un vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi

Lipseste o parte din mine. Cat de greu imi e sa recunosc asta... Am pierdut-o, sau pur si simplu am lasat-o in urma. Imi lipseste pentru ca ma cunoaste cel mai bine. Pentru ca ma simteam in siguranta in bratele lui, pentru ca imi placea sa adorm pe pieptul lui sa-i aud bataile ritmice ale inimii. Nu ne puteam minti unu pe altul, ma cunostea cel mai bine, stia exact cand sunt fericita si cand afisam o masca ca sa evit unele intrebari sau discursuri interminabile. Eram o pisica in bratele lui, el ma mangaia si eu torceam, imi placea sa ma alint, si lui ii placea, ii placea cum ma prosteam. Imi lipsesc discutile interminabile dupa ora 00.00, vorbeam despre orice, de la ce facem maine, sau ce purta X-ulescu azi la scoala, pana la filozofie. Da, mi-am adus aminte de un fragment din Ultima noapte de dragoste: "i-am fixat umerii in olanda alba a asternutului, petrecandu-mi mana stanga pe sub talie, arcuindu-i astfel pieptul. Ii prinsesem amandoua mainile, caci cu cotul ii apasam bratl stang, iar cu degetele ii inclestasem bratul celalalt aproape de umar. Corpul ii era de sub sani in jos liber si gol tot, dar nu putea sa scape din prinsoare, cu toata truda ei de zvarluga. In felul acesta gura ii era in voia mea, caci stam in genunchi si aveam si bratul drept cu totul liber. N-o sarutam. Imi apropiam numai buzele de coltul gurii ei si asteptam. Se smucea, arunca picioarele cautand sa ma loveasca, dar totul era de prisos."
Da, ne jucam, si imi placea. Imi placea pentru ca stia ce-mi place, stia absolut totul despre mine. Aveam incredere in el, nu mi-a fost frica de el niciodata, l-am iubit. Iubeam felul in care ma atingea, iubeam mersul lui, iubeam ficare cuvant pe care-l zicea.
M-a lasat, a plecat pe un alt drum.
Stau in pat cu o cana de vin fiert si scriu. Scriu pentru mine, pentru ca mi-e dor. Nimic nu mai conteaza. Te sarut si drum bun.