e seara

Nu era frig, dar simteam nevoia sa-mi trag manecile de la hanorac, poate pentru ca ma simt...protejata asa, parca ma tin in brate.
"Ce-ti pasa tie de ce fac eu?" ma intreaba. Ce-ti pasa tie... acel tie l-a spus cu..dispret, de parca eu nu am reprezentat nimic pentru el; de parca eu sunt doar un obstacol in calea lui. Am insistat, "de ce?" De data asta m-am uitat in ochii lui...respingere, neincredere si dezgust. Nu am cunoscut niciodata acea privire, si nici nu credeam ca am sa o cunosc vreodata. Nu am putut sa cred. Nu stiam ce sa zic. Nu imi dadeam seama ce ma durea mai tare, faptul ca ma respingea verbal, prin privire sau era o durere fizica, de care habar nu aveam ca s-ar putea amplifica.
Am plecat. Cu greu am rezistat tentatiei de a ma uita inapoi. Am fost cuprinsa de 8 brate. Am zambit, nu eram singura.
E seara, imi tot vine in minte o fraza din Jurnalul dragostei ""In seara asta il iubesc pentru felul minunat in care mi-a daruit pamantul."
Desigur, acum suna a ironie, dar m-a facut sa inteleg un lucru... s-a sfarsit.