pagini

"Era un barbat alb, cu parul blond si ochi albastri, inalt de un metru nouazeci. Avea colti, dar erau prea mici pentru a fi observati cand radea, doar daca nu cumva tinea cu tot dinadinsul sa si-i arate. Poseda sensibilitatea unui contemporan, imbinata cu impecabilul bun-gust al defunctei aristocratii. Stia exact cine e, era chipes." (Anne Rice)
S-a apropiat de ea. Avea un mers impecabil, zici ca levita. A luat-o de mana "ai un foc?" Cuvintele acelea... il admira, vocea lui era asa de calma si de dulce. Nu-si putea lua ochii de la el. A repetat intrebarea zambind in coltul gurii. "Nu.." a raspuns descurajata. Stia ca urma sa plece si ca nu-l va mai vedea niciodata.
Spre surprinderea ei, a ramas. Era acolo, statea in fata ei. "Sunt Alex" i-a zis intinzandu-i mana. Era tupeist, ii placea. Contactul mainilor a fost impecabil. Avea mana ferma, de barbat care a trecut prin toate. I-a zambit.
Se vedea ca era mandru de el. I-a dat drumul la mana si a plecat.
Ce s-a intamplat? De ce a plecat? l-a dezamagit.
A inceput o melodie lenta, o melodie pe care acum cativa ani, fata era in bratele celui mai bun prieten al ei si dansau. Nu o sa uite niciodata acel moment, a fost special.
Toata lumea in jurul ei se tinea in brate si canta. Era trista, cel mai bun prieten al ei nu era acum cu ea, iar Alex plecase. Vroia sa ia in brate pe orcine, vroia sa se stie a cuiva. Ofteaza, vrea sa iasa afara, nu a apucat sa se intoarca, Alex era chiar in spatele ei. "Unde aveai de gand sa pleci?".
Nu stia ce sa-i spuna, o parte din ea vroia sa-l intrebe de ce a plecat, dar nu avea sens. A luat-o in brate si a inceput sa o sarute.
Nici nu se putea mai bine, era la unul dintre concertele ei favorite, se auze una dintre cele mai speciale melodii pentru ea, si era in bratele noului ei iubit.