Frigul imi intra in oase, mai iau o gura de cafea si ma duc la capatul peronului. Vreau sa plec. Unde? Oriunde, dar aici nu. Trenurile vin si pleaca in miez de noapte. Ma intorc "amintiri neplacute".
E el, cel pe care il cunosteam atat de bine. Puteam face orice in acel moment, nu conta, eram impreuna si asta imi dadea un sentiment de confort, de casa.
Ma uitam la trenuri, unul s-a oprit fix in fata noastra. "vreau sa plec...." "cine te opreste?" Ratiunea, asta ma opreste, mereu intervine ratiunea si-mi strica orice fel de placere, oricat de mica ar fi ea. Sa mai zica acum careva ca nu sunt un om responsabil...
Timpul trece, e din ce in ce mai frig si dorinta mea de a pleca undeva departe e din ce in ce mai acerba. Ma duc acasa unde ma mai asteapta o cafea. Gandul ca suntem din nou prieteni ma face sa-mi doresc sa mai stau putin prin zona.
cafea, gara de nord
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu