a nimanui

Ea nu-l vroia, ii intorcea spatele. "Dar te vreau!" tipa dupa ea, "te vreau, te iubesc". Nu-i pasa. S-a dus spre el sa-l sarute, vroia sa fie un sarut scurt, un sarut de "adio"; el nu a permis asa ceva. A luat-o in brate si a sarutat-o ca-n prima zi. Nu vroia sa-i dea drumul, acel sarut a cuprins toate amintirile lor, a cuprins zilele de fericire si ziele in care se urau si se certau, un an intreg cu bune si cu rele. "Te rog, nu vreau sa fie adio..." se tanguia el. "Atunci e un la revedere" i-a raspuns ea desprinzandu-se din bratele lui.
Isi pune gluga-n cap si vrea sa plece. O prinde de mana si o intreaba "ma mai iubesti?". Era disperat, disperat dupa ea, credea ca nu o s-o mai vada niciodata, putea sa se obisnuiasca cu gandul ca nu vor mai fi niciodata impreuna, dar nu putea concepe faptul ca exista posibilitatea ca acesta sa fie un adio.
Ea nu stie ce sa-i raspunda.... decat sa zica ceva care l-ar putea rani, mai bine tace.
A ajuns la capatul puterilor, il innebunea "Spune-mi macar de ce m-ai tot sarutat zilele astea.."
Alta intrebare grea... dar nu putea sa-i bataasa joc de el, trebuia sa-i raspunda ceva.. "pentru ca dupa mult timp incep sa ma gandesc si la mine, vreau ca perioada asta sa ma gandesc numai la mine, la cum pot face sa ma simt eu bine, traiesc doar pentru placerea mea".
L-a incurcat, nu stia ce sa mai zica "deci razi de mine?"
Fata a inceput sa rada, era amuzant.. cum putea sa se gandeasca ca radea de el.. cum?
"Trebuie sa plec" ii zice, "am sa te mai sun, mereu mi-au placut buzele tale" si pleaca.
El a ramas singur in ploaie, tipa dupa ea "ai grija de tine".
A auzit, a zambit si a raspuns mai mult pentru ea "mereu am".
Ii placea acea senzatie, ii placea sa fie dorita.
Merge prin ploaie spre metrou, e ora 20.45. E inca devreme, se gandeste ca poate sa traca pe la un prieten. Un prieten poate nu la fel de innebunit dupa ea, dar cu siguranta la fel de plin de dorinta.
A primit mesaj "nu uita ca ne vedem maine".
Si maine o lua de la capat...
E singura si pe strada e pustiu, e a nimanui!