marți, 1 decembrie 2009

Sarut

Am iesit de la bar. Era o noapte tare friguroasa. L-am strigat pe Fintan si l-am rugat sa imi imprumute un pulover. A iesit din bar cu el in mana.
- Poftim. E destul de frig, sigur nu vrei sa te conduc acasa?
- Sigur. Multumesc frumos. Ne vedem maine la 5. Mi-am luat cheile din geanta, am deschis masina si am pornit.
Am tot zis ca il rog pe Clarence sa se uite la masina mea, de la un timp aveam probleme cu caldura. Eh, acum trebuia sa suport frigul pana acasa. Nu stateam departe de bar, la vreo 15 minute, dar frigul tot a avut timp sa se instaleze comod in mine.
Am parcat chiar in fata usii, eram prea obosita sa mai fac alte 2 manevre. Am deschis cam stangaci din cauza mainilor inghetate, am trantit usa si am luat-o pe scari in sus, spre dormitor. M-am oprit in fata usii intredeschise. Era cineva in camera mea. M-am strecurat inauntru fara zgomot. Usa de la baie era deschisa. Cineva facea dus. Dar cine, cum, cand si de ce a intrat la mine in casa. Am mers usor prin umbra langa pat, la telefon. Am ridicat receptorul, si cand sa formez, cineva mi-a pus mainile la ochi si m-a tras in pat. Cred ca pentru cateva secunte am uitat sa respir.
- Iubito, ce vroiai sa faci? spuse vocea din spatele meu.
- Cine esti si ce vrei? i-am spus, reusind sa-mi pastrez calmul in voce. Doamne, ce bine reusisem.
Si-a ridicat o mana de pe ochii mei si in momentul acela am incercat sa ma lupt cu el. Dar degeaba. Isi ridicase mana numai pentru o secunda, cat sa ia o esarfa si sa mi-o puna la ochi.
- Ah, la naiba, vrei sa-mi spui odata cine esti si ce naiba vrei? Eram deja nervoasa pe el.
Nu-mi spusese nimic, dar s-a tras mai aproape de mine.
- Nu stii sa vorbesti sau ce? i-am spus aproape scuipand cuvintele din gura.
- Te rog, nu mai vorbi, fa-mi jocul. Ce voce patrunzatoare avea, mi se parea totusi cunoscuta... am incercat sa-mi amintesc unde o mai auzisem.
M-a luat de maini si m-a ridicat pe pat. Mi-a scos tricoul cu sigla barului si m-a impins cu o mana in pat. Ce maniere, imi venea sa urlu la el, dar m-am mai gandit odata si mi-a placut, asa ca am tacut.
Mirosul lui s-a impletit cu cel de aburi care venea din baie. Ah, ce bine era.
S-a jucat putin cu cureaua mea, si apoi mi-a tras pantalonii jos. Nu-mi placea sa nu vad. Nu-mi placea sa nu stiu cine era misteriosul barbat din camera mea.
S-a aplecat spre mine. I-am oprit inaintarea cu piciorul.
- Ce vrei? Doamne, cum puteam sa il intreb tocmai asta? Era clar ce vroia.
Nu-mi raspunse.
- Am sa tip daca nu ma lasi.
Nimic.
Cred ca involuntar ii faceam jocul. Cred ca ii placea cum il tineam. Am profitat de extazul lui ca sa-mi scot legatura de la ochi. Dar am fost prea impiedicata si m-a observat. Intr-o fractiune de secunda, mi-a dat piciorul laoparte si m-a apucat de maini.
- Pentru numele lui Dumnezeu spune-mi odata cine naiba esti! Am strigat chiar enervata.
- De ce vrei sa il bagam pe Dumnezeu in asta? A spus chicotind.
Radea de mine. Doamne ii stiam vocea. Da imi e cunoscuta. Dar nu pot sa ii gasesc o infatisare.
Urasc cand mi se intampla asta. Nu mai eram atat de speriata, stiind ca vocea imi era cunoscuta.
Am zis sa ii urmez jocul.
Statea acum intre picioarele mele, asa ca l-am incalecat si l-am trantit pe pat. Eram deasupra lui, aveam un avantaj. Am inceput sa il mangai ca sa-mi dau seama cine era. Avea parul lung si era bine facut, doar atat mi-am putut da seama. Am incercat sa-mi fac in cap o lista a cunoscutiilor mei care aveau parul lung. Nu erau multi, de fapt, erau chiar 2, Clarence, mecanicul, si Maurice, un tip mare care lucra cu jumatate de norma ca barman la nu stiu ce restaurant de fite din centru. Dar nu aveam o legatura stransa cu ei asa ca nu aveau cum sa fie niciunul dintre ei.
- Se pare ca nu ti-ai dat seama cine sunt. A spus amuzant. Dar sa stii ca imi place, continua sa ma atingi, nu de alta, dar sa-ti dai seama cine sunt.
- De unde stii ca nu mi-am dat seama? I-am zis nesigura.
- Daca ar fi fost asa, cred ca pana acum ma pocneai si ma dadeai jos din pat.
- JEAN-CLAUDE!!! Am tipat dezlegandu-mi esarfa de la ochi, iesi imediat afara din patul si din casa mea!
RAdea, radea cu pofta.
- Ce naiba cauti aici? Se intelegea din glasul meu ca ma calmam.
- Mi-a fost dor de tine iubito, de abea am venit din San Francisco si am vrut sa-ti fac o vizita, stiam la cat scapi de la bar si am vrut sa ma gasesti acasa. Nu am mai avut timp sa trec pe la mine, asa ca am facut dus la tine, dupa cum ai observat.
Am inceput sa rad, lucru care l-a cam derutat. Inainte tipam la el sa plece din casa si acum radeam. L-am tras spre mine si l-am sarutat.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Super misto atmosfera creeata, te-ai oprit cand era mai interesant, vroiam sa stiu cine-i tipul..

Ana spunea...

din ce in ce mai bine

untitled spunea...

frate mi-a placut super muuuuuuuuuult .as citi o carte scrisa de tine pe bune
foarte tare

Carla spunea...

hihi :) merci de compliment. poate am sa scriu una

Carla's