nesatul

Ai perfecta dreptate si tocmai de aceea e nevoie de o mica si inofensiva discutie.. ca sa nu ne mai batem capul sa cautam un lucru in ceva inexistent. Ai devenit obiectul unor lungi nopti de framantari...
In aceasta seara, unde era posibila fericirea, unde iubirea putea exista o perioada (precum o vacanta de vara,) m-am cufundat in fericire si tristete, am scos totul din mine pentru a ma curata, pentru ca resturile infantile si insangerate ale unor vechi iubiri sa se inchida in cuprinsul unor coperti de piele si sa fie expuse publicului in spatele unor vitrine; pentru a face loc unei noi povesti, unei noi scrisori si unui nou univers.
Iti voi spune ca tu ai fost muza care a salvat o epava ca mine, care mi-a daruit gratie si zbor si mi-a permis un final la aceasta scrisoare.
Te voi gasi si te voi iubi cu tot ceea ce am, tocmai pentru ca am sezut emotionata atata timp in avion, privind pe geam la cat va dura zborul. Pot sa ma inalt atata vreme cat soarele dorintei mele se-ntoarce si iar se-ntoarce, nesatul.

un alt val nestatornic

Mi-e dor de zilele in care stateam impreuna pe iarba, mi-e dor de tabieturile noastre, de cafeaua de la Spring, de o carte de 2 lei de la anticariatul din colt si de iarba atat de verde din Izvor. Mi-e dor de acele zile in care nici nu era nevoie sa vorbim, o singura privire era suficienta.
Dupa mult timp (precum Proust si medlena lui), am incercat si eu cu alta persoana si intr-un cu totul alt loc, sa gust putin dintr-o veche placere. Parul lui blond nu se compara cu suvitele tale, parfumul lui (atat de asemanator cu al tau) parca nu are acelasi efect asupra mea.... Un singur lucru se potriveste si face ca voi doi sa semanati... .Cu toate ca aveam antecedente si trebuia sa ma astept la orice din partea unui val atat de nestatornic, mi-am asumat riscul si ca de fiecare data am pierdut ...
Cafea, peron, gara de nord.

romanta pentru mai tarziu

Mi-a luat atat de mult timp ca sa realizez ca pe cat de mult empatizam spiritual, exista ceva ce niciunul dintre noi nu putea intelege, sau cel putin eu nu am inteles pana acum. Noi nu semanam, eram total diferiti, aveam conceptii total diferite despre relatii si iubire. Eu te iubeam cu patima, eram gata sa fac orice pentru tine, simteam nevoia sa te aud zilnic, daca nu stiam ce faci, nu ma puteam concentra la nimic. Tu in schimb, ai fost altfel, m-ai iubit in tacerea ta tipica, ai stat retras in tine, incercand cu gesturi stangace sa-mi arati cat de mult ma iubesti. Ai detestat toate actiunile mele in acest sens. Degeaba ne citeam gandurile si ne simteam atat de bine impreuna daca vedeam diferit dragostea.
Nu te mai condamn, te-am condamnat prea mult timp, crezand ca nu m-ai iubit si ca ti-ai batut joc de mine. Am realizat intr-un final ca nimeni nu si-a batut joc de nimeni, ca am facut amandoi tot ce am putut ca sa mearga. Eu nu ma pot schimba si nici tu, devenim tot mai mult noi insine. Pe calea asta vreau sa-ti mai spun pentru ultima oara ca te iubesc, cu toate ca de asta ai fugit acum si te-ai ascuns in camera ta mica si verde.
A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o, poate, niciodata...

aer proaspat

Desenezi..stau langa tine si-ti simt caldura emanata de corpul tau, caldura care iese prin porii obrajilor tai. Zambesc si-mi sprijin spatele de al tau pentru a-l citi pe Proust. Bate vantul, vant care aduce odata cu el vechi amintiri. Placeri si tristeti adunate pe o banca. Trag adanc aer in piept, vreau sa te simt din nou in mine. Vreau sa-ti fur aerul inainte de a intra in plamanii tai, vreau sa-l trec intai prin toate cotloanele corpului meu, sa ma patrunda pana in maduva, abia atunci sa-l iei tu si sa refaci procesul cu trupul tau....astfel sa ne conectam, sa fim unul, sa traim prin suflul fiecaruia.

