Sunt singura pe strazile pustii ale orasului. Am pierdut si ultimul metrou. "Genial" imi spun. Ma uit la ceas, e 00.01. Incep sa rad, mai demult imi spunea o prietena ca daca ma uit la ceas si e 00 ma iubeste, iar daca e si 01 ma inseala. Tin minte cum credeam in toate prostiile astea, cum ma uitam la ceas cu 10 minute mai devreme ca sa prind 00, sa am acea "certitudine" ca ma iubeste. Ce mica eram... de multe ori mi-e dor de zilele alea, eram asa inocenta, traiam intr-un vis. Niciodata nu ma gandeam ca se poate intampla ceva rau, sau ca mie mi s-ar putea intampla ceva rau. Traiam in lumea mea (nu, nu nemuritor si rece - cum imi place mai nou sa zic).
Aud un claxon "hei papushe te duc undeva?". Nu ma intorc, de ce doamne toti libidinosii pamantului trebuie sa fie la ora asta in oras?
Ma uit la ceas din nou, e si 10. Am o gramada de mers pana acasa, de ce am ales sa vin tocmai aici, asa departe?
Mi-e frig, niciodata nu m-am imbracat asa subtire... o bluza subtire si decoltata, daca te uitai cu atentie, puteai vedea modelul sutienului meu negru cu danteluta; si o geaca care nici nu imi acoperea spatele, toti mi-au zis ca aia nu e geaca de inceput de iarna, e de primavara. Dar eu nu ascult, niciodata nu am ascultat de nimeni si nu intentionez sa incep acum.
Ma opresc sa ma leg la sireturi. Cad.
Suna telefonul. Mi-am dat seama ca suna abia dupa vreo doua minute, am uitat ca mi-am schimbat soneria.
"Alo?" zice o voce de baiat. Vroiam sa folosesc cat mai putine cuvinte, asa ca nu am intrebat cine e, am luat telefonul de la ureche sa ma uit. "oh la dracu" am zis, nu el... "esti bine?" ma intreaba. "da, perfect" ce era sa raspund, nu aveam chef sa stau acum la telefon. Dupa o pauza lunga, zice "bine, ai grija ce faci", "mereu am" i-am spus, si am inchis.
Drumul este pustiu, este si 30 si mai am mult pana acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu