povestea Anei

Azilul Bakra, un azil obisnuit, unde isi petrec batranii ultimele clipe din viata. Undeva la etaj, pe coridorul principal, e camera 23, camera Anei. Sta de 4 ani la Bakra, dar nu a iesit niciodata din camera si nici nu vorbeste cu nimeni. Nimeni nu intelege de ce face ea asta. Dar ea, Ana, are o poveste, pe care, din fericire nu o stie nimeni.
Iata povestea Anei...
Avea 17 ani cand s-a intamplat. Era vara atunci. Ana tocmai terminase de intins rufele in curte, pentru ca era foarte cald, s-a gandit sa mearga la lac. Nu era nimeni prin jur, s-a dezbracat si s-a aruncat in apa. A stat pana i s-a incretit pielea, iar cand a iesit, l-a vazut pe el, Andrei. Si da, poate suna invechit, dar s-au iubit mult timp, erau nedespartiti, se intalneau mereu la lac; pana cand, intr-o zi, Andrei nu a mai aparut.
Ana l-a asteptat o zi intreaga, refuza sa creada ca Andrei nu va veni. N-a pus geana pe geana, spera sa-si vada iubitul venind pe poteca. Nu a aflat nici pana acum ce s-a intamplat cu Andrei, nu a primit nicio veste de la el. Multi spuneu ca s-a sinucis sau ca a fost omorat, altii ca a gasit pe altcineva si ca a plecat departe, la oras... Ana nu zicea nimic, a ramas tacuta.
Acum, la 79 de ani, adusa cu forta in azil, ea inca il asteapta, se uita pe fereasta si il asteapta, sperand ca intr-o zi, Andrei sa apara la geamul ei.

Epilog:
Ana s-a stins la 84 de ani. Numai gandul ca Andrei va aparea, a tinut-o atata in viata.