prin minte

Prolog

A fost adus cu forta, batut, trantit si batjocorit de toti cei din spital. A fost aruncat intr-o camera obscura, fara geamuri, legat de maini si de picioare. Nimeni nu intra in camera, nimeni nu vorbea cu el, era interzis. Ii aruncau o data la 2 zile un colt de paine si o sticla cu apa, si numai atunci intra cineva la el. Doctorii il vedeau prea linistit, si i-au fixat o zi pe saptamana o intalnire cu un psihiatru. Psihiatrul era o tanara studenta, dar cu un viitor promitator. O chema Maria, lucra la spital de 1 an, un an in care a facut cunostiinta cu partea intunecata a societatii. Era tanara dar nu se lasa intimidata de nimeni si nici nu se speria usor.

*
Maria isi facea tura de noapte, trebuia sa mearga sa vada ce face George, tanarul inchis pentru omor.
- Buna George, cum te simti? Intreaba Maria incercand sa introduca in camera un scaun.
George nu-i raspunde, nici nu ridica capul din pamant.
- George, trebuie sa vorbesti cu mine.
Nu raspunde.
- Bine atunci, cum vrei. Hai sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie..
George ridica capul din pamant, se uita indifferent la ea si ii spune:
- Nu ma intereseaza povestile altora.
- Atunci spune-mi o poveste despre tine, spune Maria incantata ca el o baga in sfarsit in seama.
- Nu-mi plac povestile.
- Stiu ca te doare, dar povesteste-mi despre familia ta.
Nu mai raspunde, lasa capul in pamant si isi musca buzele pana incep sa-i sangereze.
- Imi cer scuze, nu esti pregatit. Poti sa-mi spui cu ce obiect te asemeni?
- Nu seman cu niciun obiect. Raspunde el indiferent.
- Te rog George concentreaza-te, fa un efort.
- Sunt o veioza, raspunde el privind-o fix.
Maria nu intelege, nu stie cum sa interpreteze, se uita la el cerand detalii.
- Sunt o veioza, pentru ca atunci cand am pasiuni, cand imi doresc ceva, atunci cand am de indeplinit ceva, ma aprind, sufletul meu prinde viata. Iar atunci cand sunt confuz, trist, indifferent, e intuneric in sufletul meu.
Din prima zi de cand Maria l-a vazut si de cand i-a citit biografia, a stiut ca poate invata ceva de la George. Din primele discutii, discutii seci, a putut sa-si faca o idée despre caracterul lui.
- Ne vedem saptamana viitoare George, pa pa.
Era pierduta, nu intelegea ce vroia sa spuna George, s-a retras in camera ei, in seara asta avea de meditat. S-a dezbracat si a intrat in dus, mereu ii venea inspiratia in dus.
Se gandea la trecutul tanarului, isi facuse in cap un film, care acum se derula cu repeziciune. Nu intelegea unele lucruri. A inchis ochii si si-l imaginea pe George cu un revolver in mana. Gandul acesta i-a produs frisoane, a deschis ochii si i-a vazut chipul lui George reflectandu-se in apa din cada. S-a speriat infiorator, aproape ca i-a scapat un tipat. A dat o data cu dusul pe ea, a smuls un prosop din cui si a iesit din baie. Probabil se gandise prea mult la el, dar de cand l-a vazut, ceva a atras-o la el, o atragea intr-un fel pervers. Intelesese ca George a vrut sa-si razbune familia, dar nu intelegea de ce a practicat acel ritual diabolic de a le manca inimile criminalilor. Vroia sa stie daca acest ritual insemna ceva anume pentru el, vroia sa afle asta, era atrasa de aceasta obscuritate.
A luat pe ea un tricou si s-a trantit in pat, poate maine va cere voie sa-l vada pe George.

*
Directorul spitalului i-a permis o vizita suplimentara la George. Era momentul sa afle ceea ce o macina si ceea ce ii starnea interesul de peste 2 saptamani.
- Azi nu aveam consiliere draga Maria, ce te aduce pe la mine? Intreaba George pe un ton glumet.
- Buna si tie, ai dormit bine?
- Sunt legat ca un caine, imi cer scuze ca mi-am uitat manierele acasa; ii spune el usor ironic.
- George, ce inseamna inima pentru tine?
- Inima este un organ musculos,cavitar, tetracameral, care pompeaza ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene.
- Te-am intrebat ce inseamna pentru tine inima, nu ce este inima.
- Sursa de viata.
- Metaforic vorbind George, ce simbolizeaza inima pentru tine?
George nu a mai raspuns.
Maria a plecat, si si-a continuat tabieturile, dar in seara aia, in dus, s-a intamplat ceva.
Imaginea lui George nu s-a mai reflectat in cada, s-a reflectat in aburii din camera, parka era o fantoma. Acea forma i-a vorbit: “Uita-te bine la mine…ceea ce vezi nu e ceea ce sunt /Uita-te la mine,ce vezi?/ Vezi doar ochii tristi si expresia sadica,/ Cum visez viitorul in lungi amiezi/ Si te privesc cu ura malefica”. Dupa aceste cuvinte, aburul s-a lasat in jos pe covor.

*
Saptamana urmatoare, Maria s-a dus la George la sedinta. A intrat in camera, dar camera era goala. A fugit la director, ca sa afle intr-un tarziu, pe ocolite, ca George a murit cu cateva zile inainte.
Maria a facut un mic calcul, si a realizat ca el a murit exact in ziua cand “figura” lui, i-a vorbit.