iarna

Nu simtiti ca vine iarna?

Nu va simtiti adormiti si parca nu aveti chief de nimic? 

Ai sta ore in sir privind pe geam, sau privind beculetele din pom cum isi schimba culoarea iar si iar. Te uiti la televizor, pretinzand ca asta te distreaza.  Te uiti absent la acel ecran. Vorbele personajelor se indeparteaza de tine cu fiecare minut care trece.  Esti molesit. Nici nu ai face ceva, dar nici nu ai dormi. Pur si simplu stai. Nici macar nu te plictisesti.

Ce penurie...

Iarna iti deschide cele mai vechi rani. Iti amintesti de anii cand erai mai mic, cand nu conta scoala, nu conta iubirea, obligatiile, nimic. Conta doar joaca si distactia. Iti amintesti cum ieseai pe aleea din fata blocului cu rolele, sau cand te jucai sotronul. N-aveai treaba. Ai fi stat de dimineata pana seara afara, nici nu conta daca mancai sau nu, joaca te hranea. 

Te jucai cu baietii lejer. Nu iti puneai problema de a fi prezentabila, sa te placa respectivul. Te durea in cot de asta, vroiai doar sa te distrezi.

Acum nu mai ai timp de nimic. Ai vrea sa retraieti macar pentru o clipa trecutul. 

Te plimbi printre "plopii fara sot", vazand copii jucandu-se fericiti. Afara e urat si sta sa ploua grabesti pasul spre casa, ca nu ai vrea sa racesti sau sa ti se increteasca parul. Copii se joaca cu frenezie. Ti-ai dori sa vezi viata prin ochii lor... In mintea ta, viata iti este data de la capat. Din momentul in care te-ai nascut si ai plans, cand ai ajuns la gradinita, si cand te-a dus bunica la deschiderea anului scolar, clasa I. Vezi din nou momentele de bucurie si de tristete. 

Te opresti. Te intorci spre acei copii, zicandu-ti in mine: "nu-mi pasa daca racesc! si da-l incolo de par, nu ma vede nimeni", si in acea clipa, incepi si te joci cu ei de parca ai fi de varsta lor. Ce bine e sa fi din nou copil!

Iata ce provoaca iarna...