Era imbracat in costum, ca in fiecare zi. Era atat de elegant...Si-a scos ceasul din buzunarul de la piept, era ora 23.45. Astepta pe cineva, dar nu era ingrijorat, s-a sprijinit de baston, nu pentru ca era batran, doamne fereste, avea 24 de ani, era in floarea varstei, dar ii placea eleganta, s-a autointitulat un nobil. El traia in alte timpuri. Si-a aranjat mansetele si s-a mai uitat o data la ceas. Trebuia sa apara,exact cand si-a ridicat privirea, ea era in fata lui. O fata cu mult mai tanara decat el, imbracata intr-o rochie alba din secolul XVII, cu parul prins in coc si cu palarie. S-au sarutat si au plecat de-a lungul canalelor, s-au pierdut printre stradele. Toti oamenii din jur ii priveau cu uimire, credeau ca sunt niste actori, platiti sa se plimbe pe strazile Venetiei, sa distreze turistii.
Nici vorba, erau doar doua persoane care traiau in trecut. Nu-i deranja insa nici o privire, erau furati de acest vis al lor.
Asa au decurs multe seri, se distrau dar in acelasi timp distrau si turistii veniti sa faca poze si sa-si imagineze viata secolelor trecute.
Timpul a trecut, si a venit ziua mult asteptata de cei doi: carnavalul.
Au vorbit despre asta zile, saptamani, luni intregi. Aveau in plan sa petreaca toata noaptea in stilul anilor 1200. Decadenta si sex.
El, imbracat ca un nobil cu masca pe fata, s-a dus in fata Palatului Dogilor, punctul lor de intalnire. Trebuia sa se vada la miezul noptii. Orologiul a batut de 12 ori, nici urma de fata. Mii de masti se perindau prin fata lui, dar nici una nu era a iubitei lui. A asteptat-o acolo in fiecare zi, la miezul notpii, timp de 6 luni. 6 luni in care s-a imbolnavit de inima rea.
Fata nu a mai aparut niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu