1980
Franta
Paris
Sunt Carla, probabil ma cunoasteti, daca nu, nu va mai obositi sa cititi urmatoarele randuri.
In fiecare seara ma plimb pe strazile Parisului. Am mersul usor, nu imi intorc privirea din pamant si merg mereu pe partea stanga a strazii. Deseori ma plimb pe Boulevard Bourdon sau Rue de Lyon. Daca va uitati cu atentie puteti sa ma vedeti in fiecare seara.
Ma opresc mereu la cafeneaua Le Fouquets unde imi petrec aproape toata noaptea. Dau pe gat aproimativ 10 cafele pana pe la 4 noatea cand ma decid sa plec spre casa.
Merg de fiecare data singura. E trist intr-adevar. Peste tot in jurul tau vezi fete dichisite tinandu-se de mana cu cate un domn la costum si palarie, sarutandu-se pana li se raceste cafeaua.
Alta seara, aceeasi cafenea, aceleasi tabieturi.
Prima cafea, a doua si cand ma pregateam sa o comand pe a treia (comand e mult spus, cei care servesc la masa m-au invatat), un tanar de vreo 25 de ani, brunet, inalt, bine facut, cu lantul ceasului iesindu-i din buzunarul costumului sau negru ca noaptea, se indreapta spre o masa alaturata. E singur. Poate asteapta pe cineva. A cerut o cafea. A intors-o pe toate partile inainte sa bea iar cu fecare inghititura parca retraia ceva. Tinea ochii inchisi si tresarea cand cafeaua-i atingea buzele roz. Nu isi muta privirea din ceasca sa de cafea decat pentru a privi cat este ceasul. Avea miscari libere, gratioase, iti venea sa-l chemi la dans.
A baut cafeaua si a plecat.
Alta seara, aceeasi cafenea, aceleasi tabieturi si... acelasi tanar.
Era imbracat la fel, si-a dat sacoul jos si a ramas in camasa alba. O camasa alba calcata cu o precizie uimitoare. S-a deschis la un nasture, era o seara calduroasa. Cafea, a cerut o cafea.
I-am urmarit si in seara aceasta miscarile. Era un om tare placut. M-a observat, si-a ridicat privirea din cafea de parca cineva l-a hipnotizat. S-a ridicat si s-a indreptat spre mine. Mi-a zis un elegant "bonjour" s-a prezentat si s-a ajezat cu cafeaua langa mine. Il chema Joseph, numele se potrivea perfect cu infatisarea lui.
M-am prezentat, Carla. Niciun cuvant in plus. Si-a mutat privirea de la cafea la mine. Nu stiu exact ce a vazut, dar ceva l-a fascinat. Fiind aproape de el, am putut sa-i observ ochii, ochii de un albastru deschis ca cerul in zilele insorite.
M-am pierdut in culoarea lor, am si uitat sa mai beau din cafea. Cafea care pentru mine este vitala, este ca un drog.
S-a ridicat, si-a luat la revedere si a plecat, lasandu-ma sa-mi beau cafeaua.
Alta seara, aceeasi cafenea, aceleasi tabieturi, acelasi Joseph, care..s-a asezat la masa mea. "Bonjour" mi-a zis si am continuat ce am inceput seara trecuta, sa ne privim reciproc. Si asa au decurs multe zile, pana cand intr-o seara, Joseph nu a mai venit. L-am asteptat mereu, sorbind din cafea cum obisnuia si el sa faca, inchizand ochii si tresarind de fiecare data cand cafeaua imi atingea buzele.
Adieu, mon amour
Carla
Franta- Paris
1980
