vineri, 11 septembrie 2009

Intr-o zi

Nu asculta nicodata, se gandeste ea si da cu piciorul intr-o piatra. La naiba, de ce ma chinui eu atata sa ii explic ceva, ce el oricum nu va intelege niciodata? Pot sa ii explic cat de bine pot, de cate ori ma tin nervii, nu va intelege... Da de ce? De ce are impresia ca mereu are dreptate, pff, vreau sa stau jos - se aseaza pe o banca la coltul unei case parasite - nu e de acord cu nimic din ce zic, si cand zice "da, ai dreptate", imi spune asta doar ca sa tac mai repede ca s-a plictisit. Nu spun ca detin adevarul absolut, dar poate am si eu in prostia mea o farama de dreptate. E chiar asa de greu pt el sa inteleaga asta? Fac ceva..se supara, orice fac sau orice zic, reusesc sa il supar, nimic nu e bine. M-am saturat -tipa fata. Se ridica de pe banca si o ia la stanga dupa casa. Se ciocneste de...El. A auzit tot. Nicio reactie din partea lui, fata incearca sa ii zareasca ceva pe chip, nimic.. A ramas masca.. Nici acum, nu spune nimic.- Intr-o zi, cand ai sa ma cauti, nu ai sa ma mai gasesti. - ii spune fata si pleaca plangand.-

Niciun comentariu:

Carla's