Vreau

Vreau sa fug in bratele tale, sa te sufoc cu sarutari. Esti al meu iubitule, in sfarsit, al meu. Vreau ca unghiile mele sa te zgarie usor pe spate, sa-ti vad muschii contractandu-se, sa ma strangi la pieptul tau. Vreau sa-mi auzi rasuflarea pe gatul tau si sa ma doresti. Vreau sa ma trantesti in pat si sa ma mangai usor. Vreau sa ma joc in parul tau, vreau sa iti placa. Vreau sa te sarut pe obraz, apropiindu-ma incet de buzele tale. Vreau sa ma doresti mai mult. Vreau sa vin peste tine, sa ma uit la tine. Vreau sa vad cum tremuri. Vreau sa ti se citeasca pe chip dorinta. Vreau sa ma saruti. Numele tau, dorinta, gura ta, aceste cuvinte, linistea se transforma in murmur, radem, capul meu cade pe spate. Vreau sa te ridici si sa-mi spui "Te iubesc".

Aiurea.

Se tin de mana.
- Te iubesc, spune el.
- Aha, si il saruta.
- Dar de ce doar aha, mereu imi raspunzi "aha" sau "super" sau "naspa". Nu poti sa m zici o data in viata TE IUBESC?!
Fata ii da drumul de la mana, se intoarce si spune: Aici trebuie sa cobor, ne vedem maine. El, o trage spre el, o tine in brate si ii sopteste: Nu, nu aici. Ai sa cobori cand ai sa ma lamuresti ce e cu tine.
- Nu e nimic cu mine, i-a raspuns fata cu ochii-n pamant.
- Atunci spune-mi ca ma iubesti, si stai cu mine, implora baiatul.
- Stau cu tine, ofteaza fata.
- Nu ma iubesti?
- Ba da!
- Atunci spune-mi! Te iubesc!
- Nu pot, suspina fata.
- De ce?
- Mi-e frica!
- Frica de ce?
- Ca nu vreau sa sufar si din cauza ta. Am suferit destul data trecuta, cat pentru o viata, nu mai vreau.
- Sa suferi din cauza mea? Ce prostie mai e si asta? Te auzi?
- Poate imi spui ca ma iubesti cand suntem impreuna, dar cine stie ce vorbesti cu amicii tai cand eu nu sunt de fata. Poate iti bati joc, poate sunt doar un alt pion pe tabla vietii tale.
- Cum poti sa spui una ca asta?
- Pentru ca am suferit din cauza asta, si de atunci nu mai arat ce simt.
Baiatul o strange in brate si o saruta: Nu va fi asa.

5 minute

5 minute pana la inceperea spectacolului.
"Andre, esti gata? in 5 minute intri."
Undeva in spatele cortinei, Andre asteapta, priveste multimea, recapituleaza totul. >Lumini, efecte pirotehnice, pe a treia melodie ma dau putin in spate, pe a sasea ma urc in spatele lui Mike... ok ok<
"Andre!!!? Unde e Andre? L-a vazut careva pe Andre? intra intr-un minut".
"Aici" a spus, si a urcat pe scena "Buna seara Germania!" si acordurile primei melodii rasuna in toata sala.
Totul decurge conform planului. Dupa 5 minute de aplauze frenetice, trupa se intoarce pentru bis. Publicul e plin de energi.
Acordurile ultimei melodii se pierd... luminile se sting, si o ultima flacara iese din podea, concertul a luat sfarsit.
"Omule, unde ai fost, era sa ma nenorocesti, vroiai sa im pierd slujba?"
"Scuze, eram cu ale mele.." se scuza Andre absent.
"Ale tale, ale tale, mereu esti cu ale tale, fii atent la mine, data viitoare sa-ti lasi gandurile pentru cand o sa fii pe WC, inteles?"
Andre a facut un semn intr-o parte cu mana si a iesit in parcare.
Poate are dreptate Steve, poate pierd prea mult timp gandindu-ma la mine...arr ce frig e afara...
Andre isi pune gluga in cap si isi aprinde o tigara. Trage un fum.. se uita la ea, si o arunca. "La naiba cu asta" isi scoate pachetul de tigari din buzunar si il arunca la primul cos de gunoi "de cateva luni tot zic ca ma las de fumat", isi baga mainile in buzunar se urca in autocar si se culca.
Urmatoarea zi.
13.30
"Andre, ai intarziat, dar nu-i nimic, vino sa iti prezint planul concertului de azi" Steve ii face semn sa se apropie. "Uite cum facem, pe soloul de chitara de la Angel, iei astea doua tevi in mana si jonglezi cu ele, din acestea o sa iasa flacari."
"Eu nici macar nu stiu sa jonglez cu doua mere, vrei sa jonglez cu foc?" il intreaba Andre evident mirat.
"Desigur, publicul va fi incantat, trebuie sa aducem cateva noutati in concert."
"Nu am nimic cu noutatile, dar pur si simplu cred ca ar fi trebuit sa imi zici asta cu cateva luni inainte, sa iau lectii, nu cu 7 ore inainte de concert."
"Hey, eu sunt seful aici si vei face cum iti zic, pe soloul de la Angel vei gasi tevile in fata tobelor, si cum vei incepe sa le rotesti, vor iesi flacari. Acum, nu mai pierde timpul si antreneaza-te."
Steve a plecat sa dea alte indicatii si Andre a ramas uimit in fata tevilor. "Se pare ca am ramas doar noi.." spuse Andre vadit descurajat.
20.00
In tot acest timp, Andre a jonglat cu focul... spre surprinderea lui Steve si chiar a lui Andre, jonglatul nu a fost chiar atat de dificil.
20.30 incepe concertul
"Hai Andre, urmeaza Angel" i-a soptit Steve in casca.
Se aude soloul de chitara, Andre se duce la tobe si incepe sa jongleze. Din aplauzele necontenite ale publicului, Andre capata curaj. "Incearca sa la dai printre picioare" ii spune Steve in casca. Andre ezita, "Acum!" s-a rastit Steve, si Andre s-a supus. In doar o fractiune de secunda s-a produs incidentul, i-a luat foc piciorul. Toti au sarit in ajutorul lui, Steve in schimb si-a aruncat castle si microfonul tipand exasperat "nu pot lucra cu incompetenti" si a plecat.
Andre a fost internat in spital cu arsuri grave. Doctorii au spus ca si-ar putea pierde piciorul drept. La auzul acestor cuvinte, membrii trupei s-au revoltat si au inceput sa tipe la Andre "mereu vrei sa fii in centrul atentei, mereu vrei sa primesti toate aplauzele, nu te mai saturai, si acum, din cauza ta s-a dus cu trupa noastra, ai idee ce o sa scrie maine presa?"
Andre nu a zis nimic, a stat si a ascultat, a tinut toata durerea in el. Respira din ce in ce mai greu. Nu suna la asistenta, asculta si inghitea toate jignirile colegilor de trupa, asa zisi prieteni ai lui. "Ei, ce naiba ai de zis" se rasteste Mike.
Cu o ultima suflare, Andre sopteste "imi pare rau"...
"Iti pare rau, iti pare rau..ce sa zici si tu, e numai vina ta!" continua Mike. Si toti pleaca fara sa isi dea seama ca Andre nu mai e.

Inainte

E seara si ma plimb pe strada. Mi-e frig, mi-e tare frig, rochia mea alba nu e facuta pentru o plimbare noaptea. Imi cuprind corpul cu mainile si merg mai departe. Nu, acasa nu ma duc, nu vreau, e prea multa tristete acolo. Am renuntat de curand si la hainele mele negre, imbracandu-ma in alb, sper sa alung durerea.
Trec pe langa un magazin care are in loc de geamuri, oglinzi. Ma opresc in dreptul uneia si ma privesc. Par atat de inocenta in rochia asta, atat de.. pura, asta cred ca e cuvantul. Incep si plang. Asta nu sunt eu, imi zic, si o iau la fuga pe strada pustie, luminata din 5 in 5 metri de cate un felinar obosit.
Ma opresc la o intersectie. Pe unde sa o iau. La dreapta, e negru, e mult prea intunecat, iaar la stanga, sunt prea multe lumini. Ma asez langa un zid. Imi cuprind genunghii cu mainile si incep sa plang. E atat de greu sa-ti alegi calea...
Dupa 5 minute, aud pasi venind spre mine. Ma uit in sus si vad o batrana care imi intinde mana "ce ai patit draga mea?". Ma uit socata la mana, pe urma la chipul ei. Ce vrea batrana asta de la mine, de ce e asa buna cu mine, nu e speriata? nu ar trebui sa fie speriata?
"Te inteleg perfect" imi zice aceasta.
Cum, ce a zis? Ca ma intelege perfect? Dar cum, nu am zis nimic, ce sa inteleaga ea?
Si in secunda urmatoare, o vad asezata langa mine.
Nu cred ca am vazut in viata mea o asemenea persoana.
Ma cuprinde in brate si imi zice "exact aici am plans si eu, acum 40 de ani. Tin minte si acum, era o zi la fel de urata ca asta, si eram imbracata in rochia alba a mamei."
Ma uit la rochia mea, e alba....
"Si.. ce ati facut? vreau sa zic..." am intrebat eu..
"Draga mea, eu, am mers inainte. Nici stanga, nici dreapta, inainte!"
M-am intors la ea, dar batrana nu mai era langa mine. M-am ridicat repede si m-am uitat in fiecare parte. In departare, vad o silueta.
"Inainte!" mi-am zis, si am fugit intr-acolo.

R I P Michael Jackson

Miezul noptii, ploua, tuna, fulgera, o noapte imposibila.
Oamenii se indreapta grabiti spre casele lor. E o senzatie ciudata in aer, toata lumea a observat asta, poate e doar de la furtuna de afara.
Ajunsi acasa, dupa un dus natural, lumea se schimba, se usuca, si ca in fiecare noapte, deschide televizorul pana adorm.
Cu putin dupa mezul noptii, CNN a aruncat bomba "The King Of Pop dead".
Toti raman inmarmuriti, tmpul parca trece pe langa ei fara sa simta, le vin in minte imagini din trecut cu Michael.
E socant, e trist, e devastator.
La doar 50 de ani, Jacko a murit.


RIP
Michael Jackson
1958-2009

RIP

Demult, am auzit un planset aici, un copil plangea intre acesti patru pereti. A plans ore, zile intregi si nimeni nu s-a intrebat cine era si de ce plangea. Toti se purtau normal, auzeau plansetul zilnic, dar nu se opreau si nici nu chemau ajutoare; dar intr-o zi, s-a oprit. Nu s-a mai auzit niciun copil, niciun scancet de durere, nimic, s-a facut liniste. Nimeni n-a indraznit sa intre in casa aceea, nici dupa ce plansul s-a oprit. De ce? De ce atat ignoranta? S-a pus o banda in fata usii, s-a interzis accesul in acel loc cumplit. Intr-o seara, cand ploaia era de neoprt, m-am aventurat in abisul intunecat al iadului, in acea casa parasita. Nimic nu parea ciudat, bizar, nimic nu indica faptul ca cineva a plans acolo, ca cineva s-a chinuit zile intregi intre acei pereti. Dar, am continuat sa privesc, sa cercetez. Intr-un colt, langa fereastra, am zart un patut mic de copil, candva era rozaliu, dar culoarea a palit odata cu timpul. Inauntru era o papusa, o papusa cu parul blond carliontat si cu ochii albastri. Trebuia sa fie tare la moda in acea vreme. Am mai aruncat o privire in jur, pe jos, era aruncata o carte. Am rasfoit-o putin, lipsea o pagina, doar una. Cine si de ce a rupt-o? Poate era un semn. Am cautat pagina lipsa, dar fara rezultat. Am lasat-o balta. M-am intors sa plec, dar atunci, am auzit: acel planset, acel planset de demult. Oare l-au auzit si ceilalti? Sau doar eu? Am fugit si am deschis usa, nimeni nu era pe hol, inseamna ca nimeni nu a auzit. Eram oare nebun? Nu stiu, dar acel planset, acea amintire poate, mi-a starnit interesul. M-am intors in camera. M-am uitat imprejur... totul era la fel. Poate a fost doar imaginatia mea, poate am auzit acel planset pentru ca in subconstientul meu, vroiam sa aud asta. Nu e nimeni aici. M-am intors si atunci l-am auzit dn nou. Dar nu mai era un scancet de durere, era diferit. Venea dn peretele de langa fereastra. Asta insemna ca era in camera alaturata? Imposibil. M-am apropiat de perete, am apropiat urechea usor, temandu-ma de ce as putea auzi. Atunci am auzit din nou, mai tare, mai profund. Am ciocanit de doua ori in perete. Suna a gol. Deci mai era o camera dincolo de zid, poate nu o camera in adevaratul sens al cuvantului, dar era ceva, o gaura, o scobitura, era ..ceva. Am apucat repede cartea care mai devreme era pe jos, si am lovit cu toata forta in zidul acela, incercand sa fac o crapatura, oricat de mica ar fi fost. Am reusit sa fac o mica gaura. Am bagat un deget si am fortat zidul, s-a crapat mai mult si am reusit sa vad inauntru. Era o camaruta ascunsa. Era mica, m-am gandit ce ar fi putut intra acolo, si mi-a venit in minte imediat papusa. Am aprins o lumanare ca sa vad mai bine, acolo era o pagina. Era pagina care lipsea din carte. Erau incercuite cateva cuvinte, apareau cateva numere, parca era un cod. Am incercat sa pun totul cap la cap.
Pe foaie scria asa:

I am the way
I am the light
I am the dark inside the night
I hear your hopes
I feel your dreams
And in the dark
I hear your screams
Don't turn away
Just take my hand
And when you make your final stand
I'll be right there
I'll never leave
All I ask of you is
Believe.

Am luat pagina, am impaturit-o si am iesit din camera. Acum, parca totul imi era mai incetosat,fragmente din trecutul casei acelea imi veneau in minte.
Vroiam sa spun o groaza de lucruri, dar nu stiam cum, coborand scarile spre apartamentul meu, nu am putut articula decat "rest in peace my love, may flights of angels wing you to your rest."

se ridica cortina

S-a dat drumul in sala la spectatori.
Actorii in culise.
Acele 10 minute au fost infernale.
Imbratisari si multe emotii. Toti pandeam dupa cortina. "Uiteeee e mama."
Rugaciune, o mica rugaciune inainte.
Luminile se sting.
Incepe muzica.
Se ridica cortina.
Let the game begin.

Eu sunt sufletul care vesnic neaga

Nimic nu cred. Zi-mi patima mai mare decat cea pe care o savarsesc deja. Crezi ca e drept, ma intrebi? Nu, probabil nu e drept, dar asa gandesc. Daca ai putea vedea totul prin prisma mea macar o data, o clipa, ai intelege de ce gandesc asa. O eternitate captiv in acest suflet... sa vezi in fiecare clipa din viata, amintiri nemiloase scrijelite pe peretii sufletului, nu, asa nu ai putea. Ai striga, ai implora, si tot degeaba.
Am sustinut mereu ca simturile nu inseala, judecata inseala.
Daca cred in dragoste, in Dumnezeu? Niciodata nu pot da acelasi raspuns. Daca cred in tine, in ce imi spui si imi demonstrezi, nici asta nu stiu, cert e, ca eu, sunt sufletul care vesnic neaga.

P.S
Nu e niciun apropo!!!! Or something...e doar un post

fata cu ochii-n pamant

Sa ne intoarcem in timp. Multi multi ani in urma. Pe vremea cand vrajitoarele erau arse pe rug, si printii medievali treceau calare pe cate un cal negru pur-sange, prin imprejurimi.
Tu esti printul! Eu sunt o simpla fata, o taranca de pe mosia ta.
Oh, la fiecare apus de soare, treci calare inspectand pamanturile. Cand te vad, plec capul in jos, nu imi permit sa te priesc in ochi. Asa trec noptile, tu trecand calare pe langa mine, fata cu ochii-n pamant.
As vrea ca intr-o seara, sa descaleci de pe Lord, calul tau favorit, si sa vii spre mine, sa-mi ridici fata si sa ma lasi sa-ti privesc ochii. Sa-mi zici "nu-ti mai ascunde privirea, ma doare cand faci asta".
Stiu, asta nu se va intampla niciodata, dar totusi, fata cu ochii-n pamant inca spera.


Inspirata de:

Daruieste-te mie!

Sufletul meu descinde in caldarile iadului.
Suntem doi pacatosi uitati in lumina zilei.
Ne-am incrustat in carne, un vers, versul nostru "this beautiful hell of ours".
Nu dormin noptile. Facem dragoste pentru diavol.
Uitam de cei din jur. Ei nu sunt ca noi, nu trebuie sa fie ca noi.
Traim in nebunia noastra. Daruieste-te mie. Hold me inside your infernal offering.
Daruieste-te mie si vom uita de tot ce ne inconjoara, we`ll live only for us, for our bodies. Eternal pleasure.
Daruieste-te mie si vom patrunde intr-o alta lume, o lume a placerilor interzise.
Daruieste-te mie!
Daruieste-te mie!
Daruieste-te mie!

99 ultima scrisoare

Am primit scrisoarea ta. E foarte diferita fata de celelalte, parca nu mai esti tu, te-ai schimbat, de ce? pentru ce? pentru cine?
But tell me, does she kiss like I used to kiss you?
Does it feel the same, when she calls your name?
Am fost fericiti impreuna, am trait atatea lucruri minunate. Am fost simbolul fumusetii eterne, am facut eternitatea frumoasa. Am umplut lumea de zambete, am sufocat-o cu fericirea noastra. De ce, pentru cine?
Chiar asa usor poti uita totul?
O sa mergi cu ea prin acelasi locuri si nu o sa iti amintesti nimic? Vei fi indiferent?

> I`ll miss you, I`ll love you for ever. This is goodbye. Carla 99 <