Numarul 1 mondial...detronat

In aplauzele multimii care l-a sustinut frenetic in incercarea de a cuceri Roland Garros-ul, a urcat pe podiumul de premiere cu un aer trist si resemnat, acceptandu-si dezamagit infrangerea. In tribuna, , foarte aproape de el, o fetita de 12 ani, imbracata din cap pana in picioare cu insemnele RF, incerca sa-si acopere cu steagul Elvetiei ochii inlacrimati. 
Vizibil miscat de uralele publicului care-i scanda fervent numele, cel mai mare jucator din istoria tenisului a raspuns cu un oftat: “Oui, c’est moi…!”.
Da, eu, parea el sa spuna, acela care vine la Paris intotdeauna cu speranta sa traiasca cea mai fericita zi din viata lui: ziua in care cuceresc, in fine, Everestul, si iata, pentru a cata oara?, ma vad nevoit sa cobor inainte de ultimul asalt…
Oui, c’est toi, parea sa-i raspunda fetita care-i stie pe de rost tata biografia, tu care ai transformat teisul in cel mai minunat sport si caruia, cu toate astea, I se refuza accesul in rai…
Da, eu, reia Campionul, laureatul care si-arr da toate trofeele castigate pentru a fi celebrat la Paris ca invingator…
Da, tu, insista fetita, cel mai mare invingator din istoria tenisului sic el mai mare invins, deopotriva…
Oui, c’est moi, favoritul atator milioane de suporteri pe care ar fi vrut sa-i fericeasca, dar care, se vede, iata, in neplacuta postura de a-i intrista…
Da, tu, marcat de esecul unei infrangeri care m-a mahnit si pe mine si m-a facut sa-mi sterg lacrimile de pe obraji cu steagul tarii tale…
Da, eu, parea sa promita Campionul, acela care iti va razbuna aceasta amaraciune pe iarba de la Wimbledon si care, acolo, va invinge din nou. Acela care presimte si te asigura ca acolo va fi o finala unforgettable. Chiar daca voi pierde primele doua seturi, presimt cu toata fiinta mea ca voi reveni si voi castiga setul 3. Ca voi salva doua mingi din meci in setul 4, ultima cu un rever in lung de linie care sa ramana in manualul de predate tie, draga mea admiratoare. Ca voi castiga, in final, acest set pentru a intra in confruntarea decisive, care-pe-care, setul a carui soarta se poate transa, ca la 11 metri, intr-o secunda de inspiratie ori de sansa. Promit ca, odata ajuns in acest set al morti subite, voi avea initiative mereu si, la 6-5 in acest act decisive, pe serviciul lui Rafa, fagaduiesc ca voi iesi mai hotarat la fileu si voi invinge, vei vedea…

Oui, c`est lui, acela care, in ochii si in inima fetitei de 12 ani muscandu-si steagul-paliativ, chiar invins,  pe iarba de la Wimbledon, s-a tinut de cuvant…