luni, 23 noiembrie 2009

un corp de mult uitat

Mereu ma trezesg greu diminetile... e imposibil sa ma trezesc la primul sunet al ceasului, e imposibil, pot spune ca urasc diminetile. Nu, nici chiar asa.
Ah, ce dimineata frumoasa. Ma uit la ceas, 10.00, am fost chiar matinala. E sambata, asta inseamna ca pot lenevi toata ziua. Mai stau putin, aprind televizorul, asa fac eu ochi mai repede. Dau pe desene animate, imi plac desenele animate, adica imi plac clasicele. E un episod din Tom si Jerry, ma trezesc imediat, mereu am sperat ca intr-o zi, Tom sa-l prinda pe Jerry, evident ca nici de data asta nu l-a prins. Ma trantesc in pat si ma intind. Bine.. ma trezesc.
Ma duc la baie, imi dau cu apa pe fata si caut prosopul. Ma sprijin de chiuveta si ma uit in oglinda. "Arat groaznic in dimineata asta, cum sa arat eu bine pe langa o asemenea zi?" Ma dezbrac, imi arunc hainele in coltul baii si urc in cada, am nevoie urgenta de un dus.
De obicei pierd mult timp sub dus, mai ales sambata.
Imi pun prosopul, aah cat ador sa stau in prosop. Ma intind in pat. Inchid ochii. Lipseste ceva, ziua nu poate sa fie perfecta asa. Deschid ochii si trag aer in piept. Simt acel parfum care continua sa-mi evoce acel corp de mult uitat.

Un comentariu:

Anonim spunea...

parca cine nu e asa?ai un blog super

Carla's