Am uitat, am uitat de mine. Nu m-a mai preocupat persoana mea de mult timp. Nu am mai stat ore intregi pe balcon gandindu-ma la ce o sa fac mai departe. Lui i-am dedicat toate noptile.
Pun muzica si imi imaginez ca e langa mine. Ma duc spre el cu pasi mici in ritmul muzicii. Sta pe pat si rade, rade pentru ca ii place. Ma asez langa el. Ma ia in brate. Imi sopteste ceva la ureche si ma saruta. Ador cand ma saruta, sarutarile lui fac mai mult decat 1000 de cuvinte.
Nu vreau sa-mi dea drumul.
Ma trezesc...
duminică, 31 octombrie 2010
duminică, 17 octombrie 2010
incerc din rasputeri
Am mai vorbit despre asta, despre obsesie. Inainte nu credeam ca pot avea obsesii, ca voi ajunge ca fetele care citesc Cool Girl si il intreaba pe Dr. Love diverse tampenii legate de relatia lor.
DA! Sunt obsedata, sau dependenta. Mai bine dependenta, are o alta nuanta. Sunt dependenta de el, de simpla lui prezenta. Nu ma multumesc cu un telefon, sau cu un mesaj dat in graba pe facebook. Il vreau langa mine.
Nu vreau sa-mi spuna nimic, vreau doar sa-i simt prezenta, sa fie in camera cu mine. Vreau doar sa respire langa mine. Nu imi ajunge o ora, nici 5 nici macar o zi intreaga. Oh, il vreau pentru totdeauna...asta da obsesie...si egoism. Il vreau doar pentru mine.
Sunt geloasa pe tot si toate. Ma uit urat la fiecare fata care trece si se uita la el, injur de mama focului cand vorbeste cu alta. Scot flacari pe nari cand vad ca se pupa cu alta. Sunt geloasa pana si pe prietenii lui, pentru ca am impresia ca il cunosc mai bine decat il cunosc eu. Sunt geloasa pe profesorii lui, pentru ca stau in aceeasi incapare cu el mai mult decat stau eu. Pe camera lui, pentru ca ii stie toate secretele. Sunt geloasa pana si pe pixul cu care scrie...
Stiu ca nu e bine, stiu ca o iau razna, incerc din rasputeri sa ma calmez, sa il las in pace, sa nu-l mai sun, sa nu-i mai dau niciun mesaj...
Nu pot.. tremur toata, nu pot.
DA! Sunt obsedata, sau dependenta. Mai bine dependenta, are o alta nuanta. Sunt dependenta de el, de simpla lui prezenta. Nu ma multumesc cu un telefon, sau cu un mesaj dat in graba pe facebook. Il vreau langa mine.
Nu vreau sa-mi spuna nimic, vreau doar sa-i simt prezenta, sa fie in camera cu mine. Vreau doar sa respire langa mine. Nu imi ajunge o ora, nici 5 nici macar o zi intreaga. Oh, il vreau pentru totdeauna...asta da obsesie...si egoism. Il vreau doar pentru mine.
Sunt geloasa pe tot si toate. Ma uit urat la fiecare fata care trece si se uita la el, injur de mama focului cand vorbeste cu alta. Scot flacari pe nari cand vad ca se pupa cu alta. Sunt geloasa pana si pe prietenii lui, pentru ca am impresia ca il cunosc mai bine decat il cunosc eu. Sunt geloasa pe profesorii lui, pentru ca stau in aceeasi incapare cu el mai mult decat stau eu. Pe camera lui, pentru ca ii stie toate secretele. Sunt geloasa pana si pe pixul cu care scrie...
Stiu ca nu e bine, stiu ca o iau razna, incerc din rasputeri sa ma calmez, sa il las in pace, sa nu-l mai sun, sa nu-i mai dau niciun mesaj...
Nu pot.. tremur toata, nu pot.
luni, 11 octombrie 2010
15
Iubesc pamantul pe care calca si aerul de deasupra capului sau, iubesc fiecare lucru pe care-l atinge si fiecare cuvant pe care-l spune, ii iubesc privirea si purtarea, il iubesc cu totul..
duminică, 3 octombrie 2010
on/off
"Experienta m-a invatat ca propriul meu trup este sursa tuturor informatiilor esentiale pentru viata, care mi-au deschis calea spre mai multa autonomie si constiinta de sine. Abia cand mi-am admis emotiile atat de mult timp ferecate si am putut sa le simt, m-am eliberat din ce in ce mai mult de trecutul meu. Adevaratele sentimente nu se obtin cu forta. Ele se afla acolo si au permanent o cauza, chiar daca aceasta ne ramane adesea ascunsa." Alice Miller - Revolta trupului
Imi urasc corpul, il urasc pentru ca ma tradeaza mereu.
Vreau sa am un buton on/off. Nu ma pot lasa in voia trupului, nu pot. Unde am ajunge?
Calm, ZEN ZEN ZEN.
Imi urasc corpul, il urasc pentru ca ma tradeaza mereu.
Vreau sa am un buton on/off. Nu ma pot lasa in voia trupului, nu pot. Unde am ajunge?
Calm, ZEN ZEN ZEN.
duminică, 12 septembrie 2010
joi, 2 septembrie 2010
Cadoul
O alta zi mult prea calduroasa de vara. Acelasi Chris, aceleasi obiceiuri.
Se trezeste, isi bea cafeaua, isi trage pe el o pereche de blugi rupti si iese pe plaja. Ce noroc ca are casa pe malul marii. Se uita urat la soare, isi ia o bere de la un bar si se tranteste pe nisip. S-a tot saturat sa vada cupluri in jurul lui. Vara e trista cand esti singur. Ia o gura de bere si se duce spre apa.
- Hei, poti te rog sa ne faci o poze? il intreaba o fata semi-dezbracata intinzandu-i aparatul.
Chris se uita la ea si mai ia o gura de bere.
- Sa va ia naiba, zice el aruncand sticla goala de bere si intorcandu-se spre casa. A tras draperiile, a pornit aerul conditionat si s-a trantit in pat.
- Ciudat, tin minte ca am inchis cand am iesit din casa...imbatranesc..
Inchide ochii sa adoarma. Aude un zgomot ciudat in baie.
O fata venea pe hol in in ciorapi si fara nimic altceva, cu o expresie de pisicuta abandonata.
- Stop! a spus Chris, inainte sa poata pasi in dormitor.
Draperiile erau trase, dar Chris a mai verificat o data.
Cand s-a intors, fata era in spatele lui, pusese bratele in jurul lui, apoi il saruta pe piept. S-a adunat ca sa poata spune:
- Tu cine..
- Prefa-te ca sunt un cadou pentru o astfel de zi calduroasa, sopti ea.
A fost usor sa se prefaca, de-a lungul a mai multor ore.
Cand s-a trezit urmatoarea zi, era atat de relaxat si fericit ca mai mult nici nu se putea.
I-a luat ceva timp sa-si dea seama ca acea fata misterioasa al carei nume nu l-a aflat, disparuse.
Se trezeste, isi bea cafeaua, isi trage pe el o pereche de blugi rupti si iese pe plaja. Ce noroc ca are casa pe malul marii. Se uita urat la soare, isi ia o bere de la un bar si se tranteste pe nisip. S-a tot saturat sa vada cupluri in jurul lui. Vara e trista cand esti singur. Ia o gura de bere si se duce spre apa.
- Hei, poti te rog sa ne faci o poze? il intreaba o fata semi-dezbracata intinzandu-i aparatul.
Chris se uita la ea si mai ia o gura de bere.
- Sa va ia naiba, zice el aruncand sticla goala de bere si intorcandu-se spre casa. A tras draperiile, a pornit aerul conditionat si s-a trantit in pat.
- Ciudat, tin minte ca am inchis cand am iesit din casa...imbatranesc..
Inchide ochii sa adoarma. Aude un zgomot ciudat in baie.
O fata venea pe hol in in ciorapi si fara nimic altceva, cu o expresie de pisicuta abandonata.
- Stop! a spus Chris, inainte sa poata pasi in dormitor.
Draperiile erau trase, dar Chris a mai verificat o data.
Cand s-a intors, fata era in spatele lui, pusese bratele in jurul lui, apoi il saruta pe piept. S-a adunat ca sa poata spune:
- Tu cine..
- Prefa-te ca sunt un cadou pentru o astfel de zi calduroasa, sopti ea.
A fost usor sa se prefaca, de-a lungul a mai multor ore.
Cand s-a trezit urmatoarea zi, era atat de relaxat si fericit ca mai mult nici nu se putea.
I-a luat ceva timp sa-si dea seama ca acea fata misterioasa al carei nume nu l-a aflat, disparuse.
luni, 7 iunie 2010
prin minte
Prolog
A fost adus cu forta, batut, trantit si batjocorit de toti cei din spital. A fost aruncat intr-o camera obscura, fara geamuri, legat de maini si de picioare. Nimeni nu intra in camera, nimeni nu vorbea cu el, era interzis. Ii aruncau o data la 2 zile un colt de paine si o sticla cu apa, si numai atunci intra cineva la el. Doctorii il vedeau prea linistit, si i-au fixat o zi pe saptamana o intalnire cu un psihiatru. Psihiatrul era o tanara studenta, dar cu un viitor promitator. O chema Maria, lucra la spital de 1 an, un an in care a facut cunostiinta cu partea intunecata a societatii. Era tanara dar nu se lasa intimidata de nimeni si nici nu se speria usor.
*
Maria isi facea tura de noapte, trebuia sa mearga sa vada ce face George, tanarul inchis pentru omor.
- Buna George, cum te simti? Intreaba Maria incercand sa introduca in camera un scaun.
George nu-i raspunde, nici nu ridica capul din pamant.
- George, trebuie sa vorbesti cu mine.
Nu raspunde.
- Bine atunci, cum vrei. Hai sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie..
George ridica capul din pamant, se uita indifferent la ea si ii spune:
- Nu ma intereseaza povestile altora.
- Atunci spune-mi o poveste despre tine, spune Maria incantata ca el o baga in sfarsit in seama.
- Nu-mi plac povestile.
- Stiu ca te doare, dar povesteste-mi despre familia ta.
Nu mai raspunde, lasa capul in pamant si isi musca buzele pana incep sa-i sangereze.
- Imi cer scuze, nu esti pregatit. Poti sa-mi spui cu ce obiect te asemeni?
- Nu seman cu niciun obiect. Raspunde el indiferent.
- Te rog George concentreaza-te, fa un efort.
- Sunt o veioza, raspunde el privind-o fix.
Maria nu intelege, nu stie cum sa interpreteze, se uita la el cerand detalii.
- Sunt o veioza, pentru ca atunci cand am pasiuni, cand imi doresc ceva, atunci cand am de indeplinit ceva, ma aprind, sufletul meu prinde viata. Iar atunci cand sunt confuz, trist, indifferent, e intuneric in sufletul meu.
Din prima zi de cand Maria l-a vazut si de cand i-a citit biografia, a stiut ca poate invata ceva de la George. Din primele discutii, discutii seci, a putut sa-si faca o idée despre caracterul lui.
- Ne vedem saptamana viitoare George, pa pa.
Era pierduta, nu intelegea ce vroia sa spuna George, s-a retras in camera ei, in seara asta avea de meditat. S-a dezbracat si a intrat in dus, mereu ii venea inspiratia in dus.
Se gandea la trecutul tanarului, isi facuse in cap un film, care acum se derula cu repeziciune. Nu intelegea unele lucruri. A inchis ochii si si-l imaginea pe George cu un revolver in mana. Gandul acesta i-a produs frisoane, a deschis ochii si i-a vazut chipul lui George reflectandu-se in apa din cada. S-a speriat infiorator, aproape ca i-a scapat un tipat. A dat o data cu dusul pe ea, a smuls un prosop din cui si a iesit din baie. Probabil se gandise prea mult la el, dar de cand l-a vazut, ceva a atras-o la el, o atragea intr-un fel pervers. Intelesese ca George a vrut sa-si razbune familia, dar nu intelegea de ce a practicat acel ritual diabolic de a le manca inimile criminalilor. Vroia sa stie daca acest ritual insemna ceva anume pentru el, vroia sa afle asta, era atrasa de aceasta obscuritate.
A luat pe ea un tricou si s-a trantit in pat, poate maine va cere voie sa-l vada pe George.
*
Directorul spitalului i-a permis o vizita suplimentara la George. Era momentul sa afle ceea ce o macina si ceea ce ii starnea interesul de peste 2 saptamani.
- Azi nu aveam consiliere draga Maria, ce te aduce pe la mine? Intreaba George pe un ton glumet.
- Buna si tie, ai dormit bine?
- Sunt legat ca un caine, imi cer scuze ca mi-am uitat manierele acasa; ii spune el usor ironic.
- George, ce inseamna inima pentru tine?
- Inima este un organ musculos,cavitar, tetracameral, care pompeaza ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene.
- Te-am intrebat ce inseamna pentru tine inima, nu ce este inima.
- Sursa de viata.
- Metaforic vorbind George, ce simbolizeaza inima pentru tine?
George nu a mai raspuns.
Maria a plecat, si si-a continuat tabieturile, dar in seara aia, in dus, s-a intamplat ceva.
Imaginea lui George nu s-a mai reflectat in cada, s-a reflectat in aburii din camera, parka era o fantoma. Acea forma i-a vorbit: “Uita-te bine la mine…ceea ce vezi nu e ceea ce sunt /Uita-te la mine,ce vezi?/ Vezi doar ochii tristi si expresia sadica,/ Cum visez viitorul in lungi amiezi/ Si te privesc cu ura malefica”. Dupa aceste cuvinte, aburul s-a lasat in jos pe covor.
*
Saptamana urmatoare, Maria s-a dus la George la sedinta. A intrat in camera, dar camera era goala. A fugit la director, ca sa afle intr-un tarziu, pe ocolite, ca George a murit cu cateva zile inainte.
Maria a facut un mic calcul, si a realizat ca el a murit exact in ziua cand “figura” lui, i-a vorbit.
A fost adus cu forta, batut, trantit si batjocorit de toti cei din spital. A fost aruncat intr-o camera obscura, fara geamuri, legat de maini si de picioare. Nimeni nu intra in camera, nimeni nu vorbea cu el, era interzis. Ii aruncau o data la 2 zile un colt de paine si o sticla cu apa, si numai atunci intra cineva la el. Doctorii il vedeau prea linistit, si i-au fixat o zi pe saptamana o intalnire cu un psihiatru. Psihiatrul era o tanara studenta, dar cu un viitor promitator. O chema Maria, lucra la spital de 1 an, un an in care a facut cunostiinta cu partea intunecata a societatii. Era tanara dar nu se lasa intimidata de nimeni si nici nu se speria usor.
*
Maria isi facea tura de noapte, trebuia sa mearga sa vada ce face George, tanarul inchis pentru omor.
- Buna George, cum te simti? Intreaba Maria incercand sa introduca in camera un scaun.
George nu-i raspunde, nici nu ridica capul din pamant.
- George, trebuie sa vorbesti cu mine.
Nu raspunde.
- Bine atunci, cum vrei. Hai sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie..
George ridica capul din pamant, se uita indifferent la ea si ii spune:
- Nu ma intereseaza povestile altora.
- Atunci spune-mi o poveste despre tine, spune Maria incantata ca el o baga in sfarsit in seama.
- Nu-mi plac povestile.
- Stiu ca te doare, dar povesteste-mi despre familia ta.
Nu mai raspunde, lasa capul in pamant si isi musca buzele pana incep sa-i sangereze.
- Imi cer scuze, nu esti pregatit. Poti sa-mi spui cu ce obiect te asemeni?
- Nu seman cu niciun obiect. Raspunde el indiferent.
- Te rog George concentreaza-te, fa un efort.
- Sunt o veioza, raspunde el privind-o fix.
Maria nu intelege, nu stie cum sa interpreteze, se uita la el cerand detalii.
- Sunt o veioza, pentru ca atunci cand am pasiuni, cand imi doresc ceva, atunci cand am de indeplinit ceva, ma aprind, sufletul meu prinde viata. Iar atunci cand sunt confuz, trist, indifferent, e intuneric in sufletul meu.
Din prima zi de cand Maria l-a vazut si de cand i-a citit biografia, a stiut ca poate invata ceva de la George. Din primele discutii, discutii seci, a putut sa-si faca o idée despre caracterul lui.
- Ne vedem saptamana viitoare George, pa pa.
Era pierduta, nu intelegea ce vroia sa spuna George, s-a retras in camera ei, in seara asta avea de meditat. S-a dezbracat si a intrat in dus, mereu ii venea inspiratia in dus.
Se gandea la trecutul tanarului, isi facuse in cap un film, care acum se derula cu repeziciune. Nu intelegea unele lucruri. A inchis ochii si si-l imaginea pe George cu un revolver in mana. Gandul acesta i-a produs frisoane, a deschis ochii si i-a vazut chipul lui George reflectandu-se in apa din cada. S-a speriat infiorator, aproape ca i-a scapat un tipat. A dat o data cu dusul pe ea, a smuls un prosop din cui si a iesit din baie. Probabil se gandise prea mult la el, dar de cand l-a vazut, ceva a atras-o la el, o atragea intr-un fel pervers. Intelesese ca George a vrut sa-si razbune familia, dar nu intelegea de ce a practicat acel ritual diabolic de a le manca inimile criminalilor. Vroia sa stie daca acest ritual insemna ceva anume pentru el, vroia sa afle asta, era atrasa de aceasta obscuritate.
A luat pe ea un tricou si s-a trantit in pat, poate maine va cere voie sa-l vada pe George.
*
Directorul spitalului i-a permis o vizita suplimentara la George. Era momentul sa afle ceea ce o macina si ceea ce ii starnea interesul de peste 2 saptamani.
- Azi nu aveam consiliere draga Maria, ce te aduce pe la mine? Intreaba George pe un ton glumet.
- Buna si tie, ai dormit bine?
- Sunt legat ca un caine, imi cer scuze ca mi-am uitat manierele acasa; ii spune el usor ironic.
- George, ce inseamna inima pentru tine?
- Inima este un organ musculos,cavitar, tetracameral, care pompeaza ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene.
- Te-am intrebat ce inseamna pentru tine inima, nu ce este inima.
- Sursa de viata.
- Metaforic vorbind George, ce simbolizeaza inima pentru tine?
George nu a mai raspuns.
Maria a plecat, si si-a continuat tabieturile, dar in seara aia, in dus, s-a intamplat ceva.
Imaginea lui George nu s-a mai reflectat in cada, s-a reflectat in aburii din camera, parka era o fantoma. Acea forma i-a vorbit: “Uita-te bine la mine…ceea ce vezi nu e ceea ce sunt /Uita-te la mine,ce vezi?/ Vezi doar ochii tristi si expresia sadica,/ Cum visez viitorul in lungi amiezi/ Si te privesc cu ura malefica”. Dupa aceste cuvinte, aburul s-a lasat in jos pe covor.
*
Saptamana urmatoare, Maria s-a dus la George la sedinta. A intrat in camera, dar camera era goala. A fugit la director, ca sa afle intr-un tarziu, pe ocolite, ca George a murit cu cateva zile inainte.
Maria a facut un mic calcul, si a realizat ca el a murit exact in ziua cand “figura” lui, i-a vorbit.
marți, 25 mai 2010
iubirea e sursa tuturor relelor
Cand ma gandesc ca fiecare privire pe care mi-o arunca o putea arunca oricui. Fiecare se bucura de zambetul pe care mi-l arata mie in fiecare dimineata.
Imbratisa la fel pe toata lumea, si acum, doarme langa cine se nimereste sa-i fie alaturi.
Nimic nu era pentru mine.
Daca ar fi vrut sa-mi spuna mie vreun cuvant pe care putea sa-l spuna oricui, sa-mi impartaseasca vreun gand pe care l-ar fi putut spune oricui, vreo dorinta pe care i-ar fi putut-o satisface oricine...
Si mie mi se parea ca de mine avea nevoie, ca pentru mine erau cuvintele, privirile, atingerile...
Iubirea e sursa tuturor relelor. Din iubire mintim, din iubire tradam.
Sunt trista pentru ca lui ii e bine si mie nu.
Imbratisa la fel pe toata lumea, si acum, doarme langa cine se nimereste sa-i fie alaturi.
Nimic nu era pentru mine.
Daca ar fi vrut sa-mi spuna mie vreun cuvant pe care putea sa-l spuna oricui, sa-mi impartaseasca vreun gand pe care l-ar fi putut spune oricui, vreo dorinta pe care i-ar fi putut-o satisface oricine...
Si mie mi se parea ca de mine avea nevoie, ca pentru mine erau cuvintele, privirile, atingerile...
Iubirea e sursa tuturor relelor. Din iubire mintim, din iubire tradam.
Sunt trista pentru ca lui ii e bine si mie nu.
marți, 27 aprilie 2010
traiesc in lumea mea, nemuritor si rece
Nu te recunosc, nu ma recunosc. Unde sunt? Ce fac? Alo!!! E cineva?
E intuneric. Alerg. Negru, negru, negru. Parca e o gaura neagra, nu se mai termina. Incerc sa respir. Puls, nu am puls. Dar ma misc, vorbesc...stai, nu, eu nu vorbesc. Deschid gura dar nu iese niciun sunet. Vad, vad negru, sau am doar ochii inchisi? Incerc sa0mi amintesc ceva, orice. Nu-mi vine nimic in minte.
Stai, vad ceva, vad o lumina, alerg intr-acolo. Se zareste o silueta, sunt...sunt eu, cred ca sunt eu, ma reflect intr-o oglinda.
Ce ochi am, par trista... trista sau indiferenta?
Mai vad ceva, ceva in spatele meu. Nu inteleg, e ceva in ceata. Ahhh nu-mi pot aminti, e ceva cunoscut, stiu asta. Iau oglinda si-o trantesc de pamant. Ma intorc si dau nas in nas cu acea silueta. "Dispari, dispari am zis", trec prin ea, dispare ca un nor de praf.
Fug, fug inapoi in intuneric, in indiferenta mea. Nu te cunosc, nu te-am cunoscut niciodata!
E intuneric. Alerg. Negru, negru, negru. Parca e o gaura neagra, nu se mai termina. Incerc sa respir. Puls, nu am puls. Dar ma misc, vorbesc...stai, nu, eu nu vorbesc. Deschid gura dar nu iese niciun sunet. Vad, vad negru, sau am doar ochii inchisi? Incerc sa0mi amintesc ceva, orice. Nu-mi vine nimic in minte.
Stai, vad ceva, vad o lumina, alerg intr-acolo. Se zareste o silueta, sunt...sunt eu, cred ca sunt eu, ma reflect intr-o oglinda.
Ce ochi am, par trista... trista sau indiferenta?
Mai vad ceva, ceva in spatele meu. Nu inteleg, e ceva in ceata. Ahhh nu-mi pot aminti, e ceva cunoscut, stiu asta. Iau oglinda si-o trantesc de pamant. Ma intorc si dau nas in nas cu acea silueta. "Dispari, dispari am zis", trec prin ea, dispare ca un nor de praf.
Fug, fug inapoi in intuneric, in indiferenta mea. Nu te cunosc, nu te-am cunoscut niciodata!
joi, 15 aprilie 2010
postul cu nr 100
Mi-e dor de tine. Da, mi-e dor de zambetul tau, de mana ta, sa ma imbratisezi, sa ai grija sa ma trezesi in fiecare dimineata la timp, sa-mi dai un telefon cand ma astept cel mai putin, sa-ti aud vocea, sa te tin de mana si sa ne plimbam ore in sir, sa ma uit urat la tine cand bei prea mult, sa-mi faci ceai cu visine si rom, sa iesi pe balcon sa fumezi iar eu sa vin sa te imbratisez, sa ne uitam la un film impreuna, sa ma mangai, sa ma saruti, sa te visez, sa incerci sa-mi faci poze iar eu sa ma uit urat la tine, sa te cert ca nu mergi la facultate, sa-ti usuc parul, sa-ti port tricourile, sa ma iei de la liceu, sa vii la mine cu medicamente cand sunt racita, sa mergem impreuna la cumparaturi. Mi-e asa dor... si stiu ca si tie ti-e dor. Recunoaste! Recunoaste macar in sinea ta! Spune ca ma iubesti. Vreau ca de fiecare data cand inchizi ochii sa-ti aduci aminte de mine si sa soptesti "te iubesc!"
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Phoenix
Vreau sa fiu undeva in desert, in pustiu. Vreau sa fiu singura, departe si sa tip. Sa tip pana nu mai am glas, sa nu ma auda nimeni. Vreau sa fie ars in jurul meu, sa fie cald, sa friga nisipul iar eu sa merg desculta pe el. Drept penitenta? Nu, ca dovada de putere. Putere fizica? Nici vorba. Corpul este doar o carcasa, carcasa sufletului.
Vreau sa imbratisez cactusii, tepii sa intre in pielea mea arsa de soare.
Sa ma asez intre doua dune, sa ma frec de nisip..sa ard toata.
Vreau sa uit acum tot.
Vreau sa mor, si sa renasc precum pasarea Phoenix.
Vreau sa imbratisez cactusii, tepii sa intre in pielea mea arsa de soare.
Sa ma asez intre doua dune, sa ma frec de nisip..sa ard toata.
Vreau sa uit acum tot.
Vreau sa mor, si sa renasc precum pasarea Phoenix.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)