duminică, 27 mai 2012

romanta pentru mai tarziu

Mi-a luat atat de mult timp ca sa realizez ca pe cat de mult empatizam spiritual, exista ceva ce niciunul dintre noi nu putea intelege, sau cel putin eu nu am inteles pana acum. Noi nu semanam, eram total diferiti, aveam conceptii total diferite despre relatii si iubire. Eu te iubeam cu patima, eram gata sa fac orice pentru tine, simteam nevoia sa te aud zilnic, daca nu stiam ce faci, nu ma puteam concentra la nimic. Tu in schimb, ai fost altfel, m-ai iubit in tacerea ta tipica, ai stat retras in tine, incercand cu gesturi stangace sa-mi arati cat de mult ma iubesti. Ai detestat toate actiunile mele in acest sens. Degeaba ne citeam gandurile si ne simteam atat de bine impreuna daca vedeam diferit dragostea.
Nu te mai condamn, te-am condamnat prea mult timp, crezand ca nu m-ai iubit si ca ti-ai batut joc de mine. Am realizat intr-un final ca nimeni nu si-a batut joc de nimeni, ca am facut amandoi tot ce am putut ca sa mearga. Eu nu ma pot schimba si nici tu, devenim tot mai mult noi insine. Pe calea asta vreau sa-ti mai spun pentru ultima oara ca te iubesc, cu toate ca de asta ai fugit acum si te-ai ascuns in camera ta mica si verde.
A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o, poate, niciodata...

Carla's