luni, 31 ianuarie 2011

jurnal online

Esti atat de fraier, de fapt nu cred ca e cuvantul potrivit care te poate descrie... poate naiv, nu, cu idei fixe, pornesti cu o idee si nu accepti ce spun ceilalti. Acum stiu ca zici in gand "da" si strambi din nas.
Nu vreau sa incep prin a-ti spune cat m-ai ranit, ca nu are rost, cred ca stii prea bine ce ai facut. Eu te-am ranit? Poate, nu stiu. In afara de ce am facut acum 2 zile; ajungem si la asta, ce altceva am facut ca sa te ranesc?
Acum vine iar un "da" in gand. Si mai spui ca nu te cunosc... dragule, te cunosc cel mai bine.
Ah, stai ca s-ar putea sa intelegi gresit ce e cu acest post. Nu iti reprosez nimic, nu, nu fac pe victima, nu, ma descarc doar. Nu am mai scris in jurnal de aproape 2 luni, mai exact de pe 16 decembrie. Iti aduci aminte ce s-a intamplat pe 16 decembrie? Nu, lasa, nu asta e important, important e ca nu am mai scris in jurnal, pentru ca s-au intamplat prea multe si lucruri nu tocmai placute, si ca sa scriu totul in jurnal presupunea sa-mi aduc aminte, sa retraiesc fiecare zi, ceea ce imi era imposibil, ajungeam sa ma distrug; asa ca am ales sa scriu acum, aici pe blog sa ma descarc.
De fapt, daca stau sa ma gandesc, ce pot sa-ti mai spun? Cred ca ti-am spus tot ce aveam de spus in scrisoare si la telefon. N-am fost niciodata mai sincera ca atunci. Niciodata cu nimeni. Poate razi, poate nu ma crezi. (Daca mai zici un singur "da, bine" te mananc).
Ce faci? Cum te simti? Esti bine? Te bucura situatia? Te-ai gandit ca poate asta e sfarsitul? Ca nu o sa mai vorbim niciodata? Te-ai gandit la asta? Da sau nu? Si la ce concluzie ai ajuns, crezi ca o sa-ti placa? Sigur ca o sa ma uiti peste cateva luni, poate chiar saptamani si o sa te porti de parca nimic nu a existat intre noi, ca nu ne-am cunoscut si nu am fost prieteni, o sa te intorci la viata ta, la prietenii tai, bautura si distractie. Daca nu o sa ma vezi o sa si uiti de existenta mea. Sunt precisa, de fapt, este un caz demonstrat.
Dar unde vreau eu sa ajung, asa cum mie mi-au lipsit si inca imi lipsesc discutiile de la miezul noptii, iesirile in oras, imbratisarile, simpla ta voce, cred...la naiba, sunt sigura ca si tie iti lipsesc. Nu incerca sa negi. Dar esti barbat, orgoliul tau e nelimitat, nu ai recunoasta asta nici daca ar fi in joc viata ta. Nu o sa inteleg niciodata de ce ti-a fost, si probabil inca iti este, frica sa te deschizi, sa spui ce simti, de ce te-ai tot ascuns.
Repet, nu vreau acum nimic de la tine, nu-ti cer nimic, nu vreau iertare, nu. Vreau doar sa ma descarc. Probabil daca recitesc ce am scris, realizez ca nu sunt coerenta, ca insir niste propozitii fara sens. Sincera sa fiu, nu am recitit nicidata nicio scriere, pentru ca sigur nu imi mai placea pormo si vroiam sa o schimb radical. Dar sa revenim.... unde ramasesem? Nu mai stiu.
Vroiam sa ne vedem, da stiu ce gandesti "daca vroiai imi spuneai asta inainte...", nu nu puteam, "gandeste inainte sa faci ceva", hai taci acolo, ca si tu esti la fel, nu spun acum ca nu am gandit, ba din contra ti-am zis si la telefon cat mi-a luat pana sa iau aceasta decizie, si inca un lucru, nu uita niciodata ca sunt gemeni; "iar ma iei cu zodiile", da iar te iau, o sa-ti amintesc asta in fiecare clipa in care o sa mai vorbim (daca o sa mai vorbim vreodata).
Stiu ca acum te uiti cu coada ochiului sa vezi cam cat mai e din acest post. Si stiu ca nu o faci pentru ca te-ai plictisit ci pentru ca nu vrei sa se termine, pentru simti ca vorbesc cu tine, pentru ca numai tu stii despre ce e vorba in acest post, pentru ca stii ca e pentru si despre tine. Dar ma opresc aici, ca incep sa vorbesc mult, prost si fara rost.

Un comentariu:

johny dark spunea...

Foarte frumos,mai ales modul de a reaminti,regret doar ca eu nu am avut curajul sa ii spun asa ceva prietenei mele.

Carla's