candva

"Parul mi-e blond, buclat si-mi coboara pana aproape de umeri, dar pare alb in lumina fluorescenta. Ochii imi sunt cenusii, dar absorb usor culorile albastru si violet de pe suprafetele inconjuratoare. Am nasul scurt si fin si o gura bine conturata, dar o idee prea mare pentru chipul meu. Gura mea poate arata foarte rautacioasa ori extrem de generoasa. E insa intotdeauna senzuala. Dar emotiile si atitudinile se reflecta mereu in intreaga mea expresie. Am o figura sugestiva.
Cand scriu, utilizez un vocabular ce mi s-ar fi parut obisnuit in secolul al optsprezecelea, cu fraze nascocite parca de autorii pe care-i citeam.
Bantuiam strazile din New Orleans, calare pe o motocicleta Harley Davidson mare si neagra, facand un zgomot asurzitor, iar in buzunar aveam un mic casetofon, care-mi deversa in teasta, prin castiile-i marunte "Arta fugii" a lui Bach. Si iata ce mi-a fost dat sa vad colindand strazile orasului:
Femeile erau superbe, goale in caldura primaverii, cum trebuie sa fi fost in vremea faraonilor egipteni, purtand fuste scurte, vaporoase, ori rochii asemenea tunicilor sau, alteori, pantaloni barbatesti si tricouri mulate pe corp, lasand privirea sa se bucure de trupurile lor ademenitor curbate. Se machiau si se incarcau de aur si argint chiar si atunci cand nu aveau de mers decat pana la bacania din colt. Alteori, ieseau cu chipurile proaspat spalate fara nici o podoaba. Acestea nu contau. Isi ondulau parul ca Maria Antoaneta, si-l taiau scurt sau si-l lasau sa fluture despletit.
Poate pentru intaia oara in istorie, erau la fel de puternice si de interesante ca si barbatii.
In lumea artei si a divertismentuui, realizarile secolelor trecute erau mereu "reciclate". Muzicienii cantau jazz, Mozart sau muzica rock; oamenii mergeau sa vada azi o piesa de Shakespeare, iar maine se inghesuiau la cel mai recent film frantuzesc.
De la standurile luminate cu neon ale unor gigantice magazine puteai sa-ti cumperi casete cu madrigaluri medievale, pe care le puteai apoi asculta la casetofonul masinii, goning pe autostrada. In librarii, poezia renascentista statea alaturi de romanele lui Dickens si ale lui Ernest Hemingway. Manualele de educatie sexuala se aflau pe acelasi stand cu Cartea mortilor, egipteana." (Anne Rice)

Dar unde vreau sa ajung?
Nicaieri de fapt, vroiam doar sa ma descriu, sa va fac sa ma iubiti, dar vad ca m-am lungit si probabil v-ati pierdut pe drum. Daca mai sunteti aici si cititi in continuare aceste randuri, o sa va spun o poveste despre mine.

Vreau sa va spun ca acum mult timp, am iubit pe cineva. Multi probabil o sa radeti, si o sa ziceti ca m-am iubit pe mine. Da, pe mine m-am iubit si inca ma iubesc, ma iubesc constant, pentru ca eu nu-mi pot face rau singur, eu nu ma mint, actionez cum vreau si nu depind de altii.
Era frumoasa, era ca o zi de primavara, mereu ma facea sa zambesc. Adoram zambetul ei de copil inocent, adoram mainile ei gingase pline de inele, suvitele ei de par care mereu ii veneau in ochi. O adoram, pentru mine era o zeitate. Ii sorbeam fiecare cuvintel, uneori nici nu eram atent la subiect, doar ii priveam buzele miscandu-se. Imi imaginam cum era sa o sarut, sa fiu o manusa pe mana ei, o raza de soare in parul ei, un inel pe degetul ei, un pistrui pe obrazul ei. Vroiam sa fiu langa ea, vroiam de fapt sa intru in ea, sa fac parte din ea. Visam la acea contopire. Am asteptat ziua aceea cum nu am asteptat nimic in viata mea. Dar nu s-a intamplat niciodata. Zile intregi am privit-o, am atins-o si ma bucuram pentru fiecare cuvant pe care mi-l adresa. Era cea mai sublima fiinta. Vroiam sa o am doar pentru mine. Vroiam sa-i vad privirea in timp ce o posedam si fata ei gingasa care nu mai facea nicio grimasa.
Eram egoist, da, tare egoist. Aveam fantezii peste fantezii, dar nu mai puteam rabda. O doream! O doream mai mult decat orice pe lume, as fi dat totul pentru ea.
Eram langa ea si pe neasteptate am simtit atingerea unei maini cuprinzandu-ma. Era rece si puternica, precum marmura. Ochii mi-au zvacnit, deschizandu-se in intuneric. Mana si-a accentuat stransoarea. Plete matasoase imi mangaiau fata. Un brat rece mi-a trecut peste piept.
"Oh, te rog iubito, frumoasa mea, te rog!" as fi vrut sa-i spun. Dar ochii mi se inchideau! Buzele refuzau sa se miste. Imi pierdeam cunostinta.
La suprafata, rasarise soarele.