vise

Tin minte serile acelea din Rotterdam, cind mergeam cu mama pe stradelele din jurul portului. Sirenele vapoarelor uriase sfisiau ceata calduta care ni se lipea de obraji ca un voal ud. Mergeam in pas cadentat ca sa ne incalzim, umezeala ne patrundea in oase, si cintam marsuri germane. *
Ne oprisem in fata unui magazin de palarii; erau de toate felurile, pentru toate ocaziile. Ce noroc am avut ca am nimerit magazinul inchis, ca altfel, mama sigur ar fi facut paguba in bugetul familiei. Cu greu o convisesem sa mergem mai departe, vroiam sa vad vapoarele in seara aia. Nu eram departe de port, prima sradela la dreapta si bereit. Eu eram cu vapoarele ca mama cu palariile, diferenta era ca eu n-aveam bani nici de carma; dar imi placea sa le privesc, imi placea mult. De multe ori ma furisam noaptea pe puntea unui vapor pozitionat mai in umbra si faceam pe capitanul, dadeam ordine, tipam de bucurie. Asta pana intr-o zi, cand mama si-a dat seama ca plecam noaptea de acasa. Nu mi-a spus nimic nici pana in ziua de azi, dar stiam ca de fiecare data cand veneam singur in port, ea ma urmararea. Nu stiam de ce facea asta, se punea in pericol, o femeie tanara, cocheta plimbandu-se singura prin port si ascunzandu-se dupa panouri publictare.
Renuntasem la visul meu, la mica mea placere, nu-mi placea sa o pun in pericol, pentru ca asa era, era in pericol, oricine ar fi putut profita de ea.
Acum, cand vedeam vapoarele, mai ca imi venea sa o trag pe punte si sa plecam pe mare, ca doi indragostiti care fug de lume. Asa am fi putut fi si noi, amanti plecati pe mare, condamnati la o eternitate de singuratate. Dar cu o femeie ca mama, niciun barbat nu avea cum sa se plictiseasca.
Ma vazuze pe ganduri, sigur ghicise la ce ma gandeam, a preferat sa imi atenueze chinul, luandu-ma cu orice pret din fata visului meu. Atunci eram tare furios, dar am inteles ca era pentru binele meu. Eram asa un visator atunci...


Nota

* Fragment din romanul Sexagenara si tinarul de Nora Iuga