Vroiam sa te indragostesti de mine, recunosc asta mi-a fost planul. Vroiam sa ma iubesti nebuneste, sa tremuri la auzul pasilor mei, simpla mea prezenta sa-ti starneasca dorinta. Era ceva in felul cum stateam, sau in ceea ce am spus, care ti-a declansat intentia de a ma proteja, ca si cum as fi avut nevoie de ajutor...si aveam, aveam nevoie disperata de tine. In ciuda fostelor mele relatii carpite, impotriva vointei mele si a nevrozelor mele obosite, aveam nevoie de tine.
Mi-e bine cu tine, ador fiecare lucru la tine, fiecare lucru care te deosebeste de ceilalti, care te defineste. Imi place atentia pe care mi-o acorzi, atentie de care aveam si am mare nevoie, care ma face sa ma simt ca apartin cuiva. Imi place ca imi intelegi si respecti toate tabieturile chit ca-ti plac, chit ca nu. Imi place pana si negativismul si incapatanarea ta. Da, pentru ca ele te fac sa ai nevoie de mine, pentru ca te echilibrez, te linistesc.
Cum ai plecat, mecanismul meu a cedat, nu ma mai pot concentra, nu ma mai gandesc la altceva, daca nu-ti simt parfumul ma simt singura... Aseara te-am cautat frenetic prin asternuturi... m-am trezit soptind la perna pe care o tineam in brate "Buna dimineata iubitule".
Te intorci "acasa" dupa ce ai cunoscut si ai gasit in cineva multe dintre lucrurile bune si sanatoase pe care le cautai de mult timp si nu le-ai gasit pana acum, si realizezi ca aceasta prietenie te readuce la viata, te regenereaza dar in acelasi timp te si doare ca esti fortat sa stai departe.
Eu iti duc dorul.
Eu abia astept sa te vad, sa te simt.
Eu ma vad cu tine, vad viitorul.
Eu te iubesc.
Tu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu