Sunt singura pe strazile pustii ale orasului. Am pierdut si ultimul metrou. "Genial" imi spun. Ma uit la ceas, e 00.01. Incep sa rad, mai demult imi spunea o prietena ca daca ma uit la ceas si e 00 ma iubeste, iar daca e si 01 ma inseala. Tin minte cum credeam in toate prostiile astea, cum ma uitam la ceas cu 10 minute mai devreme ca sa prind 00, sa am acea "certitudine" ca ma iubeste. Ce mica eram... de multe ori mi-e dor de zilele alea, eram asa inocenta, traiam intr-un vis. Niciodata nu ma gandeam ca se poate intampla ceva rau, sau ca mie mi s-ar putea intampla ceva rau. Traiam in lumea mea (nu, nu nemuritor si rece - cum imi place mai nou sa zic).
Aud un claxon "hei papushe te duc undeva?". Nu ma intorc, de ce doamne toti libidinosii pamantului trebuie sa fie la ora asta in oras?
Ma uit la ceas din nou, e si 10. Am o gramada de mers pana acasa, de ce am ales sa vin tocmai aici, asa departe?
Mi-e frig, niciodata nu m-am imbracat asa subtire... o bluza subtire si decoltata, daca te uitai cu atentie, puteai vedea modelul sutienului meu negru cu danteluta; si o geaca care nici nu imi acoperea spatele, toti mi-au zis ca aia nu e geaca de inceput de iarna, e de primavara. Dar eu nu ascult, niciodata nu am ascultat de nimeni si nu intentionez sa incep acum.
Ma opresc sa ma leg la sireturi. Cad.
Suna telefonul. Mi-am dat seama ca suna abia dupa vreo doua minute, am uitat ca mi-am schimbat soneria.
"Alo?" zice o voce de baiat. Vroiam sa folosesc cat mai putine cuvinte, asa ca nu am intrebat cine e, am luat telefonul de la ureche sa ma uit. "oh la dracu" am zis, nu el... "esti bine?" ma intreaba. "da, perfect" ce era sa raspund, nu aveam chef sa stau acum la telefon. Dupa o pauza lunga, zice "bine, ai grija ce faci", "mereu am" i-am spus, si am inchis.
Drumul este pustiu, este si 30 si mai am mult pana acasa.
duminică, 28 noiembrie 2010
vineri, 26 noiembrie 2010
ma descriu pe mine
Stiu ca ti-ai fi dorit tu sa ai aceasta onoare, dar momentan nu se poate... poate intr-o zi cu soare.
Da, sunt o nemernica! O curva nenorocita, o lasa!
Mereu am fugit de responsabilitati atunci cand am putut. De ce? Dumnezeule, pentru ca face parte din mine, din zodia mea, din a fi femeie. O femeie nebuna, da...cat imi placea cand ma alintai asa...femeie nebuna.
Sunt o crizata fara sanse de scapare. De ce? Nu-mi ies din minti des, dar atunci cand o fac, se dezlantuie toata furia naturii, nu ti-ai dori sa fi langa mine, sau sa fi subiectul unei mari crize. Crede-ma, nu ai vrea asta.
Sunt o narcisista care doreste ca cineva sa scrie o carte despre ea. De ce? Pentru ca am un orgoliu imens care trebuie satisfacut. Satisfacut...ador acest cuvant, cred ca in ultimii ani l-am folosit excesiv...satisfacut, a satisface, satisfacator...
Sunt pisicoasa. Imi place sa ma alint. Multi adora asta, dar in acelasi timp multi urasc asta. Imi place sa ma miorlai, sa dau din coada cand sunt fericita si sa torc cand sunt satisfacuta. Oh, iar acest cuvant... satisfacut, a satisface, satisfacator.
Sunt si plina de toane uneori. Contrazic pe toata lumea, nu neaparat pentru ca am dreptate, contrazic doar de dragul de a contrazice, imi place.
Rad, rad cu pofta. Uneori imi vine in cap o imagine ciudata si ma trezesc razand de nebuna in metrou sau in drum spre liceu. Rad, rad ca nebuna.
De multe ori visez, dar aproape mereu uit ce am visat. Sau daca imi amintesc, desigur e ceva din cale-afara de porcos sau de straniu.
Rar se intampla sa ma vezi dansand. De ce? Nu neaparat pentru ca nu-mi place.. nu stiu sa dansez, zici ca am doua picioare stangi, se lovesc intre ele.
Fotografiez orice, dar aproape mereu cand am aparatul foto cu mine, nu am inspiratie. Da-o dracului de treaba, mereu patesc asta.
Urlu la concerte de-mi ies plamanii. Poate si d'asta sunt crizata, din cauza muzicii pe care o ascult...
Citesc mult. Sau cel putin vreau sa citesc mult. Hei...am vointa. Mereu ma apuc de 15
carti dar foarte greu le si finalizez. Lucru care ma oftica al dracului de tare.
Beau lapte si ceai in cana mea preferata cu Amsterdam. Sau cel putin as vrea sa fac asta zilnic, dar cand am ceai nu am timp sa beau si cand am asa o pofta de un ceai fierbinte cu rom si visine, ghici ce? nu am...
Imi cumpar tot felul de prostii, dar nu le regret niciodata. De fapt.. nu a fost lucru pe care sa-l regret. Pentru ca mereu am facut ce am vrut. Chiar daca am actionat impulsiv uneori, fara sa gandesc, nu am regretat niciodata nimic.
Banii... alta problema de-a mea... cum am bani pe mana, in cel mult 2 zile s-au dus. Nu sunt in stare sa-i pastrez... si nu, nu sunt mandra de asta.
Lenea... un fenomen des intalnit la mine. Uneori ma intreb cum de respir... Intr-o buna zi o sa-mi fie atat de lene incat nu o sa mai vreau sa respir.
Dorm. Dorm bustean. Poate sa fie un al treilea razboi mondial chiar sub balconul meu, eu dorm tun. As dormi cred ca zile intregi. Imi place atat de mult atunci cand teoretic dorm dar sunt constienta de ce se intampla in jurul meu. Intelegi ce vreau sa zic?
Mereu am vrut ceea ce nu puteam avea. Mereu am vrut imposibilul. Iar cand pun mana pe acel ceva, imediat imi pierd interesul. Da, sunt o scorpie la faza asta, mi s-a mai spus.
Mereu o sa vreau ce nu pot avea, mereu o sa fiu aceeasi, nu o sa ma schimb niciodata. Doar perceptia ta asupra mea se va schimba cu timpul.
Believe in me in what I have written, cuz this is the only truth that exists.
Da, sunt o nemernica! O curva nenorocita, o lasa!
Mereu am fugit de responsabilitati atunci cand am putut. De ce? Dumnezeule, pentru ca face parte din mine, din zodia mea, din a fi femeie. O femeie nebuna, da...cat imi placea cand ma alintai asa...femeie nebuna.
Sunt o crizata fara sanse de scapare. De ce? Nu-mi ies din minti des, dar atunci cand o fac, se dezlantuie toata furia naturii, nu ti-ai dori sa fi langa mine, sau sa fi subiectul unei mari crize. Crede-ma, nu ai vrea asta.
Sunt o narcisista care doreste ca cineva sa scrie o carte despre ea. De ce? Pentru ca am un orgoliu imens care trebuie satisfacut. Satisfacut...ador acest cuvant, cred ca in ultimii ani l-am folosit excesiv...satisfacut, a satisface, satisfacator...
Sunt pisicoasa. Imi place sa ma alint. Multi adora asta, dar in acelasi timp multi urasc asta. Imi place sa ma miorlai, sa dau din coada cand sunt fericita si sa torc cand sunt satisfacuta. Oh, iar acest cuvant... satisfacut, a satisface, satisfacator.
Sunt si plina de toane uneori. Contrazic pe toata lumea, nu neaparat pentru ca am dreptate, contrazic doar de dragul de a contrazice, imi place.
Rad, rad cu pofta. Uneori imi vine in cap o imagine ciudata si ma trezesc razand de nebuna in metrou sau in drum spre liceu. Rad, rad ca nebuna.
De multe ori visez, dar aproape mereu uit ce am visat. Sau daca imi amintesc, desigur e ceva din cale-afara de porcos sau de straniu.
Rar se intampla sa ma vezi dansand. De ce? Nu neaparat pentru ca nu-mi place.. nu stiu sa dansez, zici ca am doua picioare stangi, se lovesc intre ele.
Fotografiez orice, dar aproape mereu cand am aparatul foto cu mine, nu am inspiratie. Da-o dracului de treaba, mereu patesc asta.
Urlu la concerte de-mi ies plamanii. Poate si d'asta sunt crizata, din cauza muzicii pe care o ascult...
Citesc mult. Sau cel putin vreau sa citesc mult. Hei...am vointa. Mereu ma apuc de 15
carti dar foarte greu le si finalizez. Lucru care ma oftica al dracului de tare.
Beau lapte si ceai in cana mea preferata cu Amsterdam. Sau cel putin as vrea sa fac asta zilnic, dar cand am ceai nu am timp sa beau si cand am asa o pofta de un ceai fierbinte cu rom si visine, ghici ce? nu am...
Imi cumpar tot felul de prostii, dar nu le regret niciodata. De fapt.. nu a fost lucru pe care sa-l regret. Pentru ca mereu am facut ce am vrut. Chiar daca am actionat impulsiv uneori, fara sa gandesc, nu am regretat niciodata nimic.
Banii... alta problema de-a mea... cum am bani pe mana, in cel mult 2 zile s-au dus. Nu sunt in stare sa-i pastrez... si nu, nu sunt mandra de asta.
Lenea... un fenomen des intalnit la mine. Uneori ma intreb cum de respir... Intr-o buna zi o sa-mi fie atat de lene incat nu o sa mai vreau sa respir.
Dorm. Dorm bustean. Poate sa fie un al treilea razboi mondial chiar sub balconul meu, eu dorm tun. As dormi cred ca zile intregi. Imi place atat de mult atunci cand teoretic dorm dar sunt constienta de ce se intampla in jurul meu. Intelegi ce vreau sa zic?
Mereu am vrut ceea ce nu puteam avea. Mereu am vrut imposibilul. Iar cand pun mana pe acel ceva, imediat imi pierd interesul. Da, sunt o scorpie la faza asta, mi s-a mai spus.
Mereu o sa vreau ce nu pot avea, mereu o sa fiu aceeasi, nu o sa ma schimb niciodata. Doar perceptia ta asupra mea se va schimba cu timpul.
Believe in me in what I have written, cuz this is the only truth that exists.
miercuri, 24 noiembrie 2010
carnaval
Sunt...
...albastrul din ochii lui
...blondul din parul tau.
...vantul care trece si-l loveste in spate.
...vocile din capul tau.
...amintirea zilei de ieri pentru tine.
...amintirea zilei de azi pentru el.
...ziua de maine pentru voi.
...apa din paharul verde din care bei in fiecare dimineata.
...prosopul cu care el se sterge pe fata.
...venele de pe mana ta incordata.
...inelul de pe degetul lui.
...expresia fetei tale.
...durerea si disperarea lui.
...binele si raul din sufletul tau.
...indiferenta si atentia.
...atingerea si respingerea.
...dragostea si ura din tine.
Sunt o masca, sunt masca din sufletul tau si din sufletul lui.
Rad de voi!
...albastrul din ochii lui
...blondul din parul tau.
...vantul care trece si-l loveste in spate.
...vocile din capul tau.
...amintirea zilei de ieri pentru tine.
...amintirea zilei de azi pentru el.
...ziua de maine pentru voi.
...apa din paharul verde din care bei in fiecare dimineata.
...prosopul cu care el se sterge pe fata.
...venele de pe mana ta incordata.
...inelul de pe degetul lui.
...expresia fetei tale.
...durerea si disperarea lui.
...binele si raul din sufletul tau.
...indiferenta si atentia.
...atingerea si respingerea.
...dragostea si ura din tine.
Sunt o masca, sunt masca din sufletul tau si din sufletul lui.
Rad de voi!
marți, 23 noiembrie 2010
candva
"Parul mi-e blond, buclat si-mi coboara pana aproape de umeri, dar pare alb in lumina fluorescenta. Ochii imi sunt cenusii, dar absorb usor culorile albastru si violet de pe suprafetele inconjuratoare. Am nasul scurt si fin si o gura bine conturata, dar o idee prea mare pentru chipul meu. Gura mea poate arata foarte rautacioasa ori extrem de generoasa. E insa intotdeauna senzuala. Dar emotiile si atitudinile se reflecta mereu in intreaga mea expresie. Am o figura sugestiva.
Cand scriu, utilizez un vocabular ce mi s-ar fi parut obisnuit in secolul al optsprezecelea, cu fraze nascocite parca de autorii pe care-i citeam.
Bantuiam strazile din New Orleans, calare pe o motocicleta Harley Davidson mare si neagra, facand un zgomot asurzitor, iar in buzunar aveam un mic casetofon, care-mi deversa in teasta, prin castiile-i marunte "Arta fugii" a lui Bach. Si iata ce mi-a fost dat sa vad colindand strazile orasului:
Femeile erau superbe, goale in caldura primaverii, cum trebuie sa fi fost in vremea faraonilor egipteni, purtand fuste scurte, vaporoase, ori rochii asemenea tunicilor sau, alteori, pantaloni barbatesti si tricouri mulate pe corp, lasand privirea sa se bucure de trupurile lor ademenitor curbate. Se machiau si se incarcau de aur si argint chiar si atunci cand nu aveau de mers decat pana la bacania din colt. Alteori, ieseau cu chipurile proaspat spalate fara nici o podoaba. Acestea nu contau. Isi ondulau parul ca Maria Antoaneta, si-l taiau scurt sau si-l lasau sa fluture despletit.
Poate pentru intaia oara in istorie, erau la fel de puternice si de interesante ca si barbatii.
In lumea artei si a divertismentuui, realizarile secolelor trecute erau mereu "reciclate". Muzicienii cantau jazz, Mozart sau muzica rock; oamenii mergeau sa vada azi o piesa de Shakespeare, iar maine se inghesuiau la cel mai recent film frantuzesc.
De la standurile luminate cu neon ale unor gigantice magazine puteai sa-ti cumperi casete cu madrigaluri medievale, pe care le puteai apoi asculta la casetofonul masinii, goning pe autostrada. In librarii, poezia renascentista statea alaturi de romanele lui Dickens si ale lui Ernest Hemingway. Manualele de educatie sexuala se aflau pe acelasi stand cu Cartea mortilor, egipteana." (Anne Rice)
Dar unde vreau sa ajung?
Nicaieri de fapt, vroiam doar sa ma descriu, sa va fac sa ma iubiti, dar vad ca m-am lungit si probabil v-ati pierdut pe drum. Daca mai sunteti aici si cititi in continuare aceste randuri, o sa va spun o poveste despre mine.
Vreau sa va spun ca acum mult timp, am iubit pe cineva. Multi probabil o sa radeti, si o sa ziceti ca m-am iubit pe mine. Da, pe mine m-am iubit si inca ma iubesc, ma iubesc constant, pentru ca eu nu-mi pot face rau singur, eu nu ma mint, actionez cum vreau si nu depind de altii.
Era frumoasa, era ca o zi de primavara, mereu ma facea sa zambesc. Adoram zambetul ei de copil inocent, adoram mainile ei gingase pline de inele, suvitele ei de par care mereu ii veneau in ochi. O adoram, pentru mine era o zeitate. Ii sorbeam fiecare cuvintel, uneori nici nu eram atent la subiect, doar ii priveam buzele miscandu-se. Imi imaginam cum era sa o sarut, sa fiu o manusa pe mana ei, o raza de soare in parul ei, un inel pe degetul ei, un pistrui pe obrazul ei. Vroiam sa fiu langa ea, vroiam de fapt sa intru in ea, sa fac parte din ea. Visam la acea contopire. Am asteptat ziua aceea cum nu am asteptat nimic in viata mea. Dar nu s-a intamplat niciodata. Zile intregi am privit-o, am atins-o si ma bucuram pentru fiecare cuvant pe care mi-l adresa. Era cea mai sublima fiinta. Vroiam sa o am doar pentru mine. Vroiam sa-i vad privirea in timp ce o posedam si fata ei gingasa care nu mai facea nicio grimasa.
Eram egoist, da, tare egoist. Aveam fantezii peste fantezii, dar nu mai puteam rabda. O doream! O doream mai mult decat orice pe lume, as fi dat totul pentru ea.
Eram langa ea si pe neasteptate am simtit atingerea unei maini cuprinzandu-ma. Era rece si puternica, precum marmura. Ochii mi-au zvacnit, deschizandu-se in intuneric. Mana si-a accentuat stransoarea. Plete matasoase imi mangaiau fata. Un brat rece mi-a trecut peste piept.
"Oh, te rog iubito, frumoasa mea, te rog!" as fi vrut sa-i spun. Dar ochii mi se inchideau! Buzele refuzau sa se miste. Imi pierdeam cunostinta.
La suprafata, rasarise soarele.
Cand scriu, utilizez un vocabular ce mi s-ar fi parut obisnuit in secolul al optsprezecelea, cu fraze nascocite parca de autorii pe care-i citeam.
Bantuiam strazile din New Orleans, calare pe o motocicleta Harley Davidson mare si neagra, facand un zgomot asurzitor, iar in buzunar aveam un mic casetofon, care-mi deversa in teasta, prin castiile-i marunte "Arta fugii" a lui Bach. Si iata ce mi-a fost dat sa vad colindand strazile orasului:
Femeile erau superbe, goale in caldura primaverii, cum trebuie sa fi fost in vremea faraonilor egipteni, purtand fuste scurte, vaporoase, ori rochii asemenea tunicilor sau, alteori, pantaloni barbatesti si tricouri mulate pe corp, lasand privirea sa se bucure de trupurile lor ademenitor curbate. Se machiau si se incarcau de aur si argint chiar si atunci cand nu aveau de mers decat pana la bacania din colt. Alteori, ieseau cu chipurile proaspat spalate fara nici o podoaba. Acestea nu contau. Isi ondulau parul ca Maria Antoaneta, si-l taiau scurt sau si-l lasau sa fluture despletit.
Poate pentru intaia oara in istorie, erau la fel de puternice si de interesante ca si barbatii.
In lumea artei si a divertismentuui, realizarile secolelor trecute erau mereu "reciclate". Muzicienii cantau jazz, Mozart sau muzica rock; oamenii mergeau sa vada azi o piesa de Shakespeare, iar maine se inghesuiau la cel mai recent film frantuzesc.
De la standurile luminate cu neon ale unor gigantice magazine puteai sa-ti cumperi casete cu madrigaluri medievale, pe care le puteai apoi asculta la casetofonul masinii, goning pe autostrada. In librarii, poezia renascentista statea alaturi de romanele lui Dickens si ale lui Ernest Hemingway. Manualele de educatie sexuala se aflau pe acelasi stand cu Cartea mortilor, egipteana." (Anne Rice)
Dar unde vreau sa ajung?
Nicaieri de fapt, vroiam doar sa ma descriu, sa va fac sa ma iubiti, dar vad ca m-am lungit si probabil v-ati pierdut pe drum. Daca mai sunteti aici si cititi in continuare aceste randuri, o sa va spun o poveste despre mine.
Vreau sa va spun ca acum mult timp, am iubit pe cineva. Multi probabil o sa radeti, si o sa ziceti ca m-am iubit pe mine. Da, pe mine m-am iubit si inca ma iubesc, ma iubesc constant, pentru ca eu nu-mi pot face rau singur, eu nu ma mint, actionez cum vreau si nu depind de altii.
Era frumoasa, era ca o zi de primavara, mereu ma facea sa zambesc. Adoram zambetul ei de copil inocent, adoram mainile ei gingase pline de inele, suvitele ei de par care mereu ii veneau in ochi. O adoram, pentru mine era o zeitate. Ii sorbeam fiecare cuvintel, uneori nici nu eram atent la subiect, doar ii priveam buzele miscandu-se. Imi imaginam cum era sa o sarut, sa fiu o manusa pe mana ei, o raza de soare in parul ei, un inel pe degetul ei, un pistrui pe obrazul ei. Vroiam sa fiu langa ea, vroiam de fapt sa intru in ea, sa fac parte din ea. Visam la acea contopire. Am asteptat ziua aceea cum nu am asteptat nimic in viata mea. Dar nu s-a intamplat niciodata. Zile intregi am privit-o, am atins-o si ma bucuram pentru fiecare cuvant pe care mi-l adresa. Era cea mai sublima fiinta. Vroiam sa o am doar pentru mine. Vroiam sa-i vad privirea in timp ce o posedam si fata ei gingasa care nu mai facea nicio grimasa.
Eram egoist, da, tare egoist. Aveam fantezii peste fantezii, dar nu mai puteam rabda. O doream! O doream mai mult decat orice pe lume, as fi dat totul pentru ea.
Eram langa ea si pe neasteptate am simtit atingerea unei maini cuprinzandu-ma. Era rece si puternica, precum marmura. Ochii mi-au zvacnit, deschizandu-se in intuneric. Mana si-a accentuat stransoarea. Plete matasoase imi mangaiau fata. Un brat rece mi-a trecut peste piept.
"Oh, te rog iubito, frumoasa mea, te rog!" as fi vrut sa-i spun. Dar ochii mi se inchideau! Buzele refuzau sa se miste. Imi pierdeam cunostinta.
La suprafata, rasarise soarele.
omul invizibil
Nu ma vezi, nimeni nu ma vede, sunt invizibila si merg ca vantul. Da! toti va doriti asta! Ei bine eu am aceste puteri, sau cel putin le am pentru o noapte.
Il urmaresc. E ora 18.30, el pleaca de la scoala. Merge cu 2 prieteni de-ai lui la metrou. Se duce acasa. Ajunge repede. Isi tranteste ghiozdanul si se duce la masa. "Pofta buna" ii soptesc. Fireste ca nu ma aude. Se duce la el in camera si-si deschide calculatorul. Vorbeste cu "n" persoane. Nu ma obosesc sa ma uit ce si cu cine, nu-mi pasa, vreau doar sa-l privesc, sa-i urmaresc toate miscarile. Ma fascineaza. Imi place zgomotul facut de taste la contactul cu degetele lui.
Peste cateva ore inchide calculatorul. Se pune in pat. E in bustul gol, e cald in casa. Ma duc langa el in pat. Ma mulez pe trupul lui aproape gol. Il mangai pe piept. A tremurat, a simtit ceva. Am fugit in celalalt colt al camerei. Oare m-a simtit? Imposibil.
Se uita in stanga si in dreapta, nu vede nimic ciudat. Poate era vantul, lasase geamul deschis sa intre racoarea noptii. Se duce sa-l inchida si se tranteste in pat.
Ma intorc la el, mi-e frica sa il mai ating, stau pe marginea patului si-l privesc. Il privesc cum adoarme, ii privesc pulsatiile corpului. Dau sa-l sarut pe frunte, mi-e frica. Mi-e frica sa nu ma simta, sa-si dea seama ca sunt acolo langa el, sa-si dea seama cine sunt, sa-si dea seama de ce vreau.
Adoarme repede, adoarme tremurand. Pun mana pe el, frigea, dar tremura. Iau plapuma si-l invelesc.
Ma duc la birou. Iau o foaie din sertar si mazgalesc cateva cuvinte, nu vreau sa stie cine a scris: "nu m-ai cunoscut nciodata" . Pun pixul jos si ma duc la el. Il pup pe frunte.
Am plecat si nu ma mai intorc!
Il urmaresc. E ora 18.30, el pleaca de la scoala. Merge cu 2 prieteni de-ai lui la metrou. Se duce acasa. Ajunge repede. Isi tranteste ghiozdanul si se duce la masa. "Pofta buna" ii soptesc. Fireste ca nu ma aude. Se duce la el in camera si-si deschide calculatorul. Vorbeste cu "n" persoane. Nu ma obosesc sa ma uit ce si cu cine, nu-mi pasa, vreau doar sa-l privesc, sa-i urmaresc toate miscarile. Ma fascineaza. Imi place zgomotul facut de taste la contactul cu degetele lui.
Peste cateva ore inchide calculatorul. Se pune in pat. E in bustul gol, e cald in casa. Ma duc langa el in pat. Ma mulez pe trupul lui aproape gol. Il mangai pe piept. A tremurat, a simtit ceva. Am fugit in celalalt colt al camerei. Oare m-a simtit? Imposibil.
Se uita in stanga si in dreapta, nu vede nimic ciudat. Poate era vantul, lasase geamul deschis sa intre racoarea noptii. Se duce sa-l inchida si se tranteste in pat.
Ma intorc la el, mi-e frica sa il mai ating, stau pe marginea patului si-l privesc. Il privesc cum adoarme, ii privesc pulsatiile corpului. Dau sa-l sarut pe frunte, mi-e frica. Mi-e frica sa nu ma simta, sa-si dea seama ca sunt acolo langa el, sa-si dea seama cine sunt, sa-si dea seama de ce vreau.
Adoarme repede, adoarme tremurand. Pun mana pe el, frigea, dar tremura. Iau plapuma si-l invelesc.
Ma duc la birou. Iau o foaie din sertar si mazgalesc cateva cuvinte, nu vreau sa stie cine a scris: "nu m-ai cunoscut nciodata" . Pun pixul jos si ma duc la el. Il pup pe frunte.
Am plecat si nu ma mai intorc!
duminică, 21 noiembrie 2010
love song
for you are Irresistible
for you are the One for me
for you can light up the Night
for you are Unforgettable
for your tender Touch
for you are the One for me
for you can light up the Night
for you are Unforgettable
for your tender Touch
vineri, 19 noiembrie 2010
pagini
"Era un barbat alb, cu parul blond si ochi albastri, inalt de un metru nouazeci. Avea colti, dar erau prea mici pentru a fi observati cand radea, doar daca nu cumva tinea cu tot dinadinsul sa si-i arate. Poseda sensibilitatea unui contemporan, imbinata cu impecabilul bun-gust al defunctei aristocratii. Stia exact cine e, era chipes." (Anne Rice)
S-a apropiat de ea. Avea un mers impecabil, zici ca levita. A luat-o de mana "ai un foc?" Cuvintele acelea... il admira, vocea lui era asa de calma si de dulce. Nu-si putea lua ochii de la el. A repetat intrebarea zambind in coltul gurii. "Nu.." a raspuns descurajata. Stia ca urma sa plece si ca nu-l va mai vedea niciodata.
Spre surprinderea ei, a ramas. Era acolo, statea in fata ei. "Sunt Alex" i-a zis intinzandu-i mana. Era tupeist, ii placea. Contactul mainilor a fost impecabil. Avea mana ferma, de barbat care a trecut prin toate. I-a zambit.
Se vedea ca era mandru de el. I-a dat drumul la mana si a plecat.
Ce s-a intamplat? De ce a plecat? l-a dezamagit.
A inceput o melodie lenta, o melodie pe care acum cativa ani, fata era in bratele celui mai bun prieten al ei si dansau. Nu o sa uite niciodata acel moment, a fost special.
Toata lumea in jurul ei se tinea in brate si canta. Era trista, cel mai bun prieten al ei nu era acum cu ea, iar Alex plecase. Vroia sa ia in brate pe orcine, vroia sa se stie a cuiva. Ofteaza, vrea sa iasa afara, nu a apucat sa se intoarca, Alex era chiar in spatele ei. "Unde aveai de gand sa pleci?".
Nu stia ce sa-i spuna, o parte din ea vroia sa-l intrebe de ce a plecat, dar nu avea sens. A luat-o in brate si a inceput sa o sarute.
Nici nu se putea mai bine, era la unul dintre concertele ei favorite, se auze una dintre cele mai speciale melodii pentru ea, si era in bratele noului ei iubit.
S-a apropiat de ea. Avea un mers impecabil, zici ca levita. A luat-o de mana "ai un foc?" Cuvintele acelea... il admira, vocea lui era asa de calma si de dulce. Nu-si putea lua ochii de la el. A repetat intrebarea zambind in coltul gurii. "Nu.." a raspuns descurajata. Stia ca urma sa plece si ca nu-l va mai vedea niciodata.
Spre surprinderea ei, a ramas. Era acolo, statea in fata ei. "Sunt Alex" i-a zis intinzandu-i mana. Era tupeist, ii placea. Contactul mainilor a fost impecabil. Avea mana ferma, de barbat care a trecut prin toate. I-a zambit.
Se vedea ca era mandru de el. I-a dat drumul la mana si a plecat.
Ce s-a intamplat? De ce a plecat? l-a dezamagit.
A inceput o melodie lenta, o melodie pe care acum cativa ani, fata era in bratele celui mai bun prieten al ei si dansau. Nu o sa uite niciodata acel moment, a fost special.
Toata lumea in jurul ei se tinea in brate si canta. Era trista, cel mai bun prieten al ei nu era acum cu ea, iar Alex plecase. Vroia sa ia in brate pe orcine, vroia sa se stie a cuiva. Ofteaza, vrea sa iasa afara, nu a apucat sa se intoarca, Alex era chiar in spatele ei. "Unde aveai de gand sa pleci?".
Nu stia ce sa-i spuna, o parte din ea vroia sa-l intrebe de ce a plecat, dar nu avea sens. A luat-o in brate si a inceput sa o sarute.
Nici nu se putea mai bine, era la unul dintre concertele ei favorite, se auze una dintre cele mai speciale melodii pentru ea, si era in bratele noului ei iubit.
miercuri, 17 noiembrie 2010
e seara
Nu era frig, dar simteam nevoia sa-mi trag manecile de la hanorac, poate pentru ca ma simt...protejata asa, parca ma tin in brate.
"Ce-ti pasa tie de ce fac eu?" ma intreaba. Ce-ti pasa tie... acel tie l-a spus cu..dispret, de parca eu nu am reprezentat nimic pentru el; de parca eu sunt doar un obstacol in calea lui. Am insistat, "de ce?" De data asta m-am uitat in ochii lui...respingere, neincredere si dezgust. Nu am cunoscut niciodata acea privire, si nici nu credeam ca am sa o cunosc vreodata. Nu am putut sa cred. Nu stiam ce sa zic. Nu imi dadeam seama ce ma durea mai tare, faptul ca ma respingea verbal, prin privire sau era o durere fizica, de care habar nu aveam ca s-ar putea amplifica.
Am plecat. Cu greu am rezistat tentatiei de a ma uita inapoi. Am fost cuprinsa de 8 brate. Am zambit, nu eram singura.
E seara, imi tot vine in minte o fraza din Jurnalul dragostei ""In seara asta il iubesc pentru felul minunat in care mi-a daruit pamantul."
Desigur, acum suna a ironie, dar m-a facut sa inteleg un lucru... s-a sfarsit.
"Ce-ti pasa tie de ce fac eu?" ma intreaba. Ce-ti pasa tie... acel tie l-a spus cu..dispret, de parca eu nu am reprezentat nimic pentru el; de parca eu sunt doar un obstacol in calea lui. Am insistat, "de ce?" De data asta m-am uitat in ochii lui...respingere, neincredere si dezgust. Nu am cunoscut niciodata acea privire, si nici nu credeam ca am sa o cunosc vreodata. Nu am putut sa cred. Nu stiam ce sa zic. Nu imi dadeam seama ce ma durea mai tare, faptul ca ma respingea verbal, prin privire sau era o durere fizica, de care habar nu aveam ca s-ar putea amplifica.
Am plecat. Cu greu am rezistat tentatiei de a ma uita inapoi. Am fost cuprinsa de 8 brate. Am zambit, nu eram singura.
E seara, imi tot vine in minte o fraza din Jurnalul dragostei ""In seara asta il iubesc pentru felul minunat in care mi-a daruit pamantul."
Desigur, acum suna a ironie, dar m-a facut sa inteleg un lucru... s-a sfarsit.
vineri, 12 noiembrie 2010
fa-mi loc in patul tau
Ma uit la cer, parca e o zi de primavara, in niciun caz o zi de noiembrie. Aud pasi. Zambesc. Simt ca vii la mine. Ma cuprinzi in brate. Ma alint. E noapte. Imi respiri in ceafa si ma saruti pe gat. Esti lipit de mine. Te simt. Te vreau. Ma intorc la tine. Ne privim. Nu. Imi intorc privirea, nu vreau sa fac vreo prostie. Nu stiu cum ai reactiona. Ma strangi in brate. Da. Zambesc. Ma simt bine. Mi-ai lipsit. Iti soptesc ceva. Ma pupi pe frunte. Torc. Ma vrei. Ma retrag. Incerc. Reusesc. Te vreau! Dar nu acum!
miercuri, 10 noiembrie 2010
otrava
Nu m-ai iubit niciodata.
Ai facut doar niste gesturi ca sa-mi induci acea stare, sa ma faci sa cred ca ma iubesti. Mi-ai intrat in vene, "iubirea" ta imi curgea prin vene, tremuram, iubirea vroia sa iasa. Am tinut cu dintii de ea. Am crezut in ea. M-a dezamagit.
Nu mai cred nimic, nimic nu a fost real. Parca a fost un vis, sau un cosmar. A fost un conflict intre materie si spirit.
Nu m-ai iubit! Niciodata nu ti-a trecut prin gand sa ma iubesti. Ai tinut strans de convingerile tale, ai crezut doar in tine, ce ai vrut sa obtii?
Nu m-ai iubit niciodata! Ai fost ca un drog pentru mine. Drog care inainte imi facea atat de bine, s-a transformat in otrava. Otrava de care nu pot scapa. Otrava care se acumuleaza pe zi ce trece. Care imi impanzeste organismul, care pune stapanire pe trupul meu.
Nu mai simt nimic. Nici pentru tine, nici pentru nimeni! Un singur lucru m-ai invatat, sa nu mai am incredere.
Sunt ca "doliul ce se exala de pe-atatea mari morminte" (Al. Vlahuta), patrund in durerea tuturor, incercand sa uit de a mea. Incerc sa patrund in tine. Nu pot, e un zid ce nu-mi permite. Nu ai durere!
Nu a existat niciodata acea trecere intre trup si suflet. A existat doar trup, sufletul a fost plecat in alta parte, te-a parasit in tot acest timp.
"Inimi lase, abatute, far-a fi luptat vrodata!" (Al. Vlahuta)
___________________________________________
Pian - Beethoven - Fur elise
Pentru ca nu am mai cantat de multi ani, pentru ca imi era dor, si pentru ca ma linistesc.
Ai facut doar niste gesturi ca sa-mi induci acea stare, sa ma faci sa cred ca ma iubesti. Mi-ai intrat in vene, "iubirea" ta imi curgea prin vene, tremuram, iubirea vroia sa iasa. Am tinut cu dintii de ea. Am crezut in ea. M-a dezamagit.
Nu mai cred nimic, nimic nu a fost real. Parca a fost un vis, sau un cosmar. A fost un conflict intre materie si spirit.
Nu m-ai iubit! Niciodata nu ti-a trecut prin gand sa ma iubesti. Ai tinut strans de convingerile tale, ai crezut doar in tine, ce ai vrut sa obtii?
Nu m-ai iubit niciodata! Ai fost ca un drog pentru mine. Drog care inainte imi facea atat de bine, s-a transformat in otrava. Otrava de care nu pot scapa. Otrava care se acumuleaza pe zi ce trece. Care imi impanzeste organismul, care pune stapanire pe trupul meu.
Nu mai simt nimic. Nici pentru tine, nici pentru nimeni! Un singur lucru m-ai invatat, sa nu mai am incredere.
Sunt ca "doliul ce se exala de pe-atatea mari morminte" (Al. Vlahuta), patrund in durerea tuturor, incercand sa uit de a mea. Incerc sa patrund in tine. Nu pot, e un zid ce nu-mi permite. Nu ai durere!
Nu a existat niciodata acea trecere intre trup si suflet. A existat doar trup, sufletul a fost plecat in alta parte, te-a parasit in tot acest timp.
"Inimi lase, abatute, far-a fi luptat vrodata!" (Al. Vlahuta)
___________________________________________
Pian - Beethoven - Fur elise
Pentru ca nu am mai cantat de multi ani, pentru ca imi era dor, si pentru ca ma linistesc.
marți, 9 noiembrie 2010
Fa ce simti
Gandeste-te la tine, la mine, la ce a fost si cum am ajuns. Gandeste-te ca ne iubeam. Gandeste-te ca asta e mai important decat orice neintelegere. Iubeste-ma suficient ca sa intelegi ca fac si eu acelasi lucru.
Intelege ca ficare judeca in felul lui. Intelege ca atunci cand simti o tensiune trebuie sa vorbesti. Vorbeste cu mine si-ti voi arata ca inteleg!
Crezi numai ce vrei, gandesti prea mult. Nu-ti mai asculta ratiunea.
Tu gresesti, eu gresesc. Da gresim. Dar asta nu e un motiv suficient de bun ca sa nu mai credem, sa ne mintim unul pe altul si sa nu putem sa ne mai privim in ochi.
Impotriva ta esti doar tu, pentru ca iti induci o stare, stare care nu te reprezinta. De ce nu ai incredere in tine? in mine? in noi? de ce nu faci ce simti?
Fa ce simti!
Fa ce simti!
Fa ce simti!
Intelege ca ficare judeca in felul lui. Intelege ca atunci cand simti o tensiune trebuie sa vorbesti. Vorbeste cu mine si-ti voi arata ca inteleg!
Crezi numai ce vrei, gandesti prea mult. Nu-ti mai asculta ratiunea.
Tu gresesti, eu gresesc. Da gresim. Dar asta nu e un motiv suficient de bun ca sa nu mai credem, sa ne mintim unul pe altul si sa nu putem sa ne mai privim in ochi.
Impotriva ta esti doar tu, pentru ca iti induci o stare, stare care nu te reprezinta. De ce nu ai incredere in tine? in mine? in noi? de ce nu faci ce simti?
Fa ce simti!
Fa ce simti!
Fa ce simti!
Vae victis!*
Te urasc pentru ca ma faci sa te urasc!
Mai demult ziceai ca nu vrei sa ajungem asa, ca nu vrei asta si dadeai vina pe mine ca eu o sa ajung sa te urasc. Stiai tu ceva, vroiai de atunci sa ajung sa te urasc. De ce? Pentru ce?
De ce pari atat de indiferent? De ce nu vrei sa-mi zici ce simti? De ce nu vorbesti cu mine? Nu mai simti nimic?
Parca am fi patru persoane complet diferite, doi gemeni care nu-si mai vorbesc... Doi gemeni care inainte erau nedespartiti. Doi gemeni care s-au rupt in patru si care nu vor sa mai stie unu de altul.
Se striga intre ei...dar parca nu aud, isi fac semne...dar parca nu vad, se ating ... dar parca nu simt. Au ajuns niste fantome, fantome ale trecutului, prezentului, viitorului si inca ceva.. ceva nedefinit.
Trecutul nu mai recunoaste prezentul si nu vede viitorul. Prezentul sufera, dar ii este frica sa atinga viitorul.
Patru fantome in linie, niciuna nu indrazneste sa priveasca in stanga sau in dreapta. Le-a mai ramas un singur lucru in comun, frica.
....de adevar.
Patru fantome fara inima.
Patru fantome fara nimic.
Patru fantome care candva erau doua persoane.
Doua persoane care refuza sa se priveasca.
________________________________
Vae victis- lat. 'vai de cei invinsi'
Mai demult ziceai ca nu vrei sa ajungem asa, ca nu vrei asta si dadeai vina pe mine ca eu o sa ajung sa te urasc. Stiai tu ceva, vroiai de atunci sa ajung sa te urasc. De ce? Pentru ce?
De ce pari atat de indiferent? De ce nu vrei sa-mi zici ce simti? De ce nu vorbesti cu mine? Nu mai simti nimic?
Parca am fi patru persoane complet diferite, doi gemeni care nu-si mai vorbesc... Doi gemeni care inainte erau nedespartiti. Doi gemeni care s-au rupt in patru si care nu vor sa mai stie unu de altul.
Se striga intre ei...dar parca nu aud, isi fac semne...dar parca nu vad, se ating ... dar parca nu simt. Au ajuns niste fantome, fantome ale trecutului, prezentului, viitorului si inca ceva.. ceva nedefinit.
Trecutul nu mai recunoaste prezentul si nu vede viitorul. Prezentul sufera, dar ii este frica sa atinga viitorul.
Patru fantome in linie, niciuna nu indrazneste sa priveasca in stanga sau in dreapta. Le-a mai ramas un singur lucru in comun, frica.
....de adevar.
Patru fantome fara inima.
Patru fantome fara nimic.
Patru fantome care candva erau doua persoane.
Doua persoane care refuza sa se priveasca.
________________________________
Vae victis- lat. 'vai de cei invinsi'
luni, 8 noiembrie 2010
regrete
"Nu, imi faci rau" ii zice ei mutandu-si privirea. Nu poate sa o priveasca in ochi, nu poate. Se abtine sa nu planga, nu vrea sa-i vada lacrimile. Isi infige unghiile in palme, se opreste cand realizeaza ca isi face rau. Insista "pot sa te iau in brate?". Nu, de cateva zile asta e raspunsul. Nu. El e nelinistit, face miscari fara sens, dar nu o priveste in ochi, nu poate. Ea cedeaza, a inteles. Pleaca impreuna, cum plecau inainte, acelasi drum, aceleasi persoane, dar fara inima.
Se opresc, ea vrea sa-i zica ceva. "Chiar nu pot sa te iau in brate?" se simtea teama in glasul ei, ii era frica de raspuns. A lasat-o. L-a strans in brate, cea mai scurta imbratisare de pana acum. Parca era un film, isi aducea aminte cum erau inainte imbratisarile, cum o saruta si cum o strangea la piept atat de tare incat scotea tipete de durere.
A oprit acea scurta imbratisare cu o mana, prea mult, a suportat prea mult.
"Ai grija de tine", "mereu am" ii raspunde incet, nu crede ca a auzit.
A zis ca nu mai plange, dar o lacrima tot a scapat.
Se opresc, ea vrea sa-i zica ceva. "Chiar nu pot sa te iau in brate?" se simtea teama in glasul ei, ii era frica de raspuns. A lasat-o. L-a strans in brate, cea mai scurta imbratisare de pana acum. Parca era un film, isi aducea aminte cum erau inainte imbratisarile, cum o saruta si cum o strangea la piept atat de tare incat scotea tipete de durere.
A oprit acea scurta imbratisare cu o mana, prea mult, a suportat prea mult.
"Ai grija de tine", "mereu am" ii raspunde incet, nu crede ca a auzit.
A zis ca nu mai plange, dar o lacrima tot a scapat.
miercuri, 3 noiembrie 2010
diminetile
"Neata, hai trezirea, se aude in receptor. E mult mai placut sa te trezeasca el dimineata decat alarma aia nenorocita pe care iti vine sa o arunci pe cealalta parte a globului.
"Hm, inca putin" ii zic intorcandu-ma pe partea cealalta cautandu-l. Ce frumos a fost cand ne-am trezit unul langa celalalt. Cand m-am trezit cu capul pe pieptul lui ascultandu-i bataile inimii. Degeaba il tot caut prin asternut, nu e... "bine ma trezesc" ii zic intr-un final cu o urma de dezamagire in glas. As fi vrut sa-i zic asta, ca vreau sa ma trezesc langa el, dar nu avea rost, l-as fi amagit, nu pot sa-i transmit si lui dezamagirea mea actuala. "Te iubesc" imi sopteste. Nu stiu ce sa-i raspund. Daca zic "si eu" e sec, nu transmit nicio emotie, niciun tremur. Vreau sa-i zic cat de mult il iubesc, dar nu stiu ce cuvinte sa folosesc, ma hotarasc la un "eu mai mult". Rad, rad de cat de copilaresc a putut suna...
Ma uit la ceas, e deja tarziu, ii mai zic un "te iubesc" si inchid. Ma uit in oglinda, zambesc. Da, mereu ma face sa zambesc un "te iubesc" spus din inima.
Ma imbrac si ies, ma duc sa ma vad cu el.
"Hm, inca putin" ii zic intorcandu-ma pe partea cealalta cautandu-l. Ce frumos a fost cand ne-am trezit unul langa celalalt. Cand m-am trezit cu capul pe pieptul lui ascultandu-i bataile inimii. Degeaba il tot caut prin asternut, nu e... "bine ma trezesc" ii zic intr-un final cu o urma de dezamagire in glas. As fi vrut sa-i zic asta, ca vreau sa ma trezesc langa el, dar nu avea rost, l-as fi amagit, nu pot sa-i transmit si lui dezamagirea mea actuala. "Te iubesc" imi sopteste. Nu stiu ce sa-i raspund. Daca zic "si eu" e sec, nu transmit nicio emotie, niciun tremur. Vreau sa-i zic cat de mult il iubesc, dar nu stiu ce cuvinte sa folosesc, ma hotarasc la un "eu mai mult". Rad, rad de cat de copilaresc a putut suna...
Ma uit la ceas, e deja tarziu, ii mai zic un "te iubesc" si inchid. Ma uit in oglinda, zambesc. Da, mereu ma face sa zambesc un "te iubesc" spus din inima.
Ma imbrac si ies, ma duc sa ma vad cu el.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)