joi, 30 decembrie 2010

miau

Urasc targurile de craciun, pentru ca niciodata nu am suficienti bani la mine si aproape intotdeauna gasesc o multime de lucruri frumoase, numai bune de cumparat. Cel mai recet drum prin centru mi-a adus...nu, nu va zic, va las in suspans pana la sfarsit. Era atat de draguta, era alba cu o tenta albastra si era micuta. Am luat-o in brate, s-a mulat perfect pe umarul meu. Ma gadila si imi placea. Am zis ca trebuie sa fie a mea. Mi-am scos cheile si protofelul din geanta si mi le-am bagat in buznar. Era frig afara si ea era un pui care tremura. Am baga-o in geanta, am inchis fermoarul pana la jumatate si am plecat fericita spre metrou.
A sunat telefonul "pronto (miau)"da, ce a urmat pormo in telefon....nu are sens sa redau. Mi-am luat micutul cadou si am schimbat directia spre un magazin veterinar. Am luat de pe drum o fundita rosie si o felicitare "craciun fericit si va rog sa aveti grija de ea". Am lasat-o 3 statii mai incolo.

"Ce-ti trebuie tie pisica? Tu esti o pisica!"

miercuri, 15 decembrie 2010

iubind imi daunez doar mie

Ce inseamna patru pereti? Te consideri acasa intre patru pereti? Te consideri protejata? Gandeste-te la asta..
Eu ma simt inchisa, ma simt ca-ntr-o cusca. Inchisa intre patru pereti rigizi, reci, duri si total neprimitori. Nu ma simt nici protejata, nici iubita, nu ma simt deloc cum probabil va simtiti voi, sau marea majoritate dintre voi.
Patru pereti ostili. I-am decorat cu diverse lucruri de la voi prieteni, ca sa ofer un sentiment de caldura, sa va simt aproape. Dar degeaba. Parca mai rau fac. Parca imi intaresc convingerile, parca fac acesti patru pereti sa para mai negrii.
Vreau sa ma stranga, sa ma sugrum intre cei patru pereti. Vreau sa nu am aer, vreau sa amortesc, sa ma doara toate oasele, sa nu-mi mai simt corpul si mintea, poate atunci o sa fie altfel, poate o sa mai simt ceva, vreau sa simt ca apartin unui mediu, cuiva.
Ma duc intr-un colt. Ingenunchez. Imi cuprind intreg corpul, sau ma rog, atat cat conteaza. E intuneric si e frig. Tremur. Liniste. Aud cum rasuflu, aud cum aerul patrune in mine. Latrat de caine. Ostil.
Degeaba.
Orice as face, oricat as incerca, nu ajuta cu nimic.
Sunt un strain in propria-mi casa.

luni, 6 decembrie 2010

a nimanui

Ea nu-l vroia, ii intorcea spatele. "Dar te vreau!" tipa dupa ea, "te vreau, te iubesc". Nu-i pasa. S-a dus spre el sa-l sarute, vroia sa fie un sarut scurt, un sarut de "adio"; el nu a permis asa ceva. A luat-o in brate si a sarutat-o ca-n prima zi. Nu vroia sa-i dea drumul, acel sarut a cuprins toate amintirile lor, a cuprins zilele de fericire si ziele in care se urau si se certau, un an intreg cu bune si cu rele. "Te rog, nu vreau sa fie adio..." se tanguia el. "Atunci e un la revedere" i-a raspuns ea desprinzandu-se din bratele lui.
Isi pune gluga-n cap si vrea sa plece. O prinde de mana si o intreaba "ma mai iubesti?". Era disperat, disperat dupa ea, credea ca nu o s-o mai vada niciodata, putea sa se obisnuiasca cu gandul ca nu vor mai fi niciodata impreuna, dar nu putea concepe faptul ca exista posibilitatea ca acesta sa fie un adio.
Ea nu stie ce sa-i raspunda.... decat sa zica ceva care l-ar putea rani, mai bine tace.
A ajuns la capatul puterilor, il innebunea "Spune-mi macar de ce m-ai tot sarutat zilele astea.."
Alta intrebare grea... dar nu putea sa-i bataasa joc de el, trebuia sa-i raspunda ceva.. "pentru ca dupa mult timp incep sa ma gandesc si la mine, vreau ca perioada asta sa ma gandesc numai la mine, la cum pot face sa ma simt eu bine, traiesc doar pentru placerea mea".
L-a incurcat, nu stia ce sa mai zica "deci razi de mine?"
Fata a inceput sa rada, era amuzant.. cum putea sa se gandeasca ca radea de el.. cum?
"Trebuie sa plec" ii zice, "am sa te mai sun, mereu mi-au placut buzele tale" si pleaca.
El a ramas singur in ploaie, tipa dupa ea "ai grija de tine".
A auzit, a zambit si a raspuns mai mult pentru ea "mereu am".
Ii placea acea senzatie, ii placea sa fie dorita.
Merge prin ploaie spre metrou, e ora 20.45. E inca devreme, se gandeste ca poate sa traca pe la un prieten. Un prieten poate nu la fel de innebunit dupa ea, dar cu siguranta la fel de plin de dorinta.
A primit mesaj "nu uita ca ne vedem maine".
Si maine o lua de la capat...
E singura si pe strada e pustiu, e a nimanui!

joi, 2 decembrie 2010

un vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi

Lipseste o parte din mine. Cat de greu imi e sa recunosc asta... Am pierdut-o, sau pur si simplu am lasat-o in urma. Imi lipseste pentru ca ma cunoaste cel mai bine. Pentru ca ma simteam in siguranta in bratele lui, pentru ca imi placea sa adorm pe pieptul lui sa-i aud bataile ritmice ale inimii. Nu ne puteam minti unu pe altul, ma cunostea cel mai bine, stia exact cand sunt fericita si cand afisam o masca ca sa evit unele intrebari sau discursuri interminabile. Eram o pisica in bratele lui, el ma mangaia si eu torceam, imi placea sa ma alint, si lui ii placea, ii placea cum ma prosteam. Imi lipsesc discutile interminabile dupa ora 00.00, vorbeam despre orice, de la ce facem maine, sau ce purta X-ulescu azi la scoala, pana la filozofie. Da, mi-am adus aminte de un fragment din Ultima noapte de dragoste: "i-am fixat umerii in olanda alba a asternutului, petrecandu-mi mana stanga pe sub talie, arcuindu-i astfel pieptul. Ii prinsesem amandoua mainile, caci cu cotul ii apasam bratl stang, iar cu degetele ii inclestasem bratul celalalt aproape de umar. Corpul ii era de sub sani in jos liber si gol tot, dar nu putea sa scape din prinsoare, cu toata truda ei de zvarluga. In felul acesta gura ii era in voia mea, caci stam in genunchi si aveam si bratul drept cu totul liber. N-o sarutam. Imi apropiam numai buzele de coltul gurii ei si asteptam. Se smucea, arunca picioarele cautand sa ma loveasca, dar totul era de prisos."
Da, ne jucam, si imi placea. Imi placea pentru ca stia ce-mi place, stia absolut totul despre mine. Aveam incredere in el, nu mi-a fost frica de el niciodata, l-am iubit. Iubeam felul in care ma atingea, iubeam mersul lui, iubeam ficare cuvant pe care-l zicea.
M-a lasat, a plecat pe un alt drum.
Stau in pat cu o cana de vin fiert si scriu. Scriu pentru mine, pentru ca mi-e dor. Nimic nu mai conteaza. Te sarut si drum bun.

Doi straini

"Ea il pretuia si il placea, totusi nu-l dorea". Asta simtea de ceva timp incoace. Simtea in ea un sentiment mai mult... protectiv daca pot spune asta. Vroia sa-l protejeze, sa fie acolo mereu cand avea nevoie de ea; chiar daca refuza sa vada asta, chiar daca refuza si nega orice ajutor. Ea vroia sa fie acolo. Nu mai era acea dorinta erotica de acum ceva timp, a ramas doar ceva cald, ceva de care amandoi aveau mare nevoie. El avea nevoie de ea si ea de el, cum nici nu-si imaginau, cum de fapt nu vroiau sa-si imagineze.
Aveau atat de multe de oferit amandoi, dar nu aveau cui. Nu simteau pe nimeni atat de apropiat caruia sa-i cedeze, sa-i spuna tot ce aveau pe suflet. Erau in aceeasi situatie dar refuzau ajutorul unul altuia. Refuzau sa se priveasca. In subconstientul lor exista o vibratie, ceva le spunea ca greseau.
Dar ei in continuare refuza sa se priveasca.
Doi straini in noapte.
Doi straini singuri pe strada.
Doi straini carora nu le mai pasa de nimic, nici de propria persoana.
Doi straini care si-au inchis ochii.

duminică, 28 noiembrie 2010

praf

Sunt singura pe strazile pustii ale orasului. Am pierdut si ultimul metrou. "Genial" imi spun. Ma uit la ceas, e 00.01. Incep sa rad, mai demult imi spunea o prietena ca daca ma uit la ceas si e 00 ma iubeste, iar daca e si 01 ma inseala. Tin minte cum credeam in toate prostiile astea, cum ma uitam la ceas cu 10 minute mai devreme ca sa prind 00, sa am acea "certitudine" ca ma iubeste. Ce mica eram... de multe ori mi-e dor de zilele alea, eram asa inocenta, traiam intr-un vis. Niciodata nu ma gandeam ca se poate intampla ceva rau, sau ca mie mi s-ar putea intampla ceva rau. Traiam in lumea mea (nu, nu nemuritor si rece - cum imi place mai nou sa zic).
Aud un claxon "hei papushe te duc undeva?". Nu ma intorc, de ce doamne toti libidinosii pamantului trebuie sa fie la ora asta in oras?
Ma uit la ceas din nou, e si 10. Am o gramada de mers pana acasa, de ce am ales sa vin tocmai aici, asa departe?
Mi-e frig, niciodata nu m-am imbracat asa subtire... o bluza subtire si decoltata, daca te uitai cu atentie, puteai vedea modelul sutienului meu negru cu danteluta; si o geaca care nici nu imi acoperea spatele, toti mi-au zis ca aia nu e geaca de inceput de iarna, e de primavara. Dar eu nu ascult, niciodata nu am ascultat de nimeni si nu intentionez sa incep acum.
Ma opresc sa ma leg la sireturi. Cad.
Suna telefonul. Mi-am dat seama ca suna abia dupa vreo doua minute, am uitat ca mi-am schimbat soneria.
"Alo?" zice o voce de baiat. Vroiam sa folosesc cat mai putine cuvinte, asa ca nu am intrebat cine e, am luat telefonul de la ureche sa ma uit. "oh la dracu" am zis, nu el... "esti bine?" ma intreaba. "da, perfect" ce era sa raspund, nu aveam chef sa stau acum la telefon. Dupa o pauza lunga, zice "bine, ai grija ce faci", "mereu am" i-am spus, si am inchis.
Drumul este pustiu, este si 30 si mai am mult pana acasa.

vineri, 26 noiembrie 2010

ma descriu pe mine

Stiu ca ti-ai fi dorit tu sa ai aceasta onoare, dar momentan nu se poate... poate intr-o zi cu soare.
Da, sunt o nemernica! O curva nenorocita, o lasa!
Mereu am fugit de responsabilitati atunci cand am putut. De ce? Dumnezeule, pentru ca face parte din mine, din zodia mea, din a fi femeie. O femeie nebuna, da...cat imi placea cand ma alintai asa...femeie nebuna.
Sunt o crizata fara sanse de scapare. De ce? Nu-mi ies din minti des, dar atunci cand o fac, se dezlantuie toata furia naturii, nu ti-ai dori sa fi langa mine, sau sa fi subiectul unei mari crize. Crede-ma, nu ai vrea asta.
Sunt o narcisista care doreste ca cineva sa scrie o carte despre ea. De ce? Pentru ca am un orgoliu imens care trebuie satisfacut. Satisfacut...ador acest cuvant, cred ca in ultimii ani l-am folosit excesiv...satisfacut, a satisface, satisfacator...
Sunt pisicoasa. Imi place sa ma alint. Multi adora asta, dar in acelasi timp multi urasc asta. Imi place sa ma miorlai, sa dau din coada cand sunt fericita si sa torc cand sunt satisfacuta. Oh, iar acest cuvant... satisfacut, a satisface, satisfacator.
Sunt si plina de toane uneori. Contrazic pe toata lumea, nu neaparat pentru ca am dreptate, contrazic doar de dragul de a contrazice, imi place.
Rad, rad cu pofta. Uneori imi vine in cap o imagine ciudata si ma trezesc razand de nebuna in metrou sau in drum spre liceu. Rad, rad ca nebuna.
De multe ori visez, dar aproape mereu uit ce am visat. Sau daca imi amintesc, desigur e ceva din cale-afara de porcos sau de straniu.
Rar se intampla sa ma vezi dansand. De ce? Nu neaparat pentru ca nu-mi place.. nu stiu sa dansez, zici ca am doua picioare stangi, se lovesc intre ele.
Fotografiez orice, dar aproape mereu cand am aparatul foto cu mine, nu am inspiratie. Da-o dracului de treaba, mereu patesc asta.
Urlu la concerte de-mi ies plamanii. Poate si d'asta sunt crizata, din cauza muzicii pe care o ascult...
Citesc mult. Sau cel putin vreau sa citesc mult. Hei...am vointa. Mereu ma apuc de 15
carti dar foarte greu le si finalizez. Lucru care ma oftica al dracului de tare.
Beau lapte si ceai in cana mea preferata cu Amsterdam. Sau cel putin as vrea sa fac asta zilnic, dar cand am ceai nu am timp sa beau si cand am asa o pofta de un ceai fierbinte cu rom si visine, ghici ce? nu am...
Imi cumpar tot felul de prostii, dar nu le regret niciodata. De fapt.. nu a fost lucru pe care sa-l regret. Pentru ca mereu am facut ce am vrut. Chiar daca am actionat impulsiv uneori, fara sa gandesc, nu am regretat niciodata nimic.
Banii... alta problema de-a mea... cum am bani pe mana, in cel mult 2 zile s-au dus. Nu sunt in stare sa-i pastrez... si nu, nu sunt mandra de asta.
Lenea... un fenomen des intalnit la mine. Uneori ma intreb cum de respir... Intr-o buna zi o sa-mi fie atat de lene incat nu o sa mai vreau sa respir.
Dorm. Dorm bustean. Poate sa fie un al treilea razboi mondial chiar sub balconul meu, eu dorm tun. As dormi cred ca zile intregi. Imi place atat de mult atunci cand teoretic dorm dar sunt constienta de ce se intampla in jurul meu. Intelegi ce vreau sa zic?
Mereu am vrut ceea ce nu puteam avea. Mereu am vrut imposibilul. Iar cand pun mana pe acel ceva, imediat imi pierd interesul. Da, sunt o scorpie la faza asta, mi s-a mai spus.
Mereu o sa vreau ce nu pot avea, mereu o sa fiu aceeasi, nu o sa ma schimb niciodata. Doar perceptia ta asupra mea se va schimba cu timpul.
Believe in me in what I have written, cuz this is the only truth that exists.

miercuri, 24 noiembrie 2010

carnaval

Sunt...
...albastrul din ochii lui
...blondul din parul tau.
...vantul care trece si-l loveste in spate.
...vocile din capul tau.
...amintirea zilei de ieri pentru tine.
...amintirea zilei de azi pentru el.
...ziua de maine pentru voi.
...apa din paharul verde din care bei in fiecare dimineata.
...prosopul cu care el se sterge pe fata.
...venele de pe mana ta incordata.
...inelul de pe degetul lui.
...expresia fetei tale.
...durerea si disperarea lui.
...binele si raul din sufletul tau.
...indiferenta si atentia.
...atingerea si respingerea.
...dragostea si ura din tine.
Sunt o masca, sunt masca din sufletul tau si din sufletul lui.
Rad de voi!

marți, 23 noiembrie 2010

candva

"Parul mi-e blond, buclat si-mi coboara pana aproape de umeri, dar pare alb in lumina fluorescenta. Ochii imi sunt cenusii, dar absorb usor culorile albastru si violet de pe suprafetele inconjuratoare. Am nasul scurt si fin si o gura bine conturata, dar o idee prea mare pentru chipul meu. Gura mea poate arata foarte rautacioasa ori extrem de generoasa. E insa intotdeauna senzuala. Dar emotiile si atitudinile se reflecta mereu in intreaga mea expresie. Am o figura sugestiva.
Cand scriu, utilizez un vocabular ce mi s-ar fi parut obisnuit in secolul al optsprezecelea, cu fraze nascocite parca de autorii pe care-i citeam.
Bantuiam strazile din New Orleans, calare pe o motocicleta Harley Davidson mare si neagra, facand un zgomot asurzitor, iar in buzunar aveam un mic casetofon, care-mi deversa in teasta, prin castiile-i marunte "Arta fugii" a lui Bach. Si iata ce mi-a fost dat sa vad colindand strazile orasului:
Femeile erau superbe, goale in caldura primaverii, cum trebuie sa fi fost in vremea faraonilor egipteni, purtand fuste scurte, vaporoase, ori rochii asemenea tunicilor sau, alteori, pantaloni barbatesti si tricouri mulate pe corp, lasand privirea sa se bucure de trupurile lor ademenitor curbate. Se machiau si se incarcau de aur si argint chiar si atunci cand nu aveau de mers decat pana la bacania din colt. Alteori, ieseau cu chipurile proaspat spalate fara nici o podoaba. Acestea nu contau. Isi ondulau parul ca Maria Antoaneta, si-l taiau scurt sau si-l lasau sa fluture despletit.
Poate pentru intaia oara in istorie, erau la fel de puternice si de interesante ca si barbatii.
In lumea artei si a divertismentuui, realizarile secolelor trecute erau mereu "reciclate". Muzicienii cantau jazz, Mozart sau muzica rock; oamenii mergeau sa vada azi o piesa de Shakespeare, iar maine se inghesuiau la cel mai recent film frantuzesc.
De la standurile luminate cu neon ale unor gigantice magazine puteai sa-ti cumperi casete cu madrigaluri medievale, pe care le puteai apoi asculta la casetofonul masinii, goning pe autostrada. In librarii, poezia renascentista statea alaturi de romanele lui Dickens si ale lui Ernest Hemingway. Manualele de educatie sexuala se aflau pe acelasi stand cu Cartea mortilor, egipteana." (Anne Rice)

Dar unde vreau sa ajung?
Nicaieri de fapt, vroiam doar sa ma descriu, sa va fac sa ma iubiti, dar vad ca m-am lungit si probabil v-ati pierdut pe drum. Daca mai sunteti aici si cititi in continuare aceste randuri, o sa va spun o poveste despre mine.

Vreau sa va spun ca acum mult timp, am iubit pe cineva. Multi probabil o sa radeti, si o sa ziceti ca m-am iubit pe mine. Da, pe mine m-am iubit si inca ma iubesc, ma iubesc constant, pentru ca eu nu-mi pot face rau singur, eu nu ma mint, actionez cum vreau si nu depind de altii.
Era frumoasa, era ca o zi de primavara, mereu ma facea sa zambesc. Adoram zambetul ei de copil inocent, adoram mainile ei gingase pline de inele, suvitele ei de par care mereu ii veneau in ochi. O adoram, pentru mine era o zeitate. Ii sorbeam fiecare cuvintel, uneori nici nu eram atent la subiect, doar ii priveam buzele miscandu-se. Imi imaginam cum era sa o sarut, sa fiu o manusa pe mana ei, o raza de soare in parul ei, un inel pe degetul ei, un pistrui pe obrazul ei. Vroiam sa fiu langa ea, vroiam de fapt sa intru in ea, sa fac parte din ea. Visam la acea contopire. Am asteptat ziua aceea cum nu am asteptat nimic in viata mea. Dar nu s-a intamplat niciodata. Zile intregi am privit-o, am atins-o si ma bucuram pentru fiecare cuvant pe care mi-l adresa. Era cea mai sublima fiinta. Vroiam sa o am doar pentru mine. Vroiam sa-i vad privirea in timp ce o posedam si fata ei gingasa care nu mai facea nicio grimasa.
Eram egoist, da, tare egoist. Aveam fantezii peste fantezii, dar nu mai puteam rabda. O doream! O doream mai mult decat orice pe lume, as fi dat totul pentru ea.
Eram langa ea si pe neasteptate am simtit atingerea unei maini cuprinzandu-ma. Era rece si puternica, precum marmura. Ochii mi-au zvacnit, deschizandu-se in intuneric. Mana si-a accentuat stransoarea. Plete matasoase imi mangaiau fata. Un brat rece mi-a trecut peste piept.
"Oh, te rog iubito, frumoasa mea, te rog!" as fi vrut sa-i spun. Dar ochii mi se inchideau! Buzele refuzau sa se miste. Imi pierdeam cunostinta.
La suprafata, rasarise soarele.

omul invizibil

Nu ma vezi, nimeni nu ma vede, sunt invizibila si merg ca vantul. Da! toti va doriti asta! Ei bine eu am aceste puteri, sau cel putin le am pentru o noapte.
Il urmaresc. E ora 18.30, el pleaca de la scoala. Merge cu 2 prieteni de-ai lui la metrou. Se duce acasa. Ajunge repede. Isi tranteste ghiozdanul si se duce la masa. "Pofta buna" ii soptesc. Fireste ca nu ma aude. Se duce la el in camera si-si deschide calculatorul. Vorbeste cu "n" persoane. Nu ma obosesc sa ma uit ce si cu cine, nu-mi pasa, vreau doar sa-l privesc, sa-i urmaresc toate miscarile. Ma fascineaza. Imi place zgomotul facut de taste la contactul cu degetele lui.
Peste cateva ore inchide calculatorul. Se pune in pat. E in bustul gol, e cald in casa. Ma duc langa el in pat. Ma mulez pe trupul lui aproape gol. Il mangai pe piept. A tremurat, a simtit ceva. Am fugit in celalalt colt al camerei. Oare m-a simtit? Imposibil.
Se uita in stanga si in dreapta, nu vede nimic ciudat. Poate era vantul, lasase geamul deschis sa intre racoarea noptii. Se duce sa-l inchida si se tranteste in pat.
Ma intorc la el, mi-e frica sa il mai ating, stau pe marginea patului si-l privesc. Il privesc cum adoarme, ii privesc pulsatiile corpului. Dau sa-l sarut pe frunte, mi-e frica. Mi-e frica sa nu ma simta, sa-si dea seama ca sunt acolo langa el, sa-si dea seama cine sunt, sa-si dea seama de ce vreau.
Adoarme repede, adoarme tremurand. Pun mana pe el, frigea, dar tremura. Iau plapuma si-l invelesc.
Ma duc la birou. Iau o foaie din sertar si mazgalesc cateva cuvinte, nu vreau sa stie cine a scris: "nu m-ai cunoscut nciodata" . Pun pixul jos si ma duc la el. Il pup pe frunte.
Am plecat si nu ma mai intorc!

duminică, 21 noiembrie 2010

love song

for you are Irresistible


for you are the One for me


for you can light up the Night


for you are Unforgettable


for your tender Touch

vineri, 19 noiembrie 2010

pagini

"Era un barbat alb, cu parul blond si ochi albastri, inalt de un metru nouazeci. Avea colti, dar erau prea mici pentru a fi observati cand radea, doar daca nu cumva tinea cu tot dinadinsul sa si-i arate. Poseda sensibilitatea unui contemporan, imbinata cu impecabilul bun-gust al defunctei aristocratii. Stia exact cine e, era chipes." (Anne Rice)
S-a apropiat de ea. Avea un mers impecabil, zici ca levita. A luat-o de mana "ai un foc?" Cuvintele acelea... il admira, vocea lui era asa de calma si de dulce. Nu-si putea lua ochii de la el. A repetat intrebarea zambind in coltul gurii. "Nu.." a raspuns descurajata. Stia ca urma sa plece si ca nu-l va mai vedea niciodata.
Spre surprinderea ei, a ramas. Era acolo, statea in fata ei. "Sunt Alex" i-a zis intinzandu-i mana. Era tupeist, ii placea. Contactul mainilor a fost impecabil. Avea mana ferma, de barbat care a trecut prin toate. I-a zambit.
Se vedea ca era mandru de el. I-a dat drumul la mana si a plecat.
Ce s-a intamplat? De ce a plecat? l-a dezamagit.
A inceput o melodie lenta, o melodie pe care acum cativa ani, fata era in bratele celui mai bun prieten al ei si dansau. Nu o sa uite niciodata acel moment, a fost special.
Toata lumea in jurul ei se tinea in brate si canta. Era trista, cel mai bun prieten al ei nu era acum cu ea, iar Alex plecase. Vroia sa ia in brate pe orcine, vroia sa se stie a cuiva. Ofteaza, vrea sa iasa afara, nu a apucat sa se intoarca, Alex era chiar in spatele ei. "Unde aveai de gand sa pleci?".
Nu stia ce sa-i spuna, o parte din ea vroia sa-l intrebe de ce a plecat, dar nu avea sens. A luat-o in brate si a inceput sa o sarute.
Nici nu se putea mai bine, era la unul dintre concertele ei favorite, se auze una dintre cele mai speciale melodii pentru ea, si era in bratele noului ei iubit.

miercuri, 17 noiembrie 2010

e seara

Nu era frig, dar simteam nevoia sa-mi trag manecile de la hanorac, poate pentru ca ma simt...protejata asa, parca ma tin in brate.
"Ce-ti pasa tie de ce fac eu?" ma intreaba. Ce-ti pasa tie... acel tie l-a spus cu..dispret, de parca eu nu am reprezentat nimic pentru el; de parca eu sunt doar un obstacol in calea lui. Am insistat, "de ce?" De data asta m-am uitat in ochii lui...respingere, neincredere si dezgust. Nu am cunoscut niciodata acea privire, si nici nu credeam ca am sa o cunosc vreodata. Nu am putut sa cred. Nu stiam ce sa zic. Nu imi dadeam seama ce ma durea mai tare, faptul ca ma respingea verbal, prin privire sau era o durere fizica, de care habar nu aveam ca s-ar putea amplifica.
Am plecat. Cu greu am rezistat tentatiei de a ma uita inapoi. Am fost cuprinsa de 8 brate. Am zambit, nu eram singura.
E seara, imi tot vine in minte o fraza din Jurnalul dragostei ""In seara asta il iubesc pentru felul minunat in care mi-a daruit pamantul."
Desigur, acum suna a ironie, dar m-a facut sa inteleg un lucru... s-a sfarsit.

vineri, 12 noiembrie 2010

fa-mi loc in patul tau

Ma uit la cer, parca e o zi de primavara, in niciun caz o zi de noiembrie. Aud pasi. Zambesc. Simt ca vii la mine. Ma cuprinzi in brate. Ma alint. E noapte. Imi respiri in ceafa si ma saruti pe gat. Esti lipit de mine. Te simt. Te vreau. Ma intorc la tine. Ne privim. Nu. Imi intorc privirea, nu vreau sa fac vreo prostie. Nu stiu cum ai reactiona. Ma strangi in brate. Da. Zambesc. Ma simt bine. Mi-ai lipsit. Iti soptesc ceva. Ma pupi pe frunte. Torc. Ma vrei. Ma retrag. Incerc. Reusesc. Te vreau! Dar nu acum!

miercuri, 10 noiembrie 2010

otrava

Nu m-ai iubit niciodata.

Ai facut doar niste gesturi ca sa-mi induci acea stare, sa ma faci sa cred ca ma iubesti. Mi-ai intrat in vene, "iubirea" ta imi curgea prin vene, tremuram, iubirea vroia sa iasa. Am tinut cu dintii de ea. Am crezut in ea. M-a dezamagit.
Nu mai cred nimic, nimic nu a fost real. Parca a fost un vis, sau un cosmar. A fost un conflict intre materie si spirit.

Nu m-ai iubit! Niciodata nu ti-a trecut prin gand sa ma iubesti. Ai tinut strans de convingerile tale, ai crezut doar in tine, ce ai vrut sa obtii?

Nu m-ai iubit niciodata! Ai fost ca un drog pentru mine. Drog care inainte imi facea atat de bine, s-a transformat in otrava. Otrava de care nu pot scapa. Otrava care se acumuleaza pe zi ce trece. Care imi impanzeste organismul, care pune stapanire pe trupul meu.

Nu mai simt nimic. Nici pentru tine, nici pentru nimeni! Un singur lucru m-ai invatat, sa nu mai am incredere.

Sunt ca "doliul ce se exala de pe-atatea mari morminte" (Al. Vlahuta), patrund in durerea tuturor, incercand sa uit de a mea. Incerc sa patrund in tine. Nu pot, e un zid ce nu-mi permite. Nu ai durere!

Nu a existat niciodata acea trecere intre trup si suflet. A existat doar trup, sufletul a fost plecat in alta parte, te-a parasit in tot acest timp.

"Inimi lase, abatute, far-a fi luptat vrodata!" (Al. Vlahuta)

___________________________________________

Pian - Beethoven - Fur elise

Pentru ca nu am mai cantat de multi ani, pentru ca imi era dor, si pentru ca ma linistesc.

marți, 9 noiembrie 2010

Fa ce simti

Gandeste-te la tine, la mine, la ce a fost si cum am ajuns. Gandeste-te ca ne iubeam. Gandeste-te ca asta e mai important decat orice neintelegere. Iubeste-ma suficient ca sa intelegi ca fac si eu acelasi lucru.

Intelege ca ficare judeca in felul lui. Intelege ca atunci cand simti o tensiune trebuie sa vorbesti. Vorbeste cu mine si-ti voi arata ca inteleg!

Crezi numai ce vrei, gandesti prea mult. Nu-ti mai asculta ratiunea.

Tu gresesti, eu gresesc. Da gresim. Dar asta nu e un motiv suficient de bun ca sa nu mai credem, sa ne mintim unul pe altul si sa nu putem sa ne mai privim in ochi.

Impotriva ta esti doar tu, pentru ca iti induci o stare, stare care nu te reprezinta. De ce nu ai incredere in tine? in mine? in noi? de ce nu faci ce simti?

Fa ce simti!
Fa ce simti!
Fa ce simti!

Vae victis!*

Te urasc pentru ca ma faci sa te urasc!
Mai demult ziceai ca nu vrei sa ajungem asa, ca nu vrei asta si dadeai vina pe mine ca eu o sa ajung sa te urasc. Stiai tu ceva, vroiai de atunci sa ajung sa te urasc. De ce? Pentru ce?

De ce pari atat de indiferent? De ce nu vrei sa-mi zici ce simti? De ce nu vorbesti cu mine? Nu mai simti nimic?
Parca am fi patru persoane complet diferite, doi gemeni care nu-si mai vorbesc... Doi gemeni care inainte erau nedespartiti. Doi gemeni care s-au rupt in patru si care nu vor sa mai stie unu de altul.
Se striga intre ei...dar parca nu aud, isi fac semne...dar parca nu vad, se ating ... dar parca nu simt. Au ajuns niste fantome, fantome ale trecutului, prezentului, viitorului si inca ceva.. ceva nedefinit.
Trecutul nu mai recunoaste prezentul si nu vede viitorul. Prezentul sufera, dar ii este frica sa atinga viitorul.

Patru fantome in linie, niciuna nu indrazneste sa priveasca in stanga sau in dreapta. Le-a mai ramas un singur lucru in comun, frica.

....de adevar.

Patru fantome fara inima.

Patru fantome fara nimic.

Patru fantome care candva erau doua persoane.

Doua persoane care refuza sa se priveasca.

________________________________
Vae victis- lat. 'vai de cei invinsi'

luni, 8 noiembrie 2010

regrete

"Nu, imi faci rau" ii zice ei mutandu-si privirea. Nu poate sa o priveasca in ochi, nu poate. Se abtine sa nu planga, nu vrea sa-i vada lacrimile. Isi infige unghiile in palme, se opreste cand realizeaza ca isi face rau. Insista "pot sa te iau in brate?". Nu, de cateva zile asta e raspunsul. Nu. El e nelinistit, face miscari fara sens, dar nu o priveste in ochi, nu poate. Ea cedeaza, a inteles. Pleaca impreuna, cum plecau inainte, acelasi drum, aceleasi persoane, dar fara inima.
Se opresc, ea vrea sa-i zica ceva. "Chiar nu pot sa te iau in brate?" se simtea teama in glasul ei, ii era frica de raspuns. A lasat-o. L-a strans in brate, cea mai scurta imbratisare de pana acum. Parca era un film, isi aducea aminte cum erau inainte imbratisarile, cum o saruta si cum o strangea la piept atat de tare incat scotea tipete de durere.
A oprit acea scurta imbratisare cu o mana, prea mult, a suportat prea mult.
"Ai grija de tine", "mereu am" ii raspunde incet, nu crede ca a auzit.
A zis ca nu mai plange, dar o lacrima tot a scapat.

miercuri, 3 noiembrie 2010

diminetile

"Neata, hai trezirea, se aude in receptor. E mult mai placut sa te trezeasca el dimineata decat alarma aia nenorocita pe care iti vine sa o arunci pe cealalta parte a globului.
"Hm, inca putin" ii zic intorcandu-ma pe partea cealalta cautandu-l. Ce frumos a fost cand ne-am trezit unul langa celalalt. Cand m-am trezit cu capul pe pieptul lui ascultandu-i bataile inimii. Degeaba il tot caut prin asternut, nu e... "bine ma trezesc" ii zic intr-un final cu o urma de dezamagire in glas. As fi vrut sa-i zic asta, ca vreau sa ma trezesc langa el, dar nu avea rost, l-as fi amagit, nu pot sa-i transmit si lui dezamagirea mea actuala. "Te iubesc" imi sopteste. Nu stiu ce sa-i raspund. Daca zic "si eu" e sec, nu transmit nicio emotie, niciun tremur. Vreau sa-i zic cat de mult il iubesc, dar nu stiu ce cuvinte sa folosesc, ma hotarasc la un "eu mai mult". Rad, rad de cat de copilaresc a putut suna...
Ma uit la ceas, e deja tarziu, ii mai zic un "te iubesc" si inchid. Ma uit in oglinda, zambesc. Da, mereu ma face sa zambesc un "te iubesc" spus din inima.
Ma imbrac si ies, ma duc sa ma vad cu el.

duminică, 31 octombrie 2010

tu sa fi gol si eu sa fiu goala

Am uitat, am uitat de mine. Nu m-a mai preocupat persoana mea de mult timp. Nu am mai stat ore intregi pe balcon gandindu-ma la ce o sa fac mai departe. Lui i-am dedicat toate noptile.
Pun muzica si imi imaginez ca e langa mine. Ma duc spre el cu pasi mici in ritmul muzicii. Sta pe pat si rade, rade pentru ca ii place. Ma asez langa el. Ma ia in brate. Imi sopteste ceva la ureche si ma saruta. Ador cand ma saruta, sarutarile lui fac mai mult decat 1000 de cuvinte.
Nu vreau sa-mi dea drumul.
Ma trezesc...

duminică, 17 octombrie 2010

incerc din rasputeri

Am mai vorbit despre asta, despre obsesie. Inainte nu credeam ca pot avea obsesii, ca voi ajunge ca fetele care citesc Cool Girl si il intreaba pe Dr. Love diverse tampenii legate de relatia lor.

DA! Sunt obsedata, sau dependenta. Mai bine dependenta, are o alta nuanta. Sunt dependenta de el, de simpla lui prezenta. Nu ma multumesc cu un telefon, sau cu un mesaj dat in graba pe facebook. Il vreau langa mine.

Nu vreau sa-mi spuna nimic, vreau doar sa-i simt prezenta, sa fie in camera cu mine. Vreau doar sa respire langa mine. Nu imi ajunge o ora, nici 5 nici macar o zi intreaga. Oh, il vreau pentru totdeauna...asta da obsesie...si egoism. Il vreau doar pentru mine.
Sunt geloasa pe tot si toate. Ma uit urat la fiecare fata care trece si se uita la el, injur de mama focului cand vorbeste cu alta. Scot flacari pe nari cand vad ca se pupa cu alta. Sunt geloasa pana si pe prietenii lui, pentru ca am impresia ca il cunosc mai bine decat il cunosc eu. Sunt geloasa pe profesorii lui, pentru ca stau in aceeasi incapare cu el mai mult decat stau eu. Pe camera lui, pentru ca ii stie toate secretele. Sunt geloasa pana si pe pixul cu care scrie...

Stiu ca nu e bine, stiu ca o iau razna, incerc din rasputeri sa ma calmez, sa il las in pace, sa nu-l mai sun, sa nu-i mai dau niciun mesaj...
Nu pot.. tremur toata, nu pot.

luni, 11 octombrie 2010

15

Iubesc pamantul pe care calca si aerul de deasupra capului sau, iubesc fiecare lucru pe care-l atinge si fiecare cuvant pe care-l spune, ii iubesc privirea si purtarea, il iubesc cu totul..

duminică, 3 octombrie 2010

on/off

"Experienta m-a invatat ca propriul meu trup este sursa tuturor informatiilor esentiale pentru viata, care mi-au deschis calea spre mai multa autonomie si constiinta de sine. Abia cand mi-am admis emotiile atat de mult timp ferecate si am putut sa le simt, m-am eliberat din ce in ce mai mult de trecutul meu. Adevaratele sentimente nu se obtin cu forta. Ele se afla acolo si au permanent o cauza, chiar daca aceasta ne ramane adesea ascunsa." Alice Miller - Revolta trupului




Imi urasc corpul, il urasc pentru ca ma tradeaza mereu.

Vreau sa am un buton on/off. Nu ma pot lasa in voia trupului, nu pot. Unde am ajunge?
Calm, ZEN ZEN ZEN.

duminică, 12 septembrie 2010

1 4 3

te iubesc
doar atat pot sa zic
te iubesc

joi, 2 septembrie 2010

Cadoul

O alta zi mult prea calduroasa de vara. Acelasi Chris, aceleasi obiceiuri.
Se trezeste, isi bea cafeaua, isi trage pe el o pereche de blugi rupti si iese pe plaja. Ce noroc ca are casa pe malul marii. Se uita urat la soare, isi ia o bere de la un bar si se tranteste pe nisip. S-a tot saturat sa vada cupluri in jurul lui. Vara e trista cand esti singur. Ia o gura de bere si se duce spre apa.
- Hei, poti te rog sa ne faci o poze? il intreaba o fata semi-dezbracata intinzandu-i aparatul.
Chris se uita la ea si mai ia o gura de bere.
- Sa va ia naiba, zice el aruncand sticla goala de bere si intorcandu-se spre casa. A tras draperiile, a pornit aerul conditionat si s-a trantit in pat.
- Ciudat, tin minte ca am inchis cand am iesit din casa...imbatranesc..
Inchide ochii sa adoarma. Aude un zgomot ciudat in baie.
O fata venea pe hol in in ciorapi si fara nimic altceva, cu o expresie de pisicuta abandonata.
- Stop! a spus Chris, inainte sa poata pasi in dormitor.
Draperiile erau trase, dar Chris a mai verificat o data.
Cand s-a intors, fata era in spatele lui, pusese bratele in jurul lui, apoi il saruta pe piept. S-a adunat ca sa poata spune:
- Tu cine..
- Prefa-te ca sunt un cadou pentru o astfel de zi calduroasa, sopti ea.
A fost usor sa se prefaca, de-a lungul a mai multor ore.
Cand s-a trezit urmatoarea zi, era atat de relaxat si fericit ca mai mult nici nu se putea.
I-a luat ceva timp sa-si dea seama ca acea fata misterioasa al carei nume nu l-a aflat, disparuse.

luni, 7 iunie 2010

prin minte

Prolog

A fost adus cu forta, batut, trantit si batjocorit de toti cei din spital. A fost aruncat intr-o camera obscura, fara geamuri, legat de maini si de picioare. Nimeni nu intra in camera, nimeni nu vorbea cu el, era interzis. Ii aruncau o data la 2 zile un colt de paine si o sticla cu apa, si numai atunci intra cineva la el. Doctorii il vedeau prea linistit, si i-au fixat o zi pe saptamana o intalnire cu un psihiatru. Psihiatrul era o tanara studenta, dar cu un viitor promitator. O chema Maria, lucra la spital de 1 an, un an in care a facut cunostiinta cu partea intunecata a societatii. Era tanara dar nu se lasa intimidata de nimeni si nici nu se speria usor.

*
Maria isi facea tura de noapte, trebuia sa mearga sa vada ce face George, tanarul inchis pentru omor.
- Buna George, cum te simti? Intreaba Maria incercand sa introduca in camera un scaun.
George nu-i raspunde, nici nu ridica capul din pamant.
- George, trebuie sa vorbesti cu mine.
Nu raspunde.
- Bine atunci, cum vrei. Hai sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie..
George ridica capul din pamant, se uita indifferent la ea si ii spune:
- Nu ma intereseaza povestile altora.
- Atunci spune-mi o poveste despre tine, spune Maria incantata ca el o baga in sfarsit in seama.
- Nu-mi plac povestile.
- Stiu ca te doare, dar povesteste-mi despre familia ta.
Nu mai raspunde, lasa capul in pamant si isi musca buzele pana incep sa-i sangereze.
- Imi cer scuze, nu esti pregatit. Poti sa-mi spui cu ce obiect te asemeni?
- Nu seman cu niciun obiect. Raspunde el indiferent.
- Te rog George concentreaza-te, fa un efort.
- Sunt o veioza, raspunde el privind-o fix.
Maria nu intelege, nu stie cum sa interpreteze, se uita la el cerand detalii.
- Sunt o veioza, pentru ca atunci cand am pasiuni, cand imi doresc ceva, atunci cand am de indeplinit ceva, ma aprind, sufletul meu prinde viata. Iar atunci cand sunt confuz, trist, indifferent, e intuneric in sufletul meu.
Din prima zi de cand Maria l-a vazut si de cand i-a citit biografia, a stiut ca poate invata ceva de la George. Din primele discutii, discutii seci, a putut sa-si faca o idée despre caracterul lui.
- Ne vedem saptamana viitoare George, pa pa.
Era pierduta, nu intelegea ce vroia sa spuna George, s-a retras in camera ei, in seara asta avea de meditat. S-a dezbracat si a intrat in dus, mereu ii venea inspiratia in dus.
Se gandea la trecutul tanarului, isi facuse in cap un film, care acum se derula cu repeziciune. Nu intelegea unele lucruri. A inchis ochii si si-l imaginea pe George cu un revolver in mana. Gandul acesta i-a produs frisoane, a deschis ochii si i-a vazut chipul lui George reflectandu-se in apa din cada. S-a speriat infiorator, aproape ca i-a scapat un tipat. A dat o data cu dusul pe ea, a smuls un prosop din cui si a iesit din baie. Probabil se gandise prea mult la el, dar de cand l-a vazut, ceva a atras-o la el, o atragea intr-un fel pervers. Intelesese ca George a vrut sa-si razbune familia, dar nu intelegea de ce a practicat acel ritual diabolic de a le manca inimile criminalilor. Vroia sa stie daca acest ritual insemna ceva anume pentru el, vroia sa afle asta, era atrasa de aceasta obscuritate.
A luat pe ea un tricou si s-a trantit in pat, poate maine va cere voie sa-l vada pe George.

*
Directorul spitalului i-a permis o vizita suplimentara la George. Era momentul sa afle ceea ce o macina si ceea ce ii starnea interesul de peste 2 saptamani.
- Azi nu aveam consiliere draga Maria, ce te aduce pe la mine? Intreaba George pe un ton glumet.
- Buna si tie, ai dormit bine?
- Sunt legat ca un caine, imi cer scuze ca mi-am uitat manierele acasa; ii spune el usor ironic.
- George, ce inseamna inima pentru tine?
- Inima este un organ musculos,cavitar, tetracameral, care pompeaza ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene.
- Te-am intrebat ce inseamna pentru tine inima, nu ce este inima.
- Sursa de viata.
- Metaforic vorbind George, ce simbolizeaza inima pentru tine?
George nu a mai raspuns.
Maria a plecat, si si-a continuat tabieturile, dar in seara aia, in dus, s-a intamplat ceva.
Imaginea lui George nu s-a mai reflectat in cada, s-a reflectat in aburii din camera, parka era o fantoma. Acea forma i-a vorbit: “Uita-te bine la mine…ceea ce vezi nu e ceea ce sunt /Uita-te la mine,ce vezi?/ Vezi doar ochii tristi si expresia sadica,/ Cum visez viitorul in lungi amiezi/ Si te privesc cu ura malefica”. Dupa aceste cuvinte, aburul s-a lasat in jos pe covor.

*
Saptamana urmatoare, Maria s-a dus la George la sedinta. A intrat in camera, dar camera era goala. A fugit la director, ca sa afle intr-un tarziu, pe ocolite, ca George a murit cu cateva zile inainte.
Maria a facut un mic calcul, si a realizat ca el a murit exact in ziua cand “figura” lui, i-a vorbit.

marți, 25 mai 2010

iubirea e sursa tuturor relelor

Cand ma gandesc ca fiecare privire pe care mi-o arunca o putea arunca oricui. Fiecare se bucura de zambetul pe care mi-l arata mie in fiecare dimineata.
Imbratisa la fel pe toata lumea, si acum, doarme langa cine se nimereste sa-i fie alaturi.
Nimic nu era pentru mine.
Daca ar fi vrut sa-mi spuna mie vreun cuvant pe care putea sa-l spuna oricui, sa-mi impartaseasca vreun gand pe care l-ar fi putut spune oricui, vreo dorinta pe care i-ar fi putut-o satisface oricine...
Si mie mi se parea ca de mine avea nevoie, ca pentru mine erau cuvintele, privirile, atingerile...
Iubirea e sursa tuturor relelor. Din iubire mintim, din iubire tradam.
Sunt trista pentru ca lui ii e bine si mie nu.

marți, 27 aprilie 2010

traiesc in lumea mea, nemuritor si rece

Nu te recunosc, nu ma recunosc. Unde sunt? Ce fac? Alo!!! E cineva?
E intuneric. Alerg. Negru, negru, negru. Parca e o gaura neagra, nu se mai termina. Incerc sa respir. Puls, nu am puls. Dar ma misc, vorbesc...stai, nu, eu nu vorbesc. Deschid gura dar nu iese niciun sunet. Vad, vad negru, sau am doar ochii inchisi? Incerc sa0mi amintesc ceva, orice. Nu-mi vine nimic in minte.
Stai, vad ceva, vad o lumina, alerg intr-acolo. Se zareste o silueta, sunt...sunt eu, cred ca sunt eu, ma reflect intr-o oglinda.
Ce ochi am, par trista... trista sau indiferenta?
Mai vad ceva, ceva in spatele meu. Nu inteleg, e ceva in ceata. Ahhh nu-mi pot aminti, e ceva cunoscut, stiu asta. Iau oglinda si-o trantesc de pamant. Ma intorc si dau nas in nas cu acea silueta. "Dispari, dispari am zis", trec prin ea, dispare ca un nor de praf.
Fug, fug inapoi in intuneric, in indiferenta mea. Nu te cunosc, nu te-am cunoscut niciodata!

joi, 15 aprilie 2010

postul cu nr 100

Mi-e dor de tine. Da, mi-e dor de zambetul tau, de mana ta, sa ma imbratisezi, sa ai grija sa ma trezesi in fiecare dimineata la timp, sa-mi dai un telefon cand ma astept cel mai putin, sa-ti aud vocea, sa te tin de mana si sa ne plimbam ore in sir, sa ma uit urat la tine cand bei prea mult, sa-mi faci ceai cu visine si rom, sa iesi pe balcon sa fumezi iar eu sa vin sa te imbratisez, sa ne uitam la un film impreuna, sa ma mangai, sa ma saruti, sa te visez, sa incerci sa-mi faci poze iar eu sa ma uit urat la tine, sa te cert ca nu mergi la facultate, sa-ti usuc parul, sa-ti port tricourile, sa ma iei de la liceu, sa vii la mine cu medicamente cand sunt racita, sa mergem impreuna la cumparaturi. Mi-e asa dor... si stiu ca si tie ti-e dor. Recunoaste! Recunoaste macar in sinea ta! Spune ca ma iubesti. Vreau ca de fiecare data cand inchizi ochii sa-ti aduci aminte de mine si sa soptesti "te iubesc!"

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Phoenix

Vreau sa fiu undeva in desert, in pustiu. Vreau sa fiu singura, departe si sa tip. Sa tip pana nu mai am glas, sa nu ma auda nimeni. Vreau sa fie ars in jurul meu, sa fie cald, sa friga nisipul iar eu sa merg desculta pe el. Drept penitenta? Nu, ca dovada de putere. Putere fizica? Nici vorba. Corpul este doar o carcasa, carcasa sufletului.
Vreau sa imbratisez cactusii, tepii sa intre in pielea mea arsa de soare.
Sa ma asez intre doua dune, sa ma frec de nisip..sa ard toata.
Vreau sa uit acum tot.
Vreau sa mor, si sa renasc precum pasarea Phoenix.

luni, 15 martie 2010

Ce-i amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.

miercuri, 10 martie 2010

.

am buzele atat de crapate...

sâmbătă, 6 martie 2010

Mă iubesc

Iubesc. Nu, nu pe tine; mă iubesc pe mine! Da, pe mine, pentru că am reușit să trec peste multe, de la notele de 3 și 4 până la iubirile eșuate. Mă iubesc pentru că zâmbesc, că râd cu poftă, pentru că am iubit cu toată ființa mea, că am plâns și că m-am zbătut pentru ce-am iubit.
Mă iubesc pentru că nu sunt cum ți-ai dorit tu! Pentru că ies din tipar, pentru că fac ce mă taie capul, chiar dacă uneroi regret asta. Pentru că am nevoie de puțin ca să fiu mulțumită, pentru că îmi plac animalele. Pentru că am prieteni buni, mereu alături de mine.
Mă iubesc pentru că sunt impulsivă, pentru că vorbesc corect, pentru că nu am vicii de genul tutun și alcool. Pentru că obsesia mea e să iubesc și să fiu iubită!
Asta-s eu și dacă nu-ți convine poți să dispari!
Am plecat în vârf de munte!

duminică, 21 februarie 2010

povestea Anei

Azilul Bakra, un azil obisnuit, unde isi petrec batranii ultimele clipe din viata. Undeva la etaj, pe coridorul principal, e camera 23, camera Anei. Sta de 4 ani la Bakra, dar nu a iesit niciodata din camera si nici nu vorbeste cu nimeni. Nimeni nu intelege de ce face ea asta. Dar ea, Ana, are o poveste, pe care, din fericire nu o stie nimeni.
Iata povestea Anei...
Avea 17 ani cand s-a intamplat. Era vara atunci. Ana tocmai terminase de intins rufele in curte, pentru ca era foarte cald, s-a gandit sa mearga la lac. Nu era nimeni prin jur, s-a dezbracat si s-a aruncat in apa. A stat pana i s-a incretit pielea, iar cand a iesit, l-a vazut pe el, Andrei. Si da, poate suna invechit, dar s-au iubit mult timp, erau nedespartiti, se intalneau mereu la lac; pana cand, intr-o zi, Andrei nu a mai aparut.
Ana l-a asteptat o zi intreaga, refuza sa creada ca Andrei nu va veni. N-a pus geana pe geana, spera sa-si vada iubitul venind pe poteca. Nu a aflat nici pana acum ce s-a intamplat cu Andrei, nu a primit nicio veste de la el. Multi spuneu ca s-a sinucis sau ca a fost omorat, altii ca a gasit pe altcineva si ca a plecat departe, la oras... Ana nu zicea nimic, a ramas tacuta.
Acum, la 79 de ani, adusa cu forta in azil, ea inca il asteapta, se uita pe fereasta si il asteapta, sperand ca intr-o zi, Andrei sa apara la geamul ei.

Epilog:
Ana s-a stins la 84 de ani. Numai gandul ca Andrei va aparea, a tinut-o atata in viata.

duminică, 7 februarie 2010

schimbari si schimbari

Sunt altfel, mai tacuta, mai atenta la detalii, mai indiferenta, mai nesimtita, mai narcisista (daca >virgula< comentati, va sparg), mai egoista, mai zambitoare, mai calma, mai coerenta, mai realista, mai mai mai mai...
De ce? Nu stiu.. poate timpul, poate relatiile si discutiile cu alte persoane...
Daca e bine sau nu.. nu stiu, voi ce credeti?

marți, 5 ianuarie 2010

Unde esti tu?

Unde esti, unde esti?
Am varsat, am plans isteric si mi-am bagat unghiile in podul palmelor pentru tine.
Am rupt cu dintii fata de perna doar pentru tine.
Unde esti?
Mi-am mestecat atata obsesia, incat creierul meu a cedat.
Am rupt, am spart, am aruncat tot ce gaseam prin jurul meu pentru tine.
Am fost puternica si masochista si increzuta si verde si albastra si neimblanzita si mai presus de orice, am fost frumoasa, pentru tine.
Iti asezai capul pe pantecul meu si ma jucam in parul tau lung.
Unde esti?
Si vroiai sa fumezi si eu nu te lasam, si aruncam in tine cu ce prindeam doar doar nu ajungi la pachetul tau de Marlboro. Si tie ti-a placut. Da, ti-a placut.
Imi conturai trupul cu degetul.
Am fost fericita multe zile.
Unde esti?
Nu vreau sa te intorci, ci vreau sa nu fi plecat niciodata.

Carla's