duminică, 15 ianuarie 2012

urmeaza-ma

Da-mi mana, mana ta patrata, mai mare decat a mea, dar si mai calda, mana care nu a avut niciodata rabdare sa invete sa fie indeajuns de blanda... Urmeaza-ma in camera aproape obscura, in care ne poarta incomprehensibilul hazard, fara a avea de dat socoteala nimanui, fara grija timpului care trece. Dar si fara prejudecati, caci asa cum ti-ai fi putut deja imagina, dupa multe asteptari, ne dormin acelasi lucru. Dovada sunt chiar eu, care, iata, m-am abandonat voluptatii pe un pat ametitor de moale, un pat atat de mare pentru o singura persoana... Iar tu, esti acolo, asezat la picioarele mele, si ma mangai peste picioarele goale, cu varful degetelor. E mai curand o atingere usoara decat o mangaiere, dar as sta ceasuri intregi sa iti ascult degetele care redeseneaza gleznele mele, pulpele, genunchii.
Trupul meu incepe sa se zvarcoleasca intr-un mod pe care l-as califica drept indecent, caci capul mi-e in continuare rece, cu toate ca celelalte au inceput sa mi se-ncinga. Si raman acolo...asteptand mainile tale, care si-au inteles de mult puterile si profita in mod clar de situatie.
Vezi... ma faci sa-mi curbez salele, iar fesele mele se contracta intr-un mod caraghios.
...
Tot cautand prin asternuturi, piciorul meu stang a dat de tine.
Sunt a ta in intregime. Simti cum iti apartin? Cu o mana infipta in parul tau, iar cealalta fanatic desenandu-ti conturul spatelui, ma las abandonata posedarii de catre tine, te doresc cu pasiune.
...
Ce te-ar mai putea interesa la o femeie pe care ai dezbracat-o, a carei pudoare a capitulat sub privirile tale, care a gemut sub mangaierile tale, a tipat in imbratisarile tale?

miercuri, 11 ianuarie 2012

amalgam de cuvinte

Vroiam sa te indragostesti de mine, recunosc asta mi-a fost planul. Vroiam sa ma iubesti nebuneste, sa tremuri la auzul pasilor mei, simpla mea prezenta sa-ti starneasca dorinta. Era ceva in felul cum stateam, sau in ceea ce am spus, care ti-a declansat intentia de a ma proteja, ca si cum as fi avut nevoie de ajutor...si aveam, aveam nevoie disperata de tine. In ciuda fostelor mele relatii carpite, impotriva vointei mele si a nevrozelor mele obosite, aveam nevoie de tine.
Mi-e bine cu tine, ador fiecare lucru la tine, fiecare lucru care te deosebeste de ceilalti, care te defineste. Imi place atentia pe care mi-o acorzi, atentie de care aveam si am mare nevoie, care ma face sa ma simt ca apartin cuiva. Imi place ca imi intelegi si respecti toate tabieturile chit ca-ti plac, chit ca nu. Imi place pana si negativismul si incapatanarea ta. Da, pentru ca ele te fac sa ai nevoie de mine, pentru ca te echilibrez, te linistesc.
Cum ai plecat, mecanismul meu a cedat, nu ma mai pot concentra, nu ma mai gandesc la altceva, daca nu-ti simt parfumul ma simt singura... Aseara te-am cautat frenetic prin asternuturi... m-am trezit soptind la perna pe care o tineam in brate "Buna dimineata iubitule".
Te intorci "acasa" dupa ce ai cunoscut si ai gasit in cineva multe dintre lucrurile bune si sanatoase pe care le cautai de mult timp si nu le-ai gasit pana acum, si realizezi ca aceasta prietenie te readuce la viata, te regenereaza dar in acelasi timp te si doare ca esti fortat sa stai departe.

Eu iti duc dorul.
Eu abia astept sa te vad, sa te simt.
Eu ma vad cu tine, vad viitorul.
Eu te iubesc.
Tu?

joi, 5 ianuarie 2012

Adieu mon ami

Privind inapoi imi dau seama ca toate amintirile pe care candva le pretuiam mai mult decat orice pe lume, incep sa se estompeze. Se sting usor usor, mi se pare o eternitate de cand nu am mai vorbit, desi a trecut doar o luna. "Bai, iti mai aduci aminte ca aici l-ai cunoscut?" , "Stiu locul, dar nu mai stiu cum s-a intampalt...". Totul se sterge. Iau cutia plina de amintiri, cutia trecutului meu. De fiecare data cand aruncam un ochi prin ea, ma apuca instantaneu plansul, de data asta... nu am reusit sa-mi aduc aminte de unde erau majoritatea lucrurilor. Inainte iti puteam reproduce cuvant cu cuvant fiecare discutie, acum am ramas cu vesnica (deja devenita maxima) " tu nu ma intelegi".
Stiu ca te-am inteles atunci, te-am inteles cel mai bine, stiu asta pentru ca ai recunoscut-o. Dar acum, cand vad cum te porti cu cei din jurul tau, cum ti-ai lasat pietenii care tineau la tine... Mon dieu cum te-ai schimbat. Nu mai esti baiatul de care m-am indragostit nebuneste candva, dar... de cine m-am indragostit?
Prea multe randuri ca sa spun ce... ca te-am pierdut prin amintiri, amintiri care dispar pe zi ce trece, curand, foarte curand, nu o sa-mi amintesc cine ai fost si ce ai insemnat; si stii de ce? Pentru ca in final... nu ai insemnat nimic, nu ai stiut sa apreciei niciodata ce ai avut langa tine pana nu l-ai pierdut, drept urmare, pe cat de repede am inceput sa te iubesc, pe atat de repede am inceput sa te uit.
Adieu mon ami.

Carla's