jurnal online

Esti atat de fraier, de fapt nu cred ca e cuvantul potrivit care te poate descrie... poate naiv, nu, cu idei fixe, pornesti cu o idee si nu accepti ce spun ceilalti. Acum stiu ca zici in gand "da" si strambi din nas.
Nu vreau sa incep prin a-ti spune cat m-ai ranit, ca nu are rost, cred ca stii prea bine ce ai facut. Eu te-am ranit? Poate, nu stiu. In afara de ce am facut acum 2 zile; ajungem si la asta, ce altceva am facut ca sa te ranesc?
Acum vine iar un "da" in gand. Si mai spui ca nu te cunosc... dragule, te cunosc cel mai bine.
Ah, stai ca s-ar putea sa intelegi gresit ce e cu acest post. Nu iti reprosez nimic, nu, nu fac pe victima, nu, ma descarc doar. Nu am mai scris in jurnal de aproape 2 luni, mai exact de pe 16 decembrie. Iti aduci aminte ce s-a intamplat pe 16 decembrie? Nu, lasa, nu asta e important, important e ca nu am mai scris in jurnal, pentru ca s-au intamplat prea multe si lucruri nu tocmai placute, si ca sa scriu totul in jurnal presupunea sa-mi aduc aminte, sa retraiesc fiecare zi, ceea ce imi era imposibil, ajungeam sa ma distrug; asa ca am ales sa scriu acum, aici pe blog sa ma descarc.
De fapt, daca stau sa ma gandesc, ce pot sa-ti mai spun? Cred ca ti-am spus tot ce aveam de spus in scrisoare si la telefon. N-am fost niciodata mai sincera ca atunci. Niciodata cu nimeni. Poate razi, poate nu ma crezi. (Daca mai zici un singur "da, bine" te mananc).
Ce faci? Cum te simti? Esti bine? Te bucura situatia? Te-ai gandit ca poate asta e sfarsitul? Ca nu o sa mai vorbim niciodata? Te-ai gandit la asta? Da sau nu? Si la ce concluzie ai ajuns, crezi ca o sa-ti placa? Sigur ca o sa ma uiti peste cateva luni, poate chiar saptamani si o sa te porti de parca nimic nu a existat intre noi, ca nu ne-am cunoscut si nu am fost prieteni, o sa te intorci la viata ta, la prietenii tai, bautura si distractie. Daca nu o sa ma vezi o sa si uiti de existenta mea. Sunt precisa, de fapt, este un caz demonstrat.
Dar unde vreau eu sa ajung, asa cum mie mi-au lipsit si inca imi lipsesc discutiile de la miezul noptii, iesirile in oras, imbratisarile, simpla ta voce, cred...la naiba, sunt sigura ca si tie iti lipsesc. Nu incerca sa negi. Dar esti barbat, orgoliul tau e nelimitat, nu ai recunoasta asta nici daca ar fi in joc viata ta. Nu o sa inteleg niciodata de ce ti-a fost, si probabil inca iti este, frica sa te deschizi, sa spui ce simti, de ce te-ai tot ascuns.
Repet, nu vreau acum nimic de la tine, nu-ti cer nimic, nu vreau iertare, nu. Vreau doar sa ma descarc. Probabil daca recitesc ce am scris, realizez ca nu sunt coerenta, ca insir niste propozitii fara sens. Sincera sa fiu, nu am recitit nicidata nicio scriere, pentru ca sigur nu imi mai placea pormo si vroiam sa o schimb radical. Dar sa revenim.... unde ramasesem? Nu mai stiu.
Vroiam sa ne vedem, da stiu ce gandesti "daca vroiai imi spuneai asta inainte...", nu nu puteam, "gandeste inainte sa faci ceva", hai taci acolo, ca si tu esti la fel, nu spun acum ca nu am gandit, ba din contra ti-am zis si la telefon cat mi-a luat pana sa iau aceasta decizie, si inca un lucru, nu uita niciodata ca sunt gemeni; "iar ma iei cu zodiile", da iar te iau, o sa-ti amintesc asta in fiecare clipa in care o sa mai vorbim (daca o sa mai vorbim vreodata).
Stiu ca acum te uiti cu coada ochiului sa vezi cam cat mai e din acest post. Si stiu ca nu o faci pentru ca te-ai plictisit ci pentru ca nu vrei sa se termine, pentru simti ca vorbesc cu tine, pentru ca numai tu stii despre ce e vorba in acest post, pentru ca stii ca e pentru si despre tine. Dar ma opresc aici, ca incep sa vorbesc mult, prost si fara rost.

Nu vei fi niciodata fericit

"Imi pare teribil de rau ca eu sunt cel care-ti spune asta, insa nu vei fi niciodata fericit.
Nu vreau sa te ranesc. Ti-o spun deoarece cred ca asa e drept, sa fiu sincer cu tine inainte de a incepe. Sper ca apreciezi acest lucru, pentru ca nimeni nu va mai fi drept sau sincer cu tine de acum incolo. Deci inca o data, iti spun din capul locului: nu vei fi niciodata fericit. Ti-o dau in scris, si sa-ti fie de bine!
Vreau sa iesi din casa, in cea mai insorita, mai minunata zi a anului, si sa rostesti cu voce tare: "N-o sa fiu niciodata fericit". Chiar si in caldura aceea, ar trebui sa recunosti sa-ti vezi respiratia rece, aburita, confirmand aceasta afirmatie. Singurul mo de a evita sa-ti vezi respiratia este sa o spui cu mandrie, ca un om intelept: "N-o sa fiu niciodata fericit!". Incearca s-o spui din cand in cand.
Cand ma gandesc la tine, ma gandesc la un norisor ca din desene animate atarnand deasupra capului tau, o ploaie torentiala a ta, personala. Te vad udandu-te pana la piele, iti vad intreaga fiinta siroind de apa, si esti mereu bolnav pentru ca nu te poti usca niciodata. Vremea rea te deprima, obrajii iti siroiesc de lacrimi de crocodil, dar lacrimile se evapora si se preschimba intr-un alt nor care se revarsa si mai nemilos peste tine. Nu poti castiga.
Va fi trist. N-o sa te alegi niciodata cu fata. N-o sa gasesti niciodata dragostea adevarata. N-o sa gasesti nici un prieten demn de incredere. N-o sa fii niciodata multumit. N-o sa ai niciodata destul.
Te asteapta vremuri grele, copile.
Considera-te avertizat. "

____________________
Fragment din "Torturati-l pe artist" de Joey Goebel

fagaduiesc ca-mi voi asculta ratiunea de acum

Fagaduiesc
Fagaduiesc
Fagaduiesc
Se spune ca a treia oara e cu noroc...
Efectiv m-am saturat, mi s-a luat. Nu pot sa inteleg, nu pot sa TE inteleg. Sincer nu credeam sa existe lucru pe lumea asta pe care sa nu-l pot percepe, intelege cum trebuie...iata inca o dovada ca viata e o curva, ca acel lucru exista.
Zile, saptamani intregi m-am hranit cu o iluzie, ce fel de iulizie? Nu stiu sigur... o iluzie sa-i zicem... de mai bine. M-am hranit cu dragoste, de fapt, cu gandul asta, nimic palpabil.
Zile intregi am incercat sa-ti spun doua cuvinte. Alea doua cuvinte nenorocite mi-au stat in gat, nu stiam cum sa fac, vroiam sa scap de ele, de chinul asta, vroiam sa-ti zic, dar am asteptat. Ce? Nu stiu ce am asteptat, dar mai bine ca am facut asta; pentru ca probabil acum m-as fi urat daca ti le-as fi spus.
Urasc acea senzatie de neputinta...
___________________________________________________________________________
Ca un apropo, mereu mi s-a parut o imensa tampenie melodia de la Taxi- cele doua cuvinte.... acum incep sa o inteleg!

scrisoarea asta e pentru tine

Ma vrei, stiu asta, o vad in privirea ta. Dorinta. Imi urmaresti fiecare miscare, esti mereu langa mine, stai in umbra ca sa nu te vad, sa nu vad ca te uiti lung la mine. Da, ma vrei. Tanjesti dupa inca un sarut. Stiu ca-ti amintesti cum te muscam de buza, tremurai... iti placea.
Ti-e dor sa ma iei in brate, sa ma cuibaresc langa tine, sa stau pe pieptul tau si sa ma foiesc ca o pisica. Ai da orice sa ma mai auzi macar o singura data mieunand.
Ai da orice ca sa ma mai iei o data in brate, stiu ca nu mi-ai mai da drumul, sti si tu asta.
Vrei sa pari dur, vrei sa-mi dai senzatia ca ai uitat totul si ca nu-ti mai pasa; dar stii ce? Din contra, pari vulnerabil. Esti vulnerabil.
De ce? De ce faci asta? De ce incerci sa pari ceva ce nu esti? Cand o sa te plictisesti de jocul asta al tau?
Nu conteaza, eu astept, a ajuns sa-mi placa, imi hranesc si eu orgoliul dupa mult timp. Nu conteaza cand o sa renunti la joc, pentru ca stiu ca atunci, imi vei cadea in brate, si nu voi mai face prostia de a-ti da drumul.

ca la cersetori

Imi arunci cate un cuvant pe an, si ala in scarba. Stau cu mana intinsa si nimic. Nici macar nu te uiti, nu te obosesti sa vezi cine e langa tine. Habar nu ai ca sunt aici si cersesc putina atentie. Da, atentie, nu mila. M-am saturat de mila ta, de falsa ta aparenta, de falsa ta privire de ingrijorare. M-am saturat de toata falsitatea din jurul meu, de zambetele chinuite, de intrebarile de complezenta, de gesturile fortate. Cand ai zambit ultima oara din inima?
M-am saturat sa ma saluti de la 7 mile distanta, m-am saturat sa ma bati pe umar in semn de "la revedere". Ai idee cand m-ai luat ultima oara in brate? Ai idee cat de mult am nevoie de bratele tale in jurul meu? Nu, fireste ca n-ai, pentru ca tie nu-ti pasa, tu esti in lumea ta in care ma vezi ca pe un cersetor.
Poate ca nu intind mana, poate nu sunt chiar atat de evidenta, dar uita-te in ochii mei si spune-mi ce vezi. Uita-te bine si spune-mi maine!
Cersetorul nu are rusine, eu am. Mi-e jena, pentru ca imi dau seama imediat cand nu sunt dorita. Cersetorul continua sa spere, dar eu nu. Am sperat prea mult timp, pentru ca speranta moare ultima ca murim noi inaintea ei. Da, eu am murit de mult. S-a stins si ultima flacara care mai ardea in mine si odata cu ea, s-a stins speranta, increderea, prietenia, viata.
Ii invidiez pe cersetori. Da, pentru ca ei mai au pentru ce trai, nu inceteaza sa spere si se bucura la cel mai mic gest de ingaduinta, mila, afectiune....spune-i cum vrei.
Maine probabil ca nici nu o sa te mai uiti la mine.

nu te vreau

Unde erai cand aveam nevoie de tine? Ce faceai cand ma plangeam la tine ca sunt singura si ca sunt cu moralul la pamant? Ce faceai cand iti ziceam ca ma distrug usor usor? Ce faceai cand cautam sprijin? Ce faceai cand cautam sprijin in TINE? Ce faceai cand te doream atat de tare?
"Nu stiu" bun raspuns. Ai fost orb, sau pur si simplu nu ti-a pasat, erai cu gandul in alta parte.
"Te vreau" nu zau baiete? Ma vrei? Cum asa, cum ai ajuns tu la concluzia asta? Te-ai gandit tu cu capu ala al tau si ai realizat ca ma vrei? Nu zau, esti patetic!
"Imi pare rau" iti pare rau ca ce? Ca ai ratat o asemenea oportunitate? De ce iti pare rau?
"Tin la tine" acu ti-ai dat tu seama ma baietule ca ti la mine? Acum? Pana acum ce ai facut? Nu ai tinut si pana acum la mine?
"N-ai idee ce rau imi pare" da, si mie imi pare rau, imi pare rau ca am avut atatea zile urate, am avut zile in care ma simteam singura, si ghici ce, chiar eram singura! Sa-ti para rau!
"Te iubesc" hai ca n-am timp de tine; nici timp nu mai am, nici pentru tine, nici pentru nimeni.
Ai grija de tine!

te iubesc dar in aceeasi masura te si urasc

Am crezut ca am trecut peste, ca nu-mi mai pasa, am crezut ca stiu ce vreau. Am crezut ca vreau sa fiu pe cont propriu, sa nu-mi pese de nimeni si nimic. Am crezut ca vreau sa ma distrez si sa beau pana pic! Am crezut ca vreau sa ma concentrez numai pe invatat si pe facultate. Credeam ca stiu ce vreau... imi facusem atatea planuri. De fapt nici nu stiu de ce imi fac planuri pe termen lung, pentru ca niciodata nu se realizeaza, si mai mult sunt dezamagita.
Mi-am dat seama ca nu stiu ce vreau. Vreau multe, dar in acelasi timp nu vreau nimic. Da, stiu pare ciudat, dar chiar asa e, iubesc un lucru atat de mult..dar in aceeasi masura il si urasc.
Credeam ca mi-am stabilit prioritatie, dar pe zi ce trece imi dau seama ca gresesc.
Poate unele lucruri nu sunt facute pentru mine.
Forget the past, don't think about the future, live the present.
Everything happens with a reason... karma!