joi, 28 aprilie 2011

play me like a violin

Play me
like a violin,
place your bow
upon my strings,
soft and gentle
to and fro
hold me tight,
don't let me go.

Make
our music,
oh, so sweet,
awakening feelings,
that will grow
our love, together
so complete
as only, we can know.

Rhythm
and rhyme
and harmony,
this, together
pure symphony,
not a care in the world
have we
as long as you are here with me.

So, Play me
like a violin,
place your bow
upon my strings,
soft and gentle
to and fro
hold me tight,
don't let me go.

miercuri, 27 aprilie 2011

Love me if you dare

Am incercat sa fug de realitatea cruda si sa ma refugiez intr-o lume aparent perfecta,aici e momentul in care am omis un singurul lucru:Realitatea este acel lucru care nu dispare nici atunci cand nu mai crezi in ea.Defapt,era singura cale de a ma simti linistita ... protejata.Am preferat sa ma mint si sa incerc sa fac in asa fel incat 'basmul' sa dureze cat mai mult posibil,doar imi era bine,nu?!
Dar,cum orice are un sfarsit ... acesta este sfarsitul meu! Jocul s-a terminat,ultima carte a fost pusa jos si din pacate,nu aveam cartea care ma ajuta sa continui. Majoritatea ar zice 'Asta este!Merg mai departe'. Asta o sa incerc sa fac si eu .. dar cum sa am incredere cand lumea isi afiseaza falsele masti in fata mea?Cum sa zambesc,daca imi vine sa urlu de durere?Probabil o sa treaca si asta dupa ceva timp,desi .. odata ranite,sentimentele nu mai pot fi aceleasi.
Si pui suflet si crezi ca vei reusi pana cand intervine realitatea! Abia atunci 'te lovesti cu capul de zid' realizezi ca esti viu si ca tot ce s-a intamplat parca a durat cateva ore dintr-o noapte obisnuita ca oricare alta din viata ta banala in care zi de zi te lupti cu tine insati.
Iar despre el ... nimic de spus, era cel datorita caruia aveam o speranta ca ma voi schimba,ca voi reusi sa-i redau zile cu soare si o sa-l fac sa uite de tot ce a fost rau in viata lui.Defapt,datorita lui am scris toate astea!
The end!

_____________________________
#Love me if you dare

sâmbătă, 23 aprilie 2011

esti slab

Iarasi m-a coplesit amaraciunea, un soi de tristete adanca si lenesa, gata sa stearga amintirea zilelor pierdute. Mi-am amintit de figura lui in momentul in care am pus punct, da poate ca el avea totusi dreptate; dar... am sa mai trec pe acolo. Cine a zis ca nu puteam sa mai trec pe-acolo ca sa stau "de vorba" cu el daca aveam chef? Cine a zis asa ceva? Dar o vreme am sa-l las in pace sa se gandeasca, sa-si piarda un pic din increderea de sine.
...Ea ma certa din ce in ce mai inflacarat si mai caraghios:
- Esti un adevarat diavol, zicea ea. Asta esti tu. Esti diavolul in persoana!
- Da, da, stiu, i-am raspuns. Imi place sa aud cum mi-o spui. Sunt un diavol desavarsit. Spune-mi cat sunt de rea. Asta ma face sa ma simt foarte bine!

duminică, 10 aprilie 2011

nimeni nu merita incredere

Am fost mereu langa tine, chiar daca esti asa departe, mi-a pasat mereu de tine, de ce? pentru ce? ca sa-mi spui acum ca nu ai incredere in mine? Iti multumesc frumos, nu ma asteptam la asta, mai ales din partea ta.
Stau singura si scriu, scriu noaptea, mereu am facut asta. Imi place intunericul, asa va fi de acum si inima mea.Nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic.
Vreau sa stau in camera mea, singura, cu plapuma peste mine, citind.
Vreau sa ma plimb prin parc, singura, cu muzica mea rasunand in urechi.
Vreau sa beau cafea, singura, savurand fiecare strop si mirosind a cafea proaspata.
vreau sa ma uit la un film, singura, pentru ca doar asa pot fi atenta.
Vreau sa fiu singura, pentru ca eu ma bazez pe incredere si respect. Ori daca tu nu faci asta, eu de ce as face pe martirul?
Nu mai am nici eu incredere, mi-e frica. Mi-e frica de tine, tu, care pentru mine nu mai existi, mi-e frica de prieteni, de ce ar putea crede acum despre mine, mi-e frica de cei care inca nu ma cunosc, ma tem de voi toti. Ma tem de mine, de ce as putea simti....

luni, 4 aprilie 2011

14.02.1200


Era imbracat in costum, ca in fiecare zi. Era atat de elegant...Si-a scos ceasul din buzunarul de la piept, era ora 23.45. Astepta pe cineva, dar nu era ingrijorat, s-a sprijinit de baston, nu pentru ca era batran, doamne fereste, avea 24 de ani, era in floarea varstei, dar ii placea eleganta, s-a autointitulat un nobil. El traia in alte timpuri. Si-a aranjat mansetele si s-a mai uitat o data la ceas. Trebuia sa apara,exact cand si-a ridicat privirea, ea era in fata lui. O fata cu mult mai tanara decat el, imbracata intr-o rochie alba din secolul XVII, cu parul prins in coc si cu palarie. S-au sarutat si au plecat de-a lungul canalelor, s-au pierdut printre stradele. Toti oamenii din jur ii priveau cu uimire, credeau ca sunt niste actori, platiti sa se plimbe pe strazile Venetiei, sa distreze turistii.
Nici vorba, erau doar doua persoane care traiau in trecut. Nu-i deranja insa nici o privire, erau furati de acest vis al lor.
Asa au decurs multe seri, se distrau dar in acelasi timp distrau si turistii veniti sa faca poze si sa-si imagineze viata secolelor trecute.
Timpul a trecut, si a venit ziua mult asteptata de cei doi: carnavalul.
Au vorbit despre asta zile, saptamani, luni intregi. Aveau in plan sa petreaca toata noaptea in stilul anilor 1200. Decadenta si sex.
El, imbracat ca un nobil cu masca pe fata, s-a dus in fata Palatului Dogilor, punctul lor de intalnire. Trebuia sa se vada la miezul noptii. Orologiul a batut de 12 ori, nici urma de fata. Mii de masti se perindau prin fata lui, dar nici una nu era a iubitei lui. A asteptat-o acolo in fiecare zi, la miezul notpii, timp de 6 luni. 6 luni in care s-a imbolnavit de inima rea.
Fata nu a mai aparut niciodata.

duminică, 3 aprilie 2011

maine, vei mai avea o amintire

Eu cred ca suntem facuti din iubire, traim pentru a primi si a darui iubire. Fara iubire, fara dragoste ar fi pustiu in lume. Dragostea poate sa umfle panzele sperantei, dar singura nu poate niciodata sa duca corabia la mal.
Am incetat de mult sa mai iubesc! Iubirea e o iluzie, o iluzie ca barbatii pot fi diferiti.
M-am saturat sa sper, m-am saturat sa astept.
Beau o ceasca de cafea si ma gandesc la cat de proasta am fost si la cate am pierdut. Regret o multime de lucruri, le regret, dar totusi nu as schimba nimic. Pentru ca datorita greselilor, am ajuns aici, datorita lor sunt ceea ce sunt. Sunt un om mai puternic si care vede altfel acum. De iubit, iubesc doar micile placeri ale vietii. De la cafeaua tare de diminieata, pana la curatatul parului cainelui de pe haine.
Nu am nevoie de nimeni ca sa fiu fericita, am nevoie doar de mine. Placerea e o minune care ma invata ca eu sunt eu. Placerea sunt eu: de fiecare data cand va exista placere, voi exista ai eu. Nici placere fara mine, nici eu fara placere!
Narcisista? Femeia se priveste totusi nespus de mult in oglinda, doar pentru a vedea acolo pe un altul - care o priveste.
Dragule, nu te mai iubesc! Nu va mai fi nimic. Ne vedem maine, dar, doar in amintire!

Carla's