Vae victis!*

Te urasc pentru ca ma faci sa te urasc!
Mai demult ziceai ca nu vrei sa ajungem asa, ca nu vrei asta si dadeai vina pe mine ca eu o sa ajung sa te urasc. Stiai tu ceva, vroiai de atunci sa ajung sa te urasc. De ce? Pentru ce?

De ce pari atat de indiferent? De ce nu vrei sa-mi zici ce simti? De ce nu vorbesti cu mine? Nu mai simti nimic?
Parca am fi patru persoane complet diferite, doi gemeni care nu-si mai vorbesc... Doi gemeni care inainte erau nedespartiti. Doi gemeni care s-au rupt in patru si care nu vor sa mai stie unu de altul.
Se striga intre ei...dar parca nu aud, isi fac semne...dar parca nu vad, se ating ... dar parca nu simt. Au ajuns niste fantome, fantome ale trecutului, prezentului, viitorului si inca ceva.. ceva nedefinit.
Trecutul nu mai recunoaste prezentul si nu vede viitorul. Prezentul sufera, dar ii este frica sa atinga viitorul.

Patru fantome in linie, niciuna nu indrazneste sa priveasca in stanga sau in dreapta. Le-a mai ramas un singur lucru in comun, frica.

....de adevar.

Patru fantome fara inima.

Patru fantome fara nimic.

Patru fantome care candva erau doua persoane.

Doua persoane care refuza sa se priveasca.

________________________________
Vae victis- lat. 'vai de cei invinsi'