inapoi

Si-a jurat de atatea ori ca nu o sa mai planga pentru nimeni dar degeaba. In fiecare seara plange, plange pentru tot ce ar fi putut fi si ce nu a fost, pentru ce nu o sa fie niciodata. Ea nu a reusit sa-l atraga atat incat sa faca totul pentru ea, sa renunte la orgoliu... Plange, in fiecare seara plange pentru ca nu e nimeni langa ea, pentru ca nu are un umar pe care sa se sprijine. Ea mereu trebuie sa-si pastreze aparenta de fata puternica, indiferenta, genul de fata pe care toata lumea o invidiaza ca parca nu sufera niciodata... Ele sufera cel mai mult, pentru ca tin totul in ele atata timp, lucrurile adunandu-se intr-un sertaras din sufletul lor asteptand sa vina seara, sa se reverse in perna.
A fost dezamagita de fiecare data, dar nu a incercat sa mai spere ca intr-o zi o sa-l gaseasca pe acel cineva care nu o va pune sa se consume in felul asta.
Plange, ea in fiecare seara plange pentru ca e departe si pentru ca singura nu mai poate.
A iubit cu adevarat de cateva ori...iubiri care au distrus-o si care si acum ii mai produc suferinta.
Ea vrea sa ramana singura, nu mai are nevoie de nimeni...isi vrea doar respectul de sine inapoi...

Published with Blogger-droid v1.6.8

1 00 01 001 0

-Acritura! a tipat la ea, nu ti-am spus pentru ca nu vroiam sa te superi si sa incepi sa-mi faci morala. Nu vreau sa-ti faci griji din cauza mea.
Respingere... asta a inteles ea. O respinge total, nu o lasa sa faca parte din viata lui, nu o include in deciziile pe care le ia. Sau nu se gandeste... crede ca nu e treaba ei sa stie de problemele lui, in fond e treaba lui ce face cu viata lui.
Dar sunt un cuplu... oare, indragostitii nu-si impartasesc problemele, grijirle, temerile? Nu trebuie sa se ajute, sa gaseasca un sprijin unul in celalalt? Daca unul este exclus, celalalt are pretentia sa fie tratat altfel?
Ea inainte sa-l intalneasca, nu mai avea nevoie de nimeni, avea singura grija de ea, simpla ei persoana ii era suficienta. Cu toate astea, a reusit sa se indragosteasca de el. El care o avertiza ca e gresit, ca nu trebuie sa faca asta, ca nu o sa reuseasca nimic. Dar i-a dovedit contrariul... sau cel putin asa credea, pana azi.
Credea ca l-a facut sa aibe din nou incredere, sa se deschida, sa iubeasca... In sfarsit era fericita.
Dar...

Nu stiu daca distanta sau incapatanarea au dus la asta.

Il iubeste doar ca...

-Poate ar fi bine sa ma incluzi si pe mine in planurile tale, in gandurile tale. Intelege ca oricat de prost m-as simti eu, tot vreau sa stiu ce e cu tine, ce probleme ai. Nu promit ca am sa le rezolv, dar promit ca nu o sa te las sa le infrunti singur. Doar... gandeste-te si la mine...

Da, il iubeste.

urmeaza-ma

Da-mi mana, mana ta patrata, mai mare decat a mea, dar si mai calda, mana care nu a avut niciodata rabdare sa invete sa fie indeajuns de blanda... Urmeaza-ma in camera aproape obscura, in care ne poarta incomprehensibilul hazard, fara a avea de dat socoteala nimanui, fara grija timpului care trece. Dar si fara prejudecati, caci asa cum ti-ai fi putut deja imagina, dupa multe asteptari, ne dormin acelasi lucru. Dovada sunt chiar eu, care, iata, m-am abandonat voluptatii pe un pat ametitor de moale, un pat atat de mare pentru o singura persoana... Iar tu, esti acolo, asezat la picioarele mele, si ma mangai peste picioarele goale, cu varful degetelor. E mai curand o atingere usoara decat o mangaiere, dar as sta ceasuri intregi sa iti ascult degetele care redeseneaza gleznele mele, pulpele, genunchii.
Trupul meu incepe sa se zvarcoleasca intr-un mod pe care l-as califica drept indecent, caci capul mi-e in continuare rece, cu toate ca celelalte au inceput sa mi se-ncinga. Si raman acolo...asteptand mainile tale, care si-au inteles de mult puterile si profita in mod clar de situatie.
Vezi... ma faci sa-mi curbez salele, iar fesele mele se contracta intr-un mod caraghios.
...
Tot cautand prin asternuturi, piciorul meu stang a dat de tine.
Sunt a ta in intregime. Simti cum iti apartin? Cu o mana infipta in parul tau, iar cealalta fanatic desenandu-ti conturul spatelui, ma las abandonata posedarii de catre tine, te doresc cu pasiune.
...
Ce te-ar mai putea interesa la o femeie pe care ai dezbracat-o, a carei pudoare a capitulat sub privirile tale, care a gemut sub mangaierile tale, a tipat in imbratisarile tale?

amalgam de cuvinte

Vroiam sa te indragostesti de mine, recunosc asta mi-a fost planul. Vroiam sa ma iubesti nebuneste, sa tremuri la auzul pasilor mei, simpla mea prezenta sa-ti starneasca dorinta. Era ceva in felul cum stateam, sau in ceea ce am spus, care ti-a declansat intentia de a ma proteja, ca si cum as fi avut nevoie de ajutor...si aveam, aveam nevoie disperata de tine. In ciuda fostelor mele relatii carpite, impotriva vointei mele si a nevrozelor mele obosite, aveam nevoie de tine.
Mi-e bine cu tine, ador fiecare lucru la tine, fiecare lucru care te deosebeste de ceilalti, care te defineste. Imi place atentia pe care mi-o acorzi, atentie de care aveam si am mare nevoie, care ma face sa ma simt ca apartin cuiva. Imi place ca imi intelegi si respecti toate tabieturile chit ca-ti plac, chit ca nu. Imi place pana si negativismul si incapatanarea ta. Da, pentru ca ele te fac sa ai nevoie de mine, pentru ca te echilibrez, te linistesc.
Cum ai plecat, mecanismul meu a cedat, nu ma mai pot concentra, nu ma mai gandesc la altceva, daca nu-ti simt parfumul ma simt singura... Aseara te-am cautat frenetic prin asternuturi... m-am trezit soptind la perna pe care o tineam in brate "Buna dimineata iubitule".
Te intorci "acasa" dupa ce ai cunoscut si ai gasit in cineva multe dintre lucrurile bune si sanatoase pe care le cautai de mult timp si nu le-ai gasit pana acum, si realizezi ca aceasta prietenie te readuce la viata, te regenereaza dar in acelasi timp te si doare ca esti fortat sa stai departe.

Eu iti duc dorul.
Eu abia astept sa te vad, sa te simt.
Eu ma vad cu tine, vad viitorul.
Eu te iubesc.
Tu?

Adieu mon ami

Privind inapoi imi dau seama ca toate amintirile pe care candva le pretuiam mai mult decat orice pe lume, incep sa se estompeze. Se sting usor usor, mi se pare o eternitate de cand nu am mai vorbit, desi a trecut doar o luna. "Bai, iti mai aduci aminte ca aici l-ai cunoscut?" , "Stiu locul, dar nu mai stiu cum s-a intampalt...". Totul se sterge. Iau cutia plina de amintiri, cutia trecutului meu. De fiecare data cand aruncam un ochi prin ea, ma apuca instantaneu plansul, de data asta... nu am reusit sa-mi aduc aminte de unde erau majoritatea lucrurilor. Inainte iti puteam reproduce cuvant cu cuvant fiecare discutie, acum am ramas cu vesnica (deja devenita maxima) " tu nu ma intelegi".
Stiu ca te-am inteles atunci, te-am inteles cel mai bine, stiu asta pentru ca ai recunoscut-o. Dar acum, cand vad cum te porti cu cei din jurul tau, cum ti-ai lasat pietenii care tineau la tine... Mon dieu cum te-ai schimbat. Nu mai esti baiatul de care m-am indragostit nebuneste candva, dar... de cine m-am indragostit?
Prea multe randuri ca sa spun ce... ca te-am pierdut prin amintiri, amintiri care dispar pe zi ce trece, curand, foarte curand, nu o sa-mi amintesc cine ai fost si ce ai insemnat; si stii de ce? Pentru ca in final... nu ai insemnat nimic, nu ai stiut sa apreciei niciodata ce ai avut langa tine pana nu l-ai pierdut, drept urmare, pe cat de repede am inceput sa te iubesc, pe atat de repede am inceput sa te uit.
Adieu mon ami.

vocea umana

Orice cuvânt al lui e mai bun decât tăcerea care va urma după ce va închide telefonul.

balada pentru un nebun

Desi mai simt vinul si candoarea ta in mine,incerc sa ma echilibrez incetul cu incetul. Suntem total impresurati de intuneric si de ceata. Incep sa-mi imaginez ca ma aflu in pantecul matern - unde timpul si gandirea nu exista. Aceasta capitala a Infernului ma sufoca.
Tot ce spui incepe sa nu mai aibe sens. Camera se invarte, tu in continuare iti plimbi degetele pe fragezimea pielii mele. In aer se amesteca un puternic miros de tutun si alcool cu urme vagi de sudoare, conturand extazul nostru de seara trecuta. Ne-am ridicat amandoi si cu gesturi stangace, ineficiente si incurcate din cauza ametelii, plutind...avand capul plin de fum, ne incurcam in maneci, nasturi si fermoare. Te-ai apropiat de mine, m-ai luat in brate si mi-ai soptit cateva cuvinte. Niciodata in viata nu m-am dezmeticit atat de rapid.
Te-am sarutat pe frunte si am inchis usa.
Doi nu a fost niciodata un numar.