Avea 18 ani si nu stia ce este iubirea. Nu a cunoscut niciun fel de iubire, ai lui l-au parasit inca de la 7 ani; nici nu-si aminteste chipul lor. A trait ani de zile in mizeria capitalei, hoinarind pe stradutele inghesuite din centru. Hoinarea ca un caine, avea cateva haine primite de la niste oameni care tot trecand pe langa el, li s-a facut mila. Era slab, pielea-i atarna pe oase, erau zile in care nu avea nici dupa ce bea apa.
Timpul si-a batut joc de el.
17 iulie 1999 Str. Armeneasca ora 17.45
Mijlocul lui iulie, o zi extrem de calda, dar asta a fost ziua in care si-a dat seama, si-a dat seama ca nu-l iubeste si nu-l cunoaste nimeni. Toti il stiu drept "copilul" din centru. "Dar am un nume!" se vaita el, da, avea un nume, il chema Octav.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu