Iarasi m-a coplesit amaraciunea, un soi de tristete adanca si lenesa, gata sa stearga amintirea zilelor pierdute. Mi-am amintit de figura lui in momentul in care am pus punct, da poate ca el avea totusi dreptate; dar... am sa mai trec pe acolo. Cine a zis ca nu puteam sa mai trec pe-acolo ca sa stau "de vorba" cu el daca aveam chef? Cine a zis asa ceva? Dar o vreme am sa-l las in pace sa se gandeasca, sa-si piarda un pic din increderea de sine.
...Ea ma certa din ce in ce mai inflacarat si mai caraghios:
- Esti un adevarat diavol, zicea ea. Asta esti tu. Esti diavolul in persoana!
- Da, da, stiu, i-am raspuns. Imi place sa aud cum mi-o spui. Sunt un diavol desavarsit. Spune-mi cat sunt de rea. Asta ma face sa ma simt foarte bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu