipsa, dar fara rezultat. Am lasat-o balta. M-am intors sa plec, dar atunci, am auzit: acel planset, acel planset de demult. Oare l-au auzit si ceilalti? Sau doar eu? Am fugit si am deschis usa, nimeni nu era pe hol, inseamna ca nimeni nu a auzit. Eram oare nebun? Nu stiu, dar acel planset, acea amintire poate, mi-a starnit interesul. M-am intors in camera. M-am uitat imprejur... totul era la fel. Poate a fost doar imaginatia mea, poate am auzit acel planset pentru ca in subconstientul meu, vroiam sa aud asta. Nu e nimeni aici. M-am intors si atunci l-am auzit dn nou. Dar nu mai era un scancet de durere, era diferit. Venea dn peretele de langa fereastra. Asta insemna ca era in camera alaturata? Imposibil. M-am apropiat de perete, am apropiat urechea usor, temandu-ma de ce as putea auzi. Atunci am auzit din nou, mai tare, mai profund. Am ciocanit de doua ori in perete. Suna a gol. Deci mai era o camera dincolo de zid, poate nu o camera in adevaratul sens al cuvantului, dar era ceva, o gaura, o scobitura, era ..ceva. Am apucat repede cartea care mai devreme era pe jos, si am lovit cu toata forta in zidul acela, incercand sa fac o crapatura, oricat de mica ar fi fost. Am reusit sa fac o mica gaura. Am bagat un deget si am fortat zidul, s-a crapat mai mult si am reusit sa vad inauntru. Era o camaruta ascunsa. Era mica, m-am gandit ce ar fi putut intra acolo, si mi-a venit in minte imediat papusa. Am aprins o lumanare ca sa vad mai bine, acolo era o pagina. Era pagina care lipsea din carte. Erau incercuite cateva cuvinte, apareau cateva numere, parca era un cod. Am incercat sa pun totul cap la cap.
Pe foaie scria asa:

I am the way
I am the light
I am the dark inside the night
I hear your hopes
I feel your dreams
And in the dark
I hear your screams
Don't turn away
Just take my hand
And when you make your final stand
I'll be right there
I'll never leave
All I ask of you is
Believe.

Am luat pagina, am impaturit-o si am iesit din camera. Acum, parca totul imi era mai incetosat,fragmente din trecutul casei acelea imi veneau in minte.
Vroiam sa spun o groaza de lucruri, dar nu stiam cum, coborand scarile spre apartamentul meu, nu am putut articula decat "rest in peace my love, may flights of angels wing you to your rest."

se ridica cortina

2009-06-05T01:59:00.002+03:00

S-a dat drumul in sala la spectatori.
Actorii in culise.
Acele 10 minute au fost infernale.
Imbratisari si multe emotii. Toti pandeam dupa cortina. "Uiteeee e mama."
Rugaciune, o mica rugaciune inainte.
Luminile se sting.
Incepe muzica.
Se ridica cortina.
Let the game begin.

Eu sunt sufletul care vesnic neaga

2009-05-09T15:17:00.004+03:00

Nimic nu cred. Zi-mi patima mai mare decat cea pe care o savarsesc deja. Crezi ca e drept, ma intrebi? Nu, probabil nu e drept, dar asa gandesc. Daca ai putea vedea totul prin prisma mea macar o data, o clipa, ai intelege de ce gandesc asa. O eternitate captiv in acest suflet... sa vezi in fiecare clipa din viata, amintiri nemiloase scrijelite pe peretii sufletului, nu, asa nu ai putea. Ai striga, ai implora, si tot degeaba.
Am sustinut mereu ca simturile nu inseala, judecata inseala.
Daca cred in dragoste, in Dumnezeu? Niciodata nu pot da acelasi raspuns. Daca cred in tine, in ce imi spui si imi demonstrezi, nici asta nu stiu, cert e, ca eu, sunt sufletul care vesnic neaga.

P.S
Nu e niciun apropo!!!! Or something...e doar un post

fata cu ochii-n pamant

2009-05-01T21:38:00.003+03:00

Sa ne intoarcem in timp. Multi multi ani in urma. Pe vremea cand vrajitoarele erau arse pe rug, si printii medievali treceau calare pe cate un cal negru pur-sange, prin imprejurimi.
Tu esti printul! Eu sunt o simpla fata, o taranca de pe mosia ta.
Oh, la fiecare apus de soare, treci calare inspectand pamanturile. Cand te vad, plec capul in jos, nu imi permit sa te priesc in ochi. Asa trec noptile, tu trecand calare pe langa mine, fata cu ochii-n pamant.
As vrea ca intr-o seara, sa descaleci de pe Lord, calul tau favorit, si sa vii spre mine, sa-mi ridici fata si sa ma lasi sa-ti privesc ochii. Sa-mi zici "nu-ti mai ascunde privirea, ma doare cand faci asta".
Stiu, asta nu se va intampla niciodata, dar totusi, fata cu ochii-n pamant inca spera.

Inspirata de: