luni, 5 octombrie 2009

Obituary

Se gandea, oare ce o sa scrie despre el cand va muri?
S-a asezat la birou, si-a tras spre el o foaie de hartie, a luat un pix si a inceput sa scrie. "Voi fi amintit pentru... pentru..pentru simul umorului", ba nu.. nimeni nu a ras la glumele mele, adica au ras, dar Maria mi-a spus ca au ras mai mult de mine, si oricum, nu vreau sa fiu amintit ca un nebun care rade non-stop. "Voi fi amintit pentru bunul gust". Mi-am aranjat singur apartamentul, covor adus din Turcia, cele mai bune lampi din Franta, mobilier din secolul XVI din Italia, bine multi au spus ca apartamentul e prea incarcat.. Nu, nu vreau sa fiu amintit pentru asta, nu vreau ca lumea sa creada ca am fost un superficial.
"Voi fi amintit pentru cultura mea in arta si literatura". Am citit mult viata asta, l-am citit pe Shakespeare, Dante, Goethe, Balzac... doar ca, nu prea pot sa le explic celorlalti despre operele lor, nu ca nu le-as fi inteles, nu, doar ca nu au capacitatea necesara, nu au intelectul meu. Oricum, nu vreau sa fiu amintit ca fiind un tocilar.
Si tot asa, sterge si scrie, sterge si scrie...si la final, pe o foaie complet alba, scrie pe centru "Voi fi amintit ca.. OM". Asa este, am nimerit, lumea va trece pe langa locul meu de veci, si va spune "aici se odihneste un om".

joi, 24 septembrie 2009

P.S te iubesc

Imi place atat de mult cand ma atingi usor pe umeri. Imi dai fiori. Imi plac buzele tale atat de dulci...atat de delicioase. Imi place sa ma joc in parul tau... e o placere atat de mare. Imi place cand ma strangi in brate, daca ar fi dupa mine, as sta in bratele tale o zi intreaga si nu m-as satura. Imi place sa te sarut pe obraz... Imi place cand ai buzele reci. Imi place cand ma saruti pe gat, cand ma atingi usor pe sani. Imi place cand razi. Imi place vocea ta. No one touched me like you do..
Imi place sa stiu ca ma iubesti. Imi place ca te iubesc.

luni, 14 septembrie 2009

scrisoare

Iti scriu iubitule, pentru ca mi-e dor de tine. Mi-e dor de zambetul tau diabolic, de privirea ta dulce, mi-e dor sa ma joc in parul tau, mi-e dor de mersul tau, de vorbele tale, mi-e dor de bratele tale, mi-e dor de o imbratisare, de un sarut...
Parca a trecut o eternitate de cand nu ne-am mai strans in brate, nu ti se pare? Minutele trec greu...
Iubitule, ce dor imi e de tine. Cand ai sa vii, n-ai sa scapi usor de mine, de bratele mele care se vor inchide dupa gatul tau.
Mi-e dor de un film vazut impreuna. Mi-e dor sa atipesc in bratele tale, mi-e dor de sarutarile tale atente ca sa nu ma trezesti. Mi-e dor de rasul tau. Esti departe... dar cand ai sa vii...

vineri, 11 septembrie 2009

Intr-o zi

Nu asculta nicodata, se gandeste ea si da cu piciorul intr-o piatra. La naiba, de ce ma chinui eu atata sa ii explic ceva, ce el oricum nu va intelege niciodata? Pot sa ii explic cat de bine pot, de cate ori ma tin nervii, nu va intelege... Da de ce? De ce are impresia ca mereu are dreptate, pff, vreau sa stau jos - se aseaza pe o banca la coltul unei case parasite - nu e de acord cu nimic din ce zic, si cand zice "da, ai dreptate", imi spune asta doar ca sa tac mai repede ca s-a plictisit. Nu spun ca detin adevarul absolut, dar poate am si eu in prostia mea o farama de dreptate. E chiar asa de greu pt el sa inteleaga asta? Fac ceva..se supara, orice fac sau orice zic, reusesc sa il supar, nimic nu e bine. M-am saturat -tipa fata. Se ridica de pe banca si o ia la stanga dupa casa. Se ciocneste de...El. A auzit tot. Nicio reactie din partea lui, fata incearca sa ii zareasca ceva pe chip, nimic.. A ramas masca.. Nici acum, nu spune nimic.- Intr-o zi, cand ai sa ma cauti, nu ai sa ma mai gasesti. - ii spune fata si pleaca plangand.-

luni, 7 septembrie 2009

23 23 23 totul la tine era 23

Am ascultat melodia si mi s-a facut dor. Un dor nebun de tine, de mare, de parul tau mereu ud si de glumele noastre de-a dreptul stupide, dar ce ne mai amuzam atunci. Iti aduci aminte cum ma sunai la 12 si 11 minute ca stiai de fobia mea cu 23? Iti aduci aminte cat ma enervai? Cat de frica mi-era?
Iti aduci aminte cand m-ai sunat la 00.00 sa imi spui primul La Multi Ani? Poate iti aduci aminte cum te-am injurat ca m-ai trezit din somn, dar am apreciat foarte mult gestul, chiar daca nu ti-am spus asta pana acum.
Iti aduci aminte "chelnerul catre o doamna?" vai.. cat de mult m-am chinuit sa iti zic bancul asta cap coada...
Cand imi aduc aminte de tine, cand mai vad pe undeva bancul acesta groaznic, cand merg la mare... zambesc, zambesc si sunt fericita.

___________
Este o poveste fictiva!!

duminică, 6 septembrie 2009

jurnal 06.09.09

Te-ai gandit sa te desparti de el pentru ca il iubesti prea mult? Ca nu vrei sa il mai vezi suparat? Ca te gandesti ca nu esti destul de buna pentru el? Pentru ca el o sa vrea mai mult si tu pur si simplu nu ai ce sa-i oferi?
E trist cand te gandesti asa. Te mananca, te roade si te doare.
Ai vrea sa pui capat cat mai repede ca sa nu il doara prea rau. O sa ii treaca, o sa iti treaca.


_____________________
Cred ca am sa imi transform blogul in jurnal. Ma mai gandesc.

marți, 25 august 2009

Vreau

Vreau sa fug in bratele tale, sa te sufoc cu sarutari. Esti al meu iubitule, in sfarsit, al meu. Vreau ca unghiile mele sa te zgarie usor pe spate, sa-ti vad muschii contractandu-se, sa ma strangi la pieptul tau. Vreau sa-mi auzi rasuflarea pe gatul tau si sa ma doresti. Vreau sa ma trantesti in pat si sa ma mangai usor. Vreau sa ma joc in parul tau, vreau sa iti placa. Vreau sa te sarut pe obraz, apropiindu-ma incet de buzele tale. Vreau sa ma doresti mai mult. Vreau sa vin peste tine, sa ma uit la tine. Vreau sa vad cum tremuri. Vreau sa ti se citeasca pe chip dorinta. Vreau sa ma saruti. Numele tau, dorinta, gura ta, aceste cuvinte, linistea se transforma in murmur, radem, capul meu cade pe spate. Vreau sa te ridici si sa-mi spui "Te iubesc".

joi, 20 august 2009

Aiurea.

Se tin de mana.
- Te iubesc, spune el.
- Aha, si il saruta.
- Dar de ce doar aha, mereu imi raspunzi "aha" sau "super" sau "naspa". Nu poti sa m zici o data in viata TE IUBESC?!
Fata ii da drumul de la mana, se intoarce si spune: Aici trebuie sa cobor, ne vedem maine. El, o trage spre el, o tine in brate si ii sopteste: Nu, nu aici. Ai sa cobori cand ai sa ma lamuresti ce e cu tine.
- Nu e nimic cu mine, i-a raspuns fata cu ochii-n pamant.
- Atunci spune-mi ca ma iubesti, si stai cu mine, implora baiatul.
- Stau cu tine, ofteaza fata.
- Nu ma iubesti?
- Ba da!
- Atunci spune-mi! Te iubesc!
- Nu pot, suspina fata.
- De ce?
- Mi-e frica!
- Frica de ce?
- Ca nu vreau sa sufar si din cauza ta. Am suferit destul data trecuta, cat pentru o viata, nu mai vreau.
- Sa suferi din cauza mea? Ce prostie mai e si asta? Te auzi?
- Poate imi spui ca ma iubesti cand suntem impreuna, dar cine stie ce vorbesti cu amicii tai cand eu nu sunt de fata. Poate iti bati joc, poate sunt doar un alt pion pe tabla vietii tale.
- Cum poti sa spui una ca asta?
- Pentru ca am suferit din cauza asta, si de atunci nu mai arat ce simt.
Baiatul o strange in brate si o saruta: Nu va fi asa.

sâmbătă, 8 august 2009

5 minute

5 minute pana la inceperea spectacolului.
"Andre, esti gata? in 5 minute intri."
Undeva in spatele cortinei, Andre asteapta, priveste multimea, recapituleaza totul. >Lumini, efecte pirotehnice, pe a treia melodie ma dau putin in spate, pe a sasea ma urc in spatele lui Mike... ok ok<
"Andre!!!? Unde e Andre? L-a vazut careva pe Andre? intra intr-un minut".
"Aici" a spus, si a urcat pe scena "Buna seara Germania!" si acordurile primei melodii rasuna in toata sala.
Totul decurge conform planului. Dupa 5 minute de aplauze frenetice, trupa se intoarce pentru bis. Publicul e plin de energi.
Acordurile ultimei melodii se pierd... luminile se sting, si o ultima flacara iese din podea, concertul a luat sfarsit.
"Omule, unde ai fost, era sa ma nenorocesti, vroiai sa im pierd slujba?"
"Scuze, eram cu ale mele.." se scuza Andre absent.
"Ale tale, ale tale, mereu esti cu ale tale, fii atent la mine, data viitoare sa-ti lasi gandurile pentru cand o sa fii pe WC, inteles?"
Andre a facut un semn intr-o parte cu mana si a iesit in parcare.
Poate are dreptate Steve, poate pierd prea mult timp gandindu-ma la mine...arr ce frig e afara...
Andre isi pune gluga in cap si isi aprinde o tigara. Trage un fum.. se uita la ea, si o arunca. "La naiba cu asta" isi scoate pachetul de tigari din buzunar si il arunca la primul cos de gunoi "de cateva luni tot zic ca ma las de fumat", isi baga mainile in buzunar se urca in autocar si se culca.
Urmatoarea zi.
13.30
"Andre, ai intarziat, dar nu-i nimic, vino sa iti prezint planul concertului de azi" Steve ii face semn sa se apropie. "Uite cum facem, pe soloul de chitara de la Angel, iei astea doua tevi in mana si jonglezi cu ele, din acestea o sa iasa flacari."
"Eu nici macar nu stiu sa jonglez cu doua mere, vrei sa jonglez cu foc?" il intreaba Andre evident mirat.
"Desigur, publicul va fi incantat, trebuie sa aducem cateva noutati in concert."
"Nu am nimic cu noutatile, dar pur si simplu cred ca ar fi trebuit sa imi zici asta cu cateva luni inainte, sa iau lectii, nu cu 7 ore inainte de concert."
"Hey, eu sunt seful aici si vei face cum iti zic, pe soloul de la Angel vei gasi tevile in fata tobelor, si cum vei incepe sa le rotesti, vor iesi flacari. Acum, nu mai pierde timpul si antreneaza-te."
Steve a plecat sa dea alte indicatii si Andre a ramas uimit in fata tevilor. "Se pare ca am ramas doar noi.." spuse Andre vadit descurajat.
20.00
In tot acest timp, Andre a jonglat cu focul... spre surprinderea lui Steve si chiar a lui Andre, jonglatul nu a fost chiar atat de dificil.
20.30 incepe concertul
"Hai Andre, urmeaza Angel" i-a soptit Steve in casca.
Se aude soloul de chitara, Andre se duce la tobe si incepe sa jongleze. Din aplauzele necontenite ale publicului, Andre capata curaj. "Incearca sa la dai printre picioare" ii spune Steve in casca. Andre ezita, "Acum!" s-a rastit Steve, si Andre s-a supus. In doar o fractiune de secunda s-a produs incidentul, i-a luat foc piciorul. Toti au sarit in ajutorul lui, Steve in schimb si-a aruncat castle si microfonul tipand exasperat "nu pot lucra cu incompetenti" si a plecat.
Andre a fost internat in spital cu arsuri grave. Doctorii au spus ca si-ar putea pierde piciorul drept. La auzul acestor cuvinte, membrii trupei s-au revoltat si au inceput sa tipe la Andre "mereu vrei sa fii in centrul atentei, mereu vrei sa primesti toate aplauzele, nu te mai saturai, si acum, din cauza ta s-a dus cu trupa noastra, ai idee ce o sa scrie maine presa?"
Andre nu a zis nimic, a stat si a ascultat, a tinut toata durerea in el. Respira din ce in ce mai greu. Nu suna la asistenta, asculta si inghitea toate jignirile colegilor de trupa, asa zisi prieteni ai lui. "Ei, ce naiba ai de zis" se rasteste Mike.
Cu o ultima suflare, Andre sopteste "imi pare rau"...
"Iti pare rau, iti pare rau..ce sa zici si tu, e numai vina ta!" continua Mike. Si toti pleaca fara sa isi dea seama ca Andre nu mai e.

luni, 29 iunie 2009

Inainte

E seara si ma plimb pe strada. Mi-e frig, mi-e tare frig, rochia mea alba nu e facuta pentru o plimbare noaptea. Imi cuprind corpul cu mainile si merg mai departe. Nu, acasa nu ma duc, nu vreau, e prea multa tristete acolo. Am renuntat de curand si la hainele mele negre, imbracandu-ma in alb, sper sa alung durerea.
Trec pe langa un magazin care are in loc de geamuri, oglinzi. Ma opresc in dreptul uneia si ma privesc. Par atat de inocenta in rochia asta, atat de.. pura, asta cred ca e cuvantul. Incep si plang. Asta nu sunt eu, imi zic, si o iau la fuga pe strada pustie, luminata din 5 in 5 metri de cate un felinar obosit.
Ma opresc la o intersectie. Pe unde sa o iau. La dreapta, e negru, e mult prea intunecat, iaar la stanga, sunt prea multe lumini. Ma asez langa un zid. Imi cuprind genunghii cu mainile si incep sa plang. E atat de greu sa-ti alegi calea...
Dupa 5 minute, aud pasi venind spre mine. Ma uit in sus si vad o batrana care imi intinde mana "ce ai patit draga mea?". Ma uit socata la mana, pe urma la chipul ei. Ce vrea batrana asta de la mine, de ce e asa buna cu mine, nu e speriata? nu ar trebui sa fie speriata?
"Te inteleg perfect" imi zice aceasta.
Cum, ce a zis? Ca ma intelege perfect? Dar cum, nu am zis nimic, ce sa inteleaga ea?
Si in secunda urmatoare, o vad asezata langa mine.
Nu cred ca am vazut in viata mea o asemenea persoana.
Ma cuprinde in brate si imi zice "exact aici am plans si eu, acum 40 de ani. Tin minte si acum, era o zi la fel de urata ca asta, si eram imbracata in rochia alba a mamei."
Ma uit la rochia mea, e alba....
"Si.. ce ati facut? vreau sa zic..." am intrebat eu..
"Draga mea, eu, am mers inainte. Nici stanga, nici dreapta, inainte!"
M-am intors la ea, dar batrana nu mai era langa mine. M-am ridicat repede si m-am uitat in fiecare parte. In departare, vad o silueta.
"Inainte!" mi-am zis, si am fugit intr-acolo.

vineri, 26 iunie 2009

R I P Michael Jackson


Miezul noptii, ploua, tuna, fulgera, o noapte imposibila.
Oamenii se indreapta grabiti spre casele lor. E o senzatie ciudata in aer, toata lumea a observat asta, poate e doar de la furtuna de afara.
Ajunsi acasa, dupa un dus natural, lumea se schimba, se usuca, si ca in fiecare noapte, deschide televizorul pana adorm.
Cu putin dupa mezul noptii, CNN a aruncat bomba "The King Of Pop dead".
Toti raman inmarmuriti, tmpul parca trece pe langa ei fara sa simta, le vin in minte imagini din trecut cu Michael.
E socant, e trist, e devastator.
La doar 50 de ani, Jacko a murit.


RIP
Michael Jackson
1958-2009

Carla's