Nu m-ai iubit niciodata.
Ai facut doar niste gesturi ca sa-mi induci acea stare, sa ma faci sa cred ca ma iubesti. Mi-ai intrat in vene, "iubirea" ta imi curgea prin vene, tremuram, iubirea vroia sa iasa. Am tinut cu dintii de ea. Am crezut in ea. M-a dezamagit.
Nu mai cred nimic, nimic nu a fost real. Parca a fost un vis, sau un cosmar. A fost un conflict intre materie si spirit.
Nu m-ai iubit! Niciodata nu ti-a trecut prin gand sa ma iubesti. Ai tinut strans de convingerile tale, ai crezut doar in tine, ce ai vrut sa obtii?
Nu m-ai iubit niciodata! Ai fost ca un drog pentru mine. Drog care inainte imi facea atat de bine, s-a transformat in otrava. Otrava de care nu pot scapa. Otrava care se acumuleaza pe zi ce trece. Care imi impanzeste organismul, care pune stapanire pe trupul meu.
Nu mai simt nimic. Nici pentru tine, nici pentru nimeni! Un singur lucru m-ai invatat, sa nu mai am incredere.
Sunt ca "doliul ce se exala de pe-atatea mari morminte" (Al. Vlahuta), patrund in durerea tuturor, incercand sa uit de a mea. Incerc sa patrund in tine. Nu pot, e un zid ce nu-mi permite. Nu ai durere!
Nu a existat niciodata acea trecere intre trup si suflet. A existat doar trup, sufletul a fost plecat in alta parte, te-a parasit in tot acest timp.
"Inimi lase, abatute, far-a fi luptat vrodata!" (Al. Vlahuta)
___________________________________________
Pian - Beethoven - Fur elise
Pentru ca nu am mai cantat de multi ani, pentru ca imi era dor, si pentru ca ma linistesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu