Intorc pagina, am ajuns la un alt capitol. Ma uit sa vad cat mai am de citit, peste cate trebuie sa mai trec. Paginile parca nu se mai termina. "Uite cat mai ai, treci peste, doar nu o sa ramai la capitolul asta o vesnicie", imi zice mama mangaindu-ma pe crestet. "Vreau sa fiu singura, te rog, vreau sa rasfoiesc in liniste" ii raspund. Are atata dreptate, mereu are dreptate...sunt nervoasa, nervoasa pe mine fiindca nu o ascult niciodata. "Da, uite urmeaza un nou capitol, si inca unu, si inca unu." Dar nu incetez sa ma intreb, de ce acesta a fost atat de scurt... de ce. Dau inapoi foaia. "Imi place" zic zambind. Mai dau o pagina inapoi, inca una, si inca una, si tot asa, pana la inceput. Cat mi-as dori sa ma pot intoarce in timp de cate ori as avea chef. Sa fie asa simplu, asa...ca si cum ai citi o carte.
Acum.. nu pot spune unde sunt. Inapoi ...sau inainte.. sunt cu o pagina in mana.. sunt undeva pe aici..la granita cum ar veni..
2 comentarii:
splendid scris, mi-a placut foarte mult
Mai avem de scris..
Trimiteți un comentariu