Am fost si la tara, dar nu am rezistat mai mult de o saptamana, orasul ma atragea ca un magnet. Iubeam senzatia de asfalt incins, mirosul unui motor pur de Dacia, parca trecuse o fesnicie de cand nu mai respirasem ceva asemanator.
Nu suportam mirosul de balega sau de fan, nu suportam arsita de la camp.
Ase e, sunt un monstru, dar unul care trage aer in piept de fiecare data cand o Dacia trece pe langa. Ador sa pun mana intr-o zi de vara torida, pe crapaturile de pe strada, sa simt acea caldura care parca vine din centrul pamantului.
Imi plac isteriile din trafic, pasiunea cu care soferii apasa acceleratia si franeaza brusc la semafoare.
Imi place traficul greu, cand stau in masina cu radioul pornit, cu geamul pana jos si cu o tigara in mana. Iar cand ajung acasa, parca se rupe ceva din mine...astept o noua zi.
Un comentariu:
Orasul ma imbolnaveste.
Trimiteți un comentariu