luni, 10 ianuarie 2011

ca la cersetori

Imi arunci cate un cuvant pe an, si ala in scarba. Stau cu mana intinsa si nimic. Nici macar nu te uiti, nu te obosesti sa vezi cine e langa tine. Habar nu ai ca sunt aici si cersesc putina atentie. Da, atentie, nu mila. M-am saturat de mila ta, de falsa ta aparenta, de falsa ta privire de ingrijorare. M-am saturat de toata falsitatea din jurul meu, de zambetele chinuite, de intrebarile de complezenta, de gesturile fortate. Cand ai zambit ultima oara din inima?
M-am saturat sa ma saluti de la 7 mile distanta, m-am saturat sa ma bati pe umar in semn de "la revedere". Ai idee cand m-ai luat ultima oara in brate? Ai idee cat de mult am nevoie de bratele tale in jurul meu? Nu, fireste ca n-ai, pentru ca tie nu-ti pasa, tu esti in lumea ta in care ma vezi ca pe un cersetor.
Poate ca nu intind mana, poate nu sunt chiar atat de evidenta, dar uita-te in ochii mei si spune-mi ce vezi. Uita-te bine si spune-mi maine!
Cersetorul nu are rusine, eu am. Mi-e jena, pentru ca imi dau seama imediat cand nu sunt dorita. Cersetorul continua sa spere, dar eu nu. Am sperat prea mult timp, pentru ca speranta moare ultima ca murim noi inaintea ei. Da, eu am murit de mult. S-a stins si ultima flacara care mai ardea in mine si odata cu ea, s-a stins speranta, increderea, prietenia, viata.
Ii invidiez pe cersetori. Da, pentru ca ei mai au pentru ce trai, nu inceteaza sa spere si se bucura la cel mai mic gest de ingaduinta, mila, afectiune....spune-i cum vrei.
Maine probabil ca nici nu o sa te mai uiti la mine.

Niciun comentariu:

Carla